4,882 matches
-
președintelui care a deschis și condus sesiunea), trecând apoi, în ordinea în care au luat cuvântul membrii comisiei, la franceză, rusă și spaniolă, sărind de la o limbă la alta fără întrerupere. Din colțul ochilor urmăream reacția colegilor și am văzut uimirea care a pus stăpânire pe fețele lor. La un moment dat, am văzut că ambasadorul argentinian, Jorge Gaetano Zein Assis (născut în Buenos Aires din părinți emigranți din Liban, cu care am întreținut relații mai mult decât cordiale), a ieșit pe
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
trudesc la fel ca semenii lor de pretutindeni pentru pâinea cea de toate zilele. N-a durat mult până ce, sosit la Beiuș, emoția care mă copleșise în primele clipe ale revederii s-a transformat într-un amestec de sentimente de uimire și de dezamăgire realitatea fizică și umană ce se oferea treptat privilor mele trăda o schimbare profundă. De fapt, nu am fost uimit de amănuntul că în Beiuș astăzi nu trăiește niciun evreu asta o știam de mult, din auzite
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
cîte ceva din mărețiile acestui fantastic oraș. La muzeul din Aachen puteți vedea cîte ceva din măreția Imperiului Roman de Răsărit. Finețea, fantezia, dragostea de Dumnezeu, nemaipomenita tehnologie și măiestrie a acelor vremuri ne sînt dezvăluite plenar, lăsîndu-ne muți de uimire. Cruciații au jefuit și distrus în mod barbar, așa cum au făcut-o în anul 1453, la 29 mai și barbarii musulmani, conduși de Mohamed Cel Mare. Papa Inocențiu al III-lea, inițiatorul Cruciadei a patra, critica violent jaful cruciaților: "... ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mîna, i-o strînge, îl bate pe spate, îl mîngîie pe creștet, pe chelie. Domnul ex-prim-ministru nădușește, scoate batista și-și freacă exasperat chelia. După nostimul incident, în sfîrșit, se pornește armata de chelneri. Bătrînul pleacă puțin capul și spre uimirea noastră își pune cu mare dexteritate proteza. Pișicher, ne zîmbește, pune o mînă pe mîna doamnei ministru și cu un deget îi saltă sînul în sus. Nu mai putem să ne abținem, unii se pleacă sub masă și hohotesc de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
oarecum rușinat. Atunci poți accepta să nu luăm măsuri de protecție? Da, răspunde Pedro fără să înțeleagă ce a fost întrebat. A mîncat lucruri fine aduse în cameră, a băut ponderat din vinul pe care i l-a servit Wilma. Uimirea lui Pedro a fost însă provocată de Wilma dezlănțită. Duduia ca locomotiva în sarcină, țipa și se zvîrcolea de parcă era posedată de diavol. Pedro nu mai trăise așa ceva. În el s-a trezit orgoliul de mascul și a început să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
să se intereseze la vecin. Era oarecum îngrijorat din cauza copiilor. Nu-i putea lua cu el. Nici el n-avea unde să doarmă, se gîndea să se ducă la un văr, pentru o noapte, două. Vecinul și vecina aflară cu uimire despre decizia luată de vecin. Regretau mult acest necaz. O cafea? întreabă vecina. Mulțumesc mult, aș avea nevoie. Vecinul avea doar o cameră, fără toaletă. Toaleta era în curte, pentru toți la un loc. Copilul își făcea temele, ghemuit într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
aceștia se aflau și frații Cehan. Erau, după câte îmi aduc aminte, prin ultima clasă a unui liceu comercial din Vaslui, sau așa ceva, și urmau să facă practică, cum se obișnuia pe atunci. În felul acesta au nimerit la mine. Uimirea a fost mare și de o parte și de alta. Dar ne-am bucurat toți trei. Practica a fost cum a fost, că nu le prea ardea de asta. A fost, pentru ei , mai mult o lună de distracție. Eu
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
înjură, se învinețește și te pârăște „la centru“. E și obedient (cu cei „mari“), e și sărăntoc, dar e, mai ales, adumbrit intelectualmente și tembel. Nu poate fi vindecat, reorientat, strunit. E un ticălos somnambulic. Mai mult decât indignare, stârnește uimire și o resemnată bună dispoziție... Toți cei de mai sus sunt ticăloși secunzi, de mâna a doua. Ticălosul adevărat, ticălosul model, ticălosul de vocație e infinit mai spectaculos. Mediocru și veleitar, uleios ca o delațiune și călău ca un abur
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
