8,428 matches
-
umbră de răceală - Fazel corespundea, În totalitate, imaginii pe care mi-o alcătuise despre el exilatul din Istanbul. Aveam să devenim cei mai buni prieteni din lume. Dar cel dintâi contact fu distant, limbajul său direct mă stânjeni și mă tulbură. Ca atunci când am vorbit despre Mirza Reza. Voi face tot ce-mi stă În putință ca să vă ajut, dar nu vreau să am nimic de-a face cu acest nebun. E un martir În viață, așa mi-a spus Maestrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
unui oarecare Howard C. Baskerville, student la Universitatea din Princeton, New Jersey. Tocmai Își obținuse diploma de licență și voia să meargă În Persia pentru a studia Îndeaproape evenimentele pe care le descriam eu. O formulă de-a lui mă tulburase: „Am profunda convingere, În acest Început de secol, că, dacă Orientul nu reușește să se trezească, În curând Occidentul nu va mai putea să doarmă”. În răspunsul meu, l-am Încurajat să facă această călătorie, făgăduindu-i să-i pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cu oarecare nedumerire. Dacă v-am jignit cumva, fără voie, prin tonul sau cuvintele mele, vă rog să mă scuzați. M-am ridicat și i-am Întins mâna. — Nu m-ați jignit, domnule Shuster, n-ați făcut decât să mă tulburați. Le voi aduce la cunoștință cuvintele dumneavoastră prietenilor mei persani, reacția lor nu va fi diferită de a mea. Ieșind de la el, am alergat la Baharistan; știam că aș putea să-l găsesc acolo pe Fazel. De cum l-am zărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
putea să scufunde pachebotul! Dacă Îmi Închipuisem că o liniștesc cu aceste cuvinte și cu tonul meu vesel, efectul pe care l-am produs a fost contrar. Mă apucă de braț, murmurând: Nu mai spune asta niciodată! Niciodată! — De ce te tulburi așa? Știi prea bine că nu-i decât o glumă! — La noi, nici măcar un ateu n-ar Îndrăzni că profereze o asemenea frază. Tremura. Nu-i Înțelegeam violența reacției. I-am propus să ne Întoarcem, și a trebuit s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Însemna pentru ea, ca și pentru mine, mai mult decât un giuvaer, mai mult decât o antichitate prețioasă, că reprezenta, Într-un fel, rațiunea noastră de a fi Împreună. Dispariția lui, survenită după atâtea nenorociri, nu putea decât s-o tulbure adânc pe Șirin. Simțeam că ar fi fost Înțelept să las timpul să-și săvârșească lucrarea tămăduitoare. Când ne-am apropiat de portul New York, târziu, În seara de 18 aprilie, ne aștepta o primire zgomotoasă: reporterii veniseră În Întâmpinarea noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
a strigat bucuroasă numele de mai multe ori, mi-a luat fața în mâini și m-a sărutat. Ea nu-mi era bunică, de fapt. Bunica mea cea adevărată murise la spital, cu mulți ani în urmă, iar mama se tulbura foarte tare de câte ori își aducea aminte că a ajuns la spital prea târziu. Îmi spunea: „Ție nu trebuie să ți se întâmple asta, puiule, altminteri ai să regreți toată viața. Cândva când ai să fii mare, ți se va părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ocean de extra cu fructe. Ședeam cu toții în jurul mesei și tata povestea despre Roma și despre viața de acasă. Când a povestit de acasă, i-au pus sumedenie de întrebări. Apoi domnul Sanowsky a zis „la noi” și i se tulburase privirea. Ciudat. Ca și cum n-ar fi știut exact unde era cu adevărat „la noi” pentru el. Ba pe podul de peste ocean, ba altundeva. Vorbea abia auzit și sunetul metalic din glasul lui dispăruse. Pe gât și pe obraji i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
a făcut din nou apariția la fereastră, iar cei de jos au început să insiste, încercând s-o calmeze și s-o convingă să-și părăsească apartamentul. Domnule Petrea tăcea însă mâlc. La un moment dat, ea s-a ivit tulburată în ușa blocului și soțul ei s-a grăbit într-acolo, clocotind de mânie. Toți bărbații prezenți, în afară de tata, care mă ținea pe mine în brațe, au rupt-o la fugă pe urmele lui, fiindcă știau ce avea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
