5,174 matches
-
frizer nu era nevoie de atâta trudă. Se mai calmă. Puse mâna pe telefon. - Pavele, zise, vino te rog puțin până la mine. Închise. Urmă o tăcere. Nu-mi spunea să plec, se gândise pesemne la ceva chemîndu-l pe acel Pavel. Tresării. Pavel, ăsta era numele orbului. Cine o fi? Își vîrî nasul în hârtii. După câteva minute intra pe ușă un domn subțirel, fără frizură, tuns perie, cu trăsături fine, prelungi, și mișcări domoale, controlate. - Uite dragă, îl întîmpină poetul, mai
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
expresia chipului său înțelesei că nu mă aproba. - Ascultă, Marine, zise în cele din urmă, tu știi că există în închisori oameni care luptă pentru o cauză? Și ei stau în frig și nu mănâncă decât pâine și apă. Am tresărit. În închisori știam că erau și legionarii care luaseră parte la rebeliune, adică nu știam precis dacă mai erau sau nu. - Ce fel de oameni? am întrebat. A tăcut iar. - Vrei să mergi cu mine să-i vezi? - Nu mi-
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ale unei sfinte; subțiri, cu degete lungi, pielea transparentă, Încât i se vedeau venele pronunțate, vineții. O sărut pe frunte și o Învelesc cu pătura așa cum făcea ea când eram copil. Îi iau mâinile amândouă și i le sărut. Tresare. Îi simt mâinile reci și picioarele, de asemenea. I le masez așa cum făcea ea cu mâinile și picioarele mele când veneam de la derdeluș iarna, cu ele Înghețate. - Așa sunt de la o vreme, reci, poate că nu mai circulă sângele bine
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
mare, indiferent că era micul dejun, prânzul sau cina, a stat la aceeași masă; se păstra acest obicei și toată lumea Îl respecta. S-a așezat la masă Împreună cu colega ei de cameră. Vis-a-vis, masa era rezervată. I-a tresărit inima, crezând că este rezervată pentru altcineva decât pentru bărbatul care a privit-o insistent, cu o seară În urmă. S-a terminat cina. Formația a Început să cânte și lumea să se Îndrepte spre ringul de dans. La masa
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
VADĂ O CLIPĂ, ÎNAINTE SĂ VĂ ALĂTURAȚI INVITAȚILOR. O GĂSIȚI LA PISCINĂ. Marin mulțumi cu un semn din cap, fiind incapabil să scoată vreun sunet. Îndreptându-se spre locul indicat, se gândi: Se întâmplă ceva". Era prima lor întâlnire de la... Tresări și alungă acest gând. Apoi se întrebă: Oare aș putea să o conving să ne vedem undeva?" DELINDY IEȘISE DIN APĂ ȘI ACUM STĂTEA LA SOARE. ERA SINGURĂ ȘI OFEREA OCHIULUI UN SPECTACOL ÎNCÂNTĂTOR. JUDECÂND DUPĂ SURÂSUL EI STRĂLUCITOR, PĂREA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
funcțiune detectorul de minciuni, puse întrebări prizonierului său. Răspunsurile, verificate de detector, stabiliră fără îndoială că aparatul conținut în cutii era cel inventat de Trask. Sunetul ceasului din salon care bătea ora douăsprezece răzbătu slab până la el, făcându-l să tresară. Cu un efort de voință, se hotărî să meargă în bucătărie pentru a lua prânzul cu Riva. În timpul mesei se strădui să pară fără griji, ceea ce îi dădu un aer de falsitate. Spuse două glume și de ambele dăți râse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
CEVA ÎNGROZITOR. "AȘTEAPTĂ, ÎȘI ZISE EL, AI RĂBDARE. LA URMA URMEI, UN OM ESTE UN ORGANISM COMPLEX ȘI REACȚIONEAZĂ ÎNCET, PROBABIL." Brusc o voce îi urlă în urechi: "Raport urgent: curentul a fi acum folosit de o instalație neînregistrată". Marin tresări involuntar și întoarse capul. Cu ecourile vocii vibrând încă în interiorul lui, încercă înnebunit să localizeze sursa sunetului. Cu excepția trupului inert care zăcea lângă el, laboratorul era absolut gol. Înainte să poată reflecta, se făcu auzită o a doua voce: "Detectare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
ATÂT DE PUȚIN TIMP. SEARA ASTA CHIAR AR PUTEA FI HOTĂRÂTOARE. MARIN EZITĂ, INTUIND CĂ TRASK AVEA DREPTATE. ÎN ACELAȘI TIMP ÎȘI AMINTI DE CONVORBIREA TELEFONICĂ DIN DIMINEAȚA PRECEDENTĂ. \ CARE SUNT RELAȚIILE TALE CU RALPH SCUDDER? LUAT PRIN SURPRINDERE, TRASK TRESĂRI SPERIAT, ÎNGHIȚI CU GREU ȘI ÎNTREBĂ NECONVINGĂTOR: \ SCUDDER, VREI SĂ SPUI, PRIPPUL? MARIN ÎL PRIVI CALM PE SAVANTUL DECONCERTAT ȘI CLĂTINĂ DIN CAP. \ N-AM TIMP ACUM SĂ-ȚI PUN ÎNTREBĂRI DESPRE SCUDDER... TRASK ÎȘI RECĂPĂTĂ SÂNGELE RECE. Pentru Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