5 vârfuri; poligonală ori lobată - după poziția pe rămurică - frunza iederei are, de asemenea 5 vârfuri. Aspect care amintește de pentagrama ariană, simbolul omului, dar și o prea cunoscută și nefastă stea; cifră care de două ori este descoperită cu uimire de copilul care Învață să socotească pe degete, iar de trei ori face câștigul, adică chenzina... cam săracă pentru cercetător, dar acceptabilă dacă acela mai visează ca amine acum... Dar arianul 5 e În antiteză cu semiticul 6 și dublul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
trăit în mitul religios în chip natural, cu toată ființa lor, în timpul copilăriei 16. Se vorbește îndeobște de seninătatea copilăriei, de lipsa ei de griji, de bucuriile ei. E de nuanțat însă; numai dacă această întâlnire provoacă în substanța copilului uimiri și neliniști, întrebări și probleme, răspunsuri de un anume fel mai toate eroice, imaginare în idealitatea lor și numai dacă ființa este deschisă trăirii misterului, uimirii, întrebărilor, numai atunci se întâmplă acel ceva al cărui mecanism nu l-a explicat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
bucuriile ei. E de nuanțat însă; numai dacă această întâlnire provoacă în substanța copilului uimiri și neliniști, întrebări și probleme, răspunsuri de un anume fel mai toate eroice, imaginare în idealitatea lor și numai dacă ființa este deschisă trăirii misterului, uimirii, întrebărilor, numai atunci se întâmplă acel ceva al cărui mecanism nu l-a explicat nimeni până acum. Or, dacă a făcut-o, explicația a fost parțială și adesea nesemnificativă față de complexitatea problemei în sine. Înainte de a încerca o incursiune lămuritoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
copilul și satul său se unesc prin aceeași credință în Tot și în toate. Moșnegii spun așa de frumos povești pentru că ei cred în faptele povestite, fapte care provin la rându-le din timpuri imemoriale. Moșneagul și copilul au aceeași uimire; ei trăiesc și retrăiesc același tors de caier, fiindcă timpul, așezat peste tot în aceleași ritmuri lente, curge la fel pentru ei atât în poveste cât și în realitate. La sat, bolta cerească își trăiește în sufletul și imaginația inocentă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
nepăsare: lupta de clasă e bagatelizată, manevrele chiaburești sunt privite de pe poziții deviaționiste"... etc. etc. * "R egrete eterne!", " Nu te vom uita în veci!" vorbe. Uitarea e scrisă-n legile omenești. Citesc monografia "Cimitirul Eternitatea" (Iași, 2008) și trec din uimire în uimire câte personalități ale istoriei românilor, mai ales ale istoriei culturale, se hodinesc sub brazdele Tătărașilor și cât de puține știm despre ființa acestui loc sfânt, pe care Ionel Teodoreanu îl considera "mausoleu al poeziei și idealismului mormintele atâtor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de clasă e bagatelizată, manevrele chiaburești sunt privite de pe poziții deviaționiste"... etc. etc. * "R egrete eterne!", " Nu te vom uita în veci!" vorbe. Uitarea e scrisă-n legile omenești. Citesc monografia "Cimitirul Eternitatea" (Iași, 2008) și trec din uimire în uimire câte personalități ale istoriei românilor, mai ales ale istoriei culturale, se hodinesc sub brazdele Tătărașilor și cât de puține știm despre ființa acestui loc sfânt, pe care Ionel Teodoreanu îl considera "mausoleu al poeziei și idealismului mormintele atâtor eroi ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Patrogenet, m. 1871, semnatar al volumului de poezie "Frumusețile Iașului" -??), matematicieni care publică studii eminesciene (Dan Petrovanu, m. 1988), apoi sumedenia de "personalități accentuate" care pur și simplu s-au furișat în prea mare liniște către Eternitate, așa că exclami cu uimire: iată, nici ăsta nu mai e!... Cartea e redactată cu infinită trudă, de-a lungul multor ani de cercetare. Și Olga Rusu, și regretatul ei soț, muzeograful Liviu Rusu mi-au fost, la Facultate, colegi de grupă. Ca și George
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
dar și un astfel de Dicționar, ce se așează, fie și numai prin proporții, în preajma monumentalului. Iată, revista "Spiritul critic" a ajuns la cel de al 24-lea număr! Semnul de exclamație l-am așezat dintr-o firească (zic eu) uimire: mai întâi, este neașteptat faptul că tocmai la Pașcani s-a putut afla astfel de sponsorizare de cursă lungă (Kosarom), apoi, impresionează ținuta publicistică exemplară și, în fine (de fapt, în primul rând) sare în ochi atitudinea consecvent verticală în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
