10,815 matches
-
obosit, presupun... și nici eu nu mai aveam răbdare să aștept... Așa că, În cele din urmă, el a renunțat și am hotărît amîndoi să venim la dumneavoastrăă Doamnă Nemuro, Îți cam place să bei, nu? Sticla cu bere din care turna, absentă, În pahar, se opri, undeva, În aer. Rămase cu gura căscată. — Ei, din cînd În cînd, confirmă ea, zăpăcindu-se. De cînd mi-a plecat soțul... stau singură aici și aștept și visez cu ochii deschiși... Ce vis ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
te-am cam supărat, așa că nu mă mai pot abține... Îți spun totul, adevărul gol-goluț. Ca să fiu cinstit, am venit aici pentru șantaj... — Șantaj ? — Da. Nu-i așa, domnișoară? Fata luă cu mișcări rigide ibricul de pe aragazul din fața rafturilor și turnă apa fierbinte Într-un ceainic mare din porțelan. Nu făcu nici cel mai mic gest de a răspunde. Dar tăcerea ei era mai elocventă decît orice răspuns. Fratele clientei mele continuă calm: — I-am prevenit oricum, așa că sper că au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Mai știu și-un consătean care avea nevoie de un șofer bun cunoscător al orașului Tokyo și el i-a găsit. Dacă nu s-ar fi descurcat așa, cred că ar fi trebuit să dea un anunț. — Da, pare plauzibil. Turnînd berea cu multă atenție În două pahare, zîmbi căutîndu-mi din ochi aprobarea și apoi se duse la locul ei. — Deci e clar. — Dar ce-i cu numărul de telefon prins cu ac de marginea perdelei ? — Numărul ?... — De ce-l ții acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mai fac pe surprinsul acum, ca și cînd aș fi descoperit cine știe ce noutate. Adevărul este Însă că am fost consternat cînd mi s-a scos În evidență ceea ce sărea În ochi oricui. M-am simțit umilit de parcă mi-ar fi turnat cineva conținutul unei scrumiere În cap. De ce?... Poate pentru că mi-am dat seama că mă intersectam undeva cu EL, cel pe care-l căutam. Afară, soarele strălucea tot mai puternic și ușa se colorase parcă În verde. Umbra mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
draperia. Fusta ei strîmtă, cafenie, i se mula pe șolduri, iar ciorapii cu găurele sclipeau ca niște perle. Bluza avea guler croit ca la uniformele militare, iar la manșete aveau nasturi sidefii. În ochi i se citea un zîmbet răutăcios. Turnase cam multă cafea În ceșcuțe și era gata-gata se le verse. Se Întoarse pe tocurile pantofilor (care erau de aceeași culoare ca și fusta), Îmi aruncă o privire și porni cu grijă Înainte. Îi simțeam parcă În palme mișcările grațioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mi-ați telefonat, dar... sînt toate concrete, nu generalități. Posibilități sînt, dar... Hai, spune-mi și mie. — În lumea afacerilor există intermediari care vînd și cumpără privilegii acordate doar magazinelor cu contracte speciale și mai sînt și dintre aceia care toarnă apă-n benzină, ca s-o Înmulțească. Taxele diferă foarte mult În funcție de tipul și calitatea combustibilului. Dar ceea ce fac ei, cu amestecul de care vă vorbeam, e o hoție și ei scot bani din asta. Așa că negustorii cu amănuntul, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Mi-e rușine... Nu mă pot suferi... Întotdeauna fac așa și apoi Îmi vine să mă sinucid. De ce-oi fi avînd un caracter atît de mizerabil ? Oribil... Faceți-mi favoarea și uitați ce v-am spus despre cei care toarnă apă În benzină... M-a luat gura pe dinainte, dar adevărul este că negustorașii sînt cinstiți, În general... nu fac ei găinării din astea... Iar cît despre afacerile dubioase, țin și ei socoteli duble... Încearcă de două ori, eventual... Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
benzină... M-a luat gura pe dinainte, dar adevărul este că negustorașii sînt cinstiți, În general... nu fac ei găinării din astea... Iar cît despre afacerile dubioase, țin și ei socoteli duble... Încearcă de două ori, eventual... Și chiar dacă mai toarnă ei apă, sînt atît de nepricepuți, că imediat Îi prind... zău că da. În general pornesc o afacere fantomă doar cu un singur nume, pe o sucursală, așa că și dacă sînt descoperiți, au ei grijă să nu fie afectată Centrala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