tare, poate că este gelos din cauza acestei prăpastii care s-a căscat pe neașteptate între noi, într-un mod aproape ridicol, stridentă ca un hohot de râs al destinului, încerc să îl mângâi pe braț, însă vederea propriilor mâini mă tulbură, așa că le ascund sub coapse, nu voi mai avea în viața aceasta altă pereche de mâini și nici un alt soț. Vrei să îți aduc ceva de băut, întreb eu, iar el îmi răspunde, nu sunt plantă, și îmi arată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
înăbușită acum de repulsie când îl văd lungit între așternuturi, pe care nu mă lasă să le schimb, iar mila și compasiunea sunt contrazise de furie și resentimente, cum îndrăznește să ne distrugă viața, chiar și întrebarea aceea care mă tulburase atât de mult la început, care este semnificația bolii sale, oare este cu adevărat bolnav sau doar se preface, chiar și asta mi se pare acum lipsit de importanță, oricare ar fi varianta corectă, eu tot nu mai am nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
flutură leneș mâna către Noga, o văd apropiindu-se de ei cu timiditate, încercând să intre în jocurile lor, dar de multe ori tălpile ei goale, înfrânte se întorc la mine, eu strâmb din gura care nu vrea să îmi tulbure liniștea, pare că porțile s-au închis, zidurile s-au înălțat în jurul meu, nu ca în trecut, când orice motiv de tristețe își făcea cuib înăuntrul sufletului meu. Acum sunt aproape insensibilă, numai în fața unui bebeluș în cărucior mă sperii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
s-o faci? — Așa este, domnu’ Johnson, se bagă și Eddy. Dacă nu-i distractiv, de ce s-o faci? Ascultați la mine, domnu’ Johnson. Ați pus punctul pe i. Dacă nu-i distractiv - de ce s-o mai faci? Eram Încă tulburat de peștele Ăla și Îmi părea destul de rău pentru unelte, așa că nu puteam să stau să-i ascult. I-am spus negrului să-ndrepte vasul spre Morro. Nu le-am zis nimic, și uite-i cum stăteau pe șezlonguri, Eddy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
indian. Așa ai fi scăpat de multe necazuri.“ Mergea În susul pîrÎului ținîndu-se la distanță de buza malului, Însă la un moment dat păși Într-o băltoacă - pîrÎul curgea pe sub pămÎnt acolo. Un păstrăv mare țîșni violent, stropind În jur și tulburînd apa. Era atît de mare Încît nu vedeai cum de are loc să se miște În pîrÎul Ăla Îngust. — Tu de unde-ai mai ieșit, spuse Nick după ce peștele dispăruse pe sub mal. Doamne, ce păstrăv. Mai prinse doi păstrăvi mai mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mea e în părul lui, mâna lui e pe genunchii mei. Sunt foarte fericită că până și părul lui Jake e diferit de al lui Patrick. Înseamnă că nici o amintire declanșată de acest soi de amănunte nu va veni să tulbure minunea acestei clipe. Aș vrea să-l trag spre mine și să-l sărut, dar nu am încă asemenea curaj. Patrick m-a speriat grozav. Înainte, nu mi-ar fi luat atâta să-l ating pe Jake. Îmi amintesc cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
celelalte, Planul, Complotul Universal, și făcusem bine că venisem acolo, În ajunul solstițiului de vară. Jacopo Belbo nu era nebun, pur și simplu descoperise În joacă, cu ajutorul Jocului, adevărul. Însă experiența Numinosului nu poate să țină mult timp fără să tulbure mintea. Am Încercat deci să-mi desprind privirea, urmărind curba care, de la capitelurile coloanelor dispuse În semicerc, se Îndrepta de-a lungul nervurilor bolții către cheia acesteia, repetând misterul ogivei, care se susține pe o absență, supremă ipocrizie statică, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În Miniatură, dintr-un Disneyland... Deja Începeam să mă obișnuiesc cu alternarea aceea de neliniște și Încredere, de teroare și dezamăgire (oare nu-i acesta, de fapt, un Început de boală?) și mi-am zis că vedeniile din biserică mă tulburaseră pentru că ajunsesem În ea sedus de paginile lui Jacopo Belbo, pe care le descifrasem cu prețul atâtor enigmatice ocolișuri și pe care totuși le știam fictive. Eram Într-un muzeu al tehnicii, Îmi ziceam, te afli Într-un muzeu al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
când urcasem acolo să beau o bere Înainte să plec În concediu. Pe masă, o fotografie a Lorenzei Pellegrini, cu o dedicație scrisă cu litere mărunte și cam copilărești. I se vedea numai fața, Însă privirea, numai privirea singură, mă tulbura. Cu o mișcare instinctivă de delicatețe (sau din gelozie?), am Întors fotografia fără să citesc dedicația. Erau și câteva fișe. Am căutat ceva demn de interes, dar nu erau decât tabele, anticipări editoriale. Printre documentele acelea am găsit am găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