nimeni la nimeni, dar era o veselie generală. Nu am stat mult în stație. Mașina a sosit destul de repede. Autobuzul vechi era ca prin minune caleașcă. Atâta timp. Atâta timp scurs de când nu am mai urcat în el. Am tresărit, m-am uitat în jur. Lumea mea. Eu. Timpul scurs. Autobuzul. Am așteptat să se îmbulzească lumea. Mda, nimic nu se schimbase, doar autobuzul. E ciudat cum lumea tehnologică evoluează, în schimb sufletele rămân la fel. Ai crede că cei
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
vii... Simțea cum vântul nu o iartă și prin vorbele sale tăioase o trimite acasă. Își pipăi fața, să vadă de mai trăiește, apoi își lăsă lin mâna peste pântec. Degetele se mișcau în bătaia vântului de toamnă. Inima pământului tresări prin inima ei și atunci simți cu adevărat că-l iubește. Se iubeau. Când a văzut-o prima dată pe Anica a știut că trebuie să fie a lui. A tăcut însă și a privit-o pe sub genele lungi
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
a știut că trebuie să fie a lui. A tăcut însă și a privit-o pe sub genele lungi și negre, fără ca altcineva să observe. Umbla apoi în drumul ei, fără să o caute, fără să-i vorbească. O privea. Tresărea când îi vedea sânii că zburdau prin cămașa albă atunci când alerga spre fântână și se topea când fața ei, scăldată în soare, se îmbujora în horă. Îi căuta cu asprime defectele, să uite, să nu simtă că ea e
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
bun de gură. Am zâmbit odată cu el și am reușit, cu greu, să urc singur în cabină. Brazdă după brazdă pământul rămânea negru, ca fundul ceaunului, în urma tractorului, iar apoi era așezat ca ața pe gherghef când prinde formă. Îmi tresărea inima la fiecare întoarcere și urmăream atent mișcările lui nea’ Florin. El uitase că eu sunt pe acolo. și-a adus aminte de mine la prânz când s-a oprit să mănânce. A așezat un ștergar mare, de in, peste
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
spunea că o doare, țipa, țipa, țipa... Să vină că moare. Am fugit speriat cu țipătul ei în suflet. Scurtai dealul pe la ulucele cu apă ce adăpau vitele și-l urcai de parcă îl coboram. țipătul ei imi făcea inima să tresară, îl auzeam în toată ființa mea. țipa tot trupul meu. Urcam și-l auzeam și mai tare. Mi-am făcut ochii roată. Nu-l zăream. Alergam pe brazdă. În bătaia soarelui am văzut tractorul cu fața la vale, către drum
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
și privirea, a dat să o coboare și a plecat mai departe spre casa lui țugui. S-a așezat la fereastră ca atunci când era copil și mergea cu colinda. Andrei nu va ști sentimentul, iar gândul acesta îl făcu să tresară și să aibă remușcări. și-a aruncat privirea în încăperea mică, sărăcăcioasă, cu focul ce abia pâlpâia în vatră, înghețat de frigul ce intra pe unde apuca. Își aruncă privirea spre masa unde era bărbatul mic de statură, scăldat puternic
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
își șterse grosul și își puse mâinile în ligheanul din care turna apă pentru înmuiat. Simțea că respiră prin palmele ei. Dar tot îi era sete. - Hai, mama, ia o cană cu apă rece, acu’ ce-am adu-o. Rarița tresări. Nu știa cât timp a stat cu mâinile în apă, dacă a visat, dacă dormea, dacă era o altă zi. Nu zise nimic, îi era sete. Scoase mâinile din lighean și dădu să apuce cana. - Stai așa, că ești murdară
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
dată, și gândul acesta o durea. Putea oare să o mintă? Nu putea sta așa, dar nici nu putea să intre în sufletul ei, forțat nu vroia. Aștepta să-i spună. Gândul că ar fi un băiat o făcu să tresară, însă își reveni repede. Nu are cine, ar fi știut. Apoi și ea când era tânără îi spuse mamă-sii de cine îi era drag. Se luă apoi cu el și așa ajunse să jure că nu va mai lăsa
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Varvara se sui în căruță cu omul ei și porniră spre casa părintească. Drumul era greu, rupt de ape, iar caii mergeau liniștiți. Într-un ceas vor fi în sat. O neliniște îi cuprinse inima în timp ce urca dealul de la Leoști, tresări speriată, apoi zâmbi. Ajunsese pe drumul cu nuci. Copacii, de o parte și de alta, țineau soarele la distanță, căutând să se usuce. Aveau frunzele de-un verde rar, smarald, mirosea a nuc și asta o liniști încă o dată. Privea