făcu nevăzută. Dar n-a fost singurul lucru care a dispărut... Și siluetele și Împrejurimile și-au Încetat complet existența. M-a cuprins o senzație insuportabilă de singurătate. Mă simțeam nenorocit și vrednic de milă, de parcă mi s-ar fi turnat În cap o călimară plină cu cerneală și am luat-o la fugă În jos, pe drumul pe care venisem. Panta abruptă era mai greu de coborît decît de urcat. Pavajul neted din beton nu-ți asigura stabilitate și șănțulețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de Roger Crisp, după o sofisticată discuție despre Virtue Ethics and Utilitarian Ethics. La un moment dat el, m-a întrebat: - What did you actually discussed on rights during the communist regime? Mi-am amintit imediat rightsurile pe care le turna Tovarășu’ în capul mulțimii acefale căreia îi eram toți parte: la viață, la pace și la muncă. Ce freedom of? Ce ownership? Tromboane. Noi aveam drepturile de bază asigurate, cu alte cuvinte, o dată ce eram încă vii, ne exercitam dreptul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
găinile din Bangladesh! Aveam prieteni, femei de iubit, cărți de citit, iar când nu-mi ajungeau pentru chefuri banii din vânzarea cartelei, săpam gropi în cimitir. O groapă - 600 de lei! Seara mă urcam cu picioarele pe masă și-mi turnam bere pe cap: „Trăiască morții, moară viii!” și tot palierul de la cămin știa că „a mai îngropat Miclea pe unu’” și dă de băut. „Nu eu băă, le ziceam, mortu’ vă dă de băut! Un pic de respect” Tipii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de altruism genetic. Toți acei ani ne-au terminat minima deschidere la nevoile altora, a celor străini. Hoarde care ne băteam la cozi, inși care împingeam pe altul de pe scară ca să ne facem noi loc în autobuz, creaturi care își turnau colegii ca să se spele de câte un păcat sau să obțină o plecare în străinătate sau să avanseze în schemă. Un totalitarism hobbesian despre care noi am uitat că era așa, amestecat în celulele noastre o dată cu cei trei F: frica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
idei, numai cuvinte.” Era cel mai bun profesor de română, toți copiii de ștabi veneau la el pentru meditații. Când îi accepta, după multe și calculate amânări, îi chema împreună cu părinții, după-masă, la vila lu’ soacră-să. Se îmbrăca elegant, își turna teatral whisky din sticla pe care o primise cu ani în urmă de la un mare securist și-i punea pe ștabi să-i spună încă o dată ce treabă au cu el. Ăștia se uitau la sticlă (asta spunea pe-atunci multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
a fân, a rugi de zmeură și a dragoste senină. A dragul tatei de mine și al meu de el. Într-o seară stăteam sub viță, la un vin alb, cu el și cu prietena mea de suflet, Eva. A turnat solemn în pahare și ne-a zâmbit misterios, ca un pașă: - Dragele mele, eu la toamnă împlinesc 70 de ani. Știți că am fost toată viața afemeiat, da’ un afemeiat de-ăla care iubește și înțelege femeile, nu le bifează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Stăteam pe dâmbul plin de flori, singurul om viu de acolo, foarte aproape de străbunici și bunici. Țineam strâns în mână cănuța de cafea, una galbenă cu toartă verde, cumpărată tatei pentru vara noastră comună. Beam o înghițitură și una o turnam alături. Asta fiindcă între mine și bunici s-a așezat tata, lăsându-mă vie, dar nesfârșit mai singură. *** Inserție, 2004. Țin minte, Mircea, în e-mailul de reply de atunci, din maiul lui 2000, mi-ai scris: „Ce poveste frumoasă!”. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
noi, Happy Leftover s-a petrecut în aceeași formație, la Călinești. Unde, ca de obicei, a fost foarte plăcut. Am avut și pe cei doi copii. Dylan tronând în vârful patului cu argintăria în jurul lui, din care se prefăcea că toarnă în cănile celorlalți (by the way, nu a ales să se joace cu nimic altceva decât argint), și Codruț, încă plastilină zâmbitoare în brațele noastre de potențiali sau actuali bunici. Am să întrerup puțin atmosfera asta atât de idilică, veritabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
că nu pricepuse nimic din ce i se spusese. Venea, dinspre ea, confirmarea spontană a unui adevăr esențial în timp ce eu încercasem să explic, cu împiedicări, de ce floarea este floare și pământul, pământ, de ce apa ia forma vasului în care este turnată. - Așa e, mătușă, exclamă, profesoara râzând, sculându-se din fotoliu și îmbrățișând-o. Stăturăm cât mai stăturăm de vorbă până veni și domnul Pavel, întors din oraș, preocupat de amenințările inflației. - Dă-o încolo de inflație, are cine să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