găsești citatul just ca să treci de la o grupare la alta. Mă amuzam să găsesc citate potrivite. Modulam. Fiindcă mi se Întâmplase uneori, la manifestații, să mă așez În coloană sub o lozincă sau alta ca să urmăresc vreo fată care-mi tulbura imaginația, am tras de aici concluzia că pentru mulți dintre tovarășii mei militantismul politic era o experiență sexuală - iar sexul era o pasiune. Eu voiam să am numai curiozități. E drept că În cursul lecturilor mele despre templieri și despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Angelis, ei, poftim, Într-o altă emisferă, ci din motive greu de perceput. În momentul acela am crezut că mă irită faptul că revenea la mine, așa, dintr-o dată, o lume pe care o părăsisem. Acum Înțeleg că ceea ce mă tulbura era, pentru a nu știu câta oară, un fel de complot al asemănării, suspectarea unei analogii. Ca reacție instinctivă, m-am gândit că mă deranja să-l reîntâlnesc pe Belbo, cu eterna lui lașitate. Hotărâi să-mi mut gândul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și-l sărută pe obraz. 36 Permiteți-mi, până una-alta, să-i dau un sfat viitorului sau actualului meu cititor, care ar putea fi efectiv melancolic: nu trebuie să citească simptomele sau prognozele din partea ce urmează, ca să nu rămână tulburat de ele și să nu tragă de aici mai multe pagube decât foloase, aplicând ceea ce citește la el Însuși... cum fac cei mai mulți dintre melancolici. (R. Burton, Anatomy of Melancholy, Oxford, 1621, Introducere) Era evident că Belbo era legat Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În timp ce pământul se rotește pe dedesubtul lui, În orice loc s-ar afla. Orice punct al universului e un punct fix, e suficient să atârni de el Pendulul”. „Dumnezeu e peste tot?” Într-un anume sens, da. De aceea mă tulbură Pendulul. Îmi făgăduiește infinitul, dar Îmi lasă mie răspunderea de a decide unde doresc să-l am. Așa Încât nu-i de-ajuns să adori Pendulul acolo unde e, trebuie să iei mereu o hotărâre și să cauți punctul cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
se spune. Mi-a luat douăzeci de minute până am găsit restaurantul, pentru că expozanții aleg Întotdeauna galeriile ce vor deveni celebre abia peste o lună. Erai acolo, În mijlocul acelorași fețe, și alături de tine era bărbatul cu cicatrice. Nu te-ai tulburat nici o clipă. M-ai privit cu complicitate și - cum poți, În același timp - cu o nuanță de sfidare, ca și cum ai zice: ei, și? Intrusul cu cicatrice m-a ciopârțit cu privirea ca pe un intrus. Ceilalți, la curent cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
duc să cunoașteți ceva, anumiți oameni care trăiesc În jurul nostru și pentru care, În fond, lucrați acum și dumneavoastră. Dar nu se putea vedea mai mult. Când am fost informat despre acest eveniment, a trebuit să promit că n-o să tulbur ceremonia. Prezența noastră ar fi influențat negativ fazele următoare.” „Dar porcii? Și acum ce se Întâmplă?” Întrebă Belbo. „Ce puteam să spun, am spus”. 63 „La ce te face să te gândești peștele ăla?” „La alți pești”. „La ce te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mâine din nou. I-am zis și Adelinei de escapada mea. S-a speriat îngrozitor: mă visase urât, de acuma încolo avea să stea cu ochii pe mine ca pe butelie. Câteva zile am fost liniștit, apoi iar s-au tulburat apele. Am transmis la serviciu că sunt bolnav și m-am închis în casă, să reflectez. Nici la telefon n-am răspuns. Mă simțeam vinovat față de ambele femei din viața mea. Cel mai corect ar fi fost să dispar din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Teofana retrăiește fiecare moment al reîntâlnirii cu fata pe care reușise s-o sărute. „Când am frecat-o pe obraji, am observat o bucurie copilărească ce-i lumina ochii ei frumoși și când am strâns-o în brațe am fost tulburat de căldura corpului ei, dar ce m-a tulburat mai mult a fost farmecul buzelor, încât n-am rezistat ca să nu o sărut. În acel moment, am simțit deopotrivă amândoi, poate eu mai mult decât ea, contopirea glasului inimilor noastre
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]