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
picătură de apă scursă de pe o frunză. Doar râsul copiilor îi trezi la viață și lăsă să se vadă că satul este viu. Se jucau fericiți în noroi și pentru ei prăpădul nu era decât motiv de fericire. - Florin. Flăcăul tresări. Nu mai auzise de mult glasul copilăriei lui, tinereții lui și nu știa dacă să-l creadă sau nu. - Ai de gând să nu spui nimic? - Varvara... - Venii să văd ce face mama, să stau de vorbă cu ea. O
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
-i știe focul din piept. A tăcut, au tăcut. O să tacă și acum. E gata să meargă în sat după nevastă. A venit și vremea lui. În ogradă nu erau urme. șura era închisă, ușa la casă la fel. Varvara tresări. Totul părea pustiu. Călca sfioasă pragul porții și se gândea să o strige pe mumă-sa. Altă dată ar fi alergat și strigat cât o ținea gura. Ar fi umplut de râs ograda. Se opri. Nu era nimeni. Se vedea
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
ei glasul. Își șterse năsucul și rămase cu ochii căscați în gol. Acum era singură. Avea șapte ani și era pregătită să se descurce cu toate de prin gospodărie. Asta dacă nu se întoarce el și... Gândul o făcu să tresară. Coborî din pat și merse la găleata cu apă. Își potoli setea și ieși în pragul casei. Se va descurca singură. Dar cu ce să înceapă? Poate cu ceva de mâncare. Stomacul o anunțase brutal că este gol. Uitase când
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
se așeză lângă îngerul ei. Se închină în gând ca noaptea să fie scurtă. Făcu o cruce deasupra fetei, apoi una ei, își sărută copilul și se culcă. Auzi ușa de la tindă, într- un târziu, dată cu putere de perete. Tresări. Coborî din pat și o înveli pe Polixenia. Aprinse lampa în timp ce bărbatul ei încerca împleticit să scape de cizme. - Bună seara. - Bună seara, omule! răspunse Viorica vocii gâjâite de băutură. Să-ți pui ceva de mâncare? - Da... încercă să-i
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
căzu la picioarele lui. O izbi cu piciorul în dulap și se întoarse la masă. Luă oala cu borș și o turnă în cap, apoi o azvârli în ea. - Na, să mănânci tu, să te saturi cu neamul tău. Polixenia tresări speriată. O durea trupul. Se uită la dulap, apoi la geam, scoase un țipăt ușor. Chipul nebărbierit al tatălui său se dădu după sticlă. Leu lătra, iar Lupu lu’ moș Vasile trăgea de lanțul de lângă ușă să-l rupă. Polixenia
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
de nouă, de câte ori Cel de Sus a lăsat și peste lume binecuvântat. Polixenia așeză strachina cu apă lângă gard și-l lăsă pe Lupu să bea. Un picur de ploaie îi atinse fruntea. Se întoarse spre ușă. În minte îi tresări un gând. Să lase ușile deschise. Să lege câinii la grajd și să fie singură. Era pregătită să-l vadă, sătulă să fugă de umbra lui. Dacă o fi el, atunci trebuie să-i vorbească. Nu știe ce o să-l
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
târânduse cu chiu' cu vai, hodorogind din toate încheieturile. Janine își privi bărbatul. Marcel avea chipul unui păun îmbufnat: fruntea îngustă, năpădită de smocuri de păr încărunțit, nasul lat, gura ușor strâmbă. Când treceau peste vreo hârtoapă, îl simțea cum tresare lângă umărul ei. Apoi lăsa iar săi atârne moale trupul greoi și picioarele rășchirate, în ochi cu o privire fixă, din nou inertă, absentă. Dar mâinile lui mari și fără fir de păr, parcă și mai scurte din pricina pulovărului cenușiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
din mașină nu mai putuseră vedea nimic, amuțiseră unul câte unul, continuându-și drumul în tăcere, învăluiți într-un fel de noapte albă. Din când în când, își ștergeau buzele și ochii înroșiți de nisipul care pătrundea în mașină. - Janine! Tresări la chemarea bărbatului ei. Îi trecu și de data asta prin minte cât de ridicol era acest nume pentru o femeie ca ea, puternică și înaltă. Marcel voia să știe unde se află mica valiză cu eșantioane. Ea pipăi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]