judecător... - Nu e nici o incompatibilitate, glumii, numai că nu mai pictez de când am plecat de aici... El vru să spună „Păcat!”, dar se opri fără să știe de ce, - se simți încurcat, din care cauză luă de pe masă două păhărele și turnă din sticla cu țuică aflată alături, dar cum le umplu, Ana se ivi lângă noi: - Eu unde sunt? întrebă zâmbind și ceru un păhărel, care-i fu adus. El simți venirea Anei ca pe - o salvare, motiv pentru care îngăimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pragul rateșului. Înlăuntru, pătrunseseră umbrele înserării. Crâșmarul sta după tejghea așteptându-și mușteriul, cu gura întinsă până la urechi într-un zâmbet foarte prietinos. —Bună sara! zise călătorul. —Mulțămim dumilorvoastră! răspunse crâșmarul, zâmbind mai tare; ce-ți poftește inima? — Apoi... deocamdată, toarnă un pahar de vin... da’ bun... știi... — Se poate, cum nu: chiar azi am început un poloboc... Avem și pastramă bună... Poftim vinul. Dacă poftești pâne, brânză... Străinul era ostenit tare. Vorbi încet: —Să sorb întâi paharul acesta... Luă paharul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să beie un pahar de vin... Încă l-am întrebat dacă vrea să-i dau pâne și o leacă de brânză... Nu, zice, să sorb întâi paharul ista... A băut și a picat ca un mal. Petrache! vorbi părintele, împroșcând; toarnă repede o sângeapă de rachiu, pe urmă dă fuga la primare și treci și pe la mine pe acasă, de adă psaltirea... Toarnă repede, Petrache; pe urmă, du-te! urmă popa după o clipă de gândire; de bună-samă, Petrache! Necunoscutul sta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
zice, să sorb întâi paharul ista... A băut și a picat ca un mal. Petrache! vorbi părintele, împroșcând; toarnă repede o sângeapă de rachiu, pe urmă dă fuga la primare și treci și pe la mine pe acasă, de adă psaltirea... Toarnă repede, Petrache; pe urmă, du-te! urmă popa după o clipă de gândire; de bună-samă, Petrache! Necunoscutul sta întins pe podele, cu brațele în laturi, nemișcat. Întunericul pătrundea prin geamurile murdare și în rateș era tăcere adâncă. —Nevasta s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
urmă popa după o clipă de gândire; de bună-samă, Petrache! Necunoscutul sta întins pe podele, cu brațele în laturi, nemișcat. Întunericul pătrundea prin geamurile murdare și în rateș era tăcere adâncă. —Nevasta s-a dus la soacră-mea, zise Petrache turnând popii băutura, și nici un băiet nu-i acasă; nu știu ce să fac. —Petrache! strigă popa, împroșcând; de bună-samă, Petrache, că vrei să dai de bucluc. Da, da, de bucluc! Da’ ai pus de cel bun? de cel tare? Popa își scărpină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-un glas domol, ca de departe. Popa făcu semn primarelui, cu capul, spre ușă. Ieșiră amândoi, în vârful picioarelor. În crâșmă, Petrache sta după tejghea, tot spăriat, cu părul vâlvoi. Popa și primarele se așezară pe câte-un scaun. Petrache turnă vin în trei pahare și părintele Ștefan își așeză cu grijă cârja între picioare. Apoi tuși încet și zise: —Petrache!... a murit! s-a întâmplat, care nu s-a mai văzut așa ceva; dar ce să-i faci? a murit! — A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
apărase de ploaie, se uită râzând în juru-i cu mânile în șolduri, apoi se îndreptă prin Faliboga. Ce răcnești așa? vorbi ea c-un glas bărbătesc. Am venit, ș-am adus și ulciorul... Grecușor intră cu ulciorul. Și-ndată Faliboga turnă vin în ulcele de lut și cinsti pe cei de față. —De mult nu s-a mai văzut vin pe-aici, zise el vesel, da’ încaltea acu am adus de cel vechi, de la un jidan de la Săveni. Iaca, și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vei duce; asta nu poate fi pricină decât de bucurie. Așa, dragul meu, după ce am curățat locul nostru cu aiasmă și am stropit asupra pădurii, și am picurat în izvoarele de unde bem și noi și vitele, și după ce ți-am turnat în mâncarea și băutura ta, în ziua de Sfântu Ion, când s-a întors din vale Toma, am băgat de samă că ți s-au schimbat privirile, și socot acuma că poți să te duci să-ți vezi de unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]