o ciudată voluptate a degradării. Coborâm! Mentalitatea contemporană e dominată de trivialitate. Aceasta începe de la a crede că totul e accesibil și totul e permis. Jinduim mult și la prea multe pentru a rezista să nu fim și grosolani". Cu uimire, dar și cu elegantă delicatețe, sunt așezate într-un elocvent vizavi costisitoarele strădanii ale femeii zilelor noastre, dornică să țină pasul cu chisnovatele exigențe ale cosmeticii ce obligă la fitness, măști exfoliante, vopsele, șampoane, creme, uleiuri, sprayuri, balsamuri (lista e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
cronicarului: "ca să se știe..." * L a adresa "carte.net" am dat peste un soi de curriculum ironico-nostalgic, postat de reprezentanții generației 70-80 ce-și re-inventariază trăirile, spre a retro-compune acel "a fost odată" dacă nu chiar regretat, măcar evocat cu uimire adeseori caldă: "Noi am fost ultimii Șoimi ai patriei și ultimii Pionieri"... Ehei, băiețași! Voi ați fost ultimii pionieri, noi, cei născuți în '40, am fost primii. Naivi și îndoctrinați, credeam în visul nostru. Voi, în ce credeți? Cam asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
servicii și mijloace încă rudimentare, deficitare, la câți ani distanță se afla de Copenhaga? Când va putea egala și concura cu modernitatea, abundența, aglomerația, agitația, omnipotența de pe uriașul aeroport de la Copenhaga? Timpul de așteptare s-a târât, încărcat de întrebări, uimiri, curiozități, mirări, babilonie! Două ore! Ni s-au părut minute dintr-o veșnicie! Două polițiste drăguțe, tinere, zâmbitoare, ștrengărițe, intolerabile însă, ne-au supus unor aparate manuale de control, la sânge, din creștet până-n tălpi, obligându-ne să scoatem de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
nețărmurită vibrație, o dureros de dulce fascinație a celor cinci ani de studenție. Și, numeroase chipuri de colegi, prieteni, profesori. Și nesfârșite roiuri de amintiri cutreieră adâncurile ființei. Și retrăiesc acei ani burdușiți, ticsiți de visuri, încărcați și cutremurați de uimiri, întrebări, încercări, căutări, frământări, dezamăgiri și ispititoare împliniri, peste care timpul, galopând de zor, se prăvale neiertător, îndepărtându-mă și înstrăinându-mă cu fiecare an ce trece, de această mirifică lume. ... Iată-mă-s pe holul larg și înalt, de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
frământa: "Ca să-mi dea clădirea pentru colecție, mi-au pus o condiție: să sculptez, într-un anumit loc, busturile celor doi..." Am învârtit și sucit această idee, când pe-o parte, când pe alta. Am stat și am comentat diverse uimiri și clevetiri ale prietenilor și neprietenilor. Și într-un final: ce-am hotărât? "Ascultă, măi omule: n-au decât să poftească și să te vorbească, cine-o vrea și ce-o vrea! Cine-ți cunoaște hatârul știe prea bine că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ne-am zis: haidem mai bine la biserică! Tocmai ajunsesem în fața uriașei Catedrale Ortodoxe din centrul orașul, o veritabilă operă arhitecturală, în stil clasic, ridicată în ajunul celui de-al Doilea Război Mondial. 2 Am pășit cu sfială și cu uimire în acest templu al Domnului. Era încă dimineață. Catedrala abia se deschisese. Eram printre primii. Nu veniseră înaintea noastră decât câțiva credincioși. Puteai să-i numeri pe degetele de la o mână. Și aceștia nici nu păreau din oraș, ci străini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
China pe care se pregătea s-o cucerească. Azi, trăim cea mai mare încleștare din câte a trăit omenirea vreodată... Către ce liman ne îndreptăm, oare?!... Ai dreptate, dom’le, ciudate sunt destinele omenirii..!” Toți din compartiment îl ascultam cu uimire și curiozitate pe noul venit. Da, dom’le... ne-am aventurat prea mult în nesfârșitele stepe rusești...!”, concluzionă tot el sec. „ Dom’le, o mare forță se ridică la orizont... „sovietele”, dom’le..! trebuie să înțelegem..!” vorbi apăsat cheferistul. „ Fii
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
vitalitate care uimește. „ - Ce însemnăm noi, pe lângă ei !.. Câtă forță.. câtă dorință de a învinge..!.. Te uiți cu luare aminte la revărsarea de bucurie, de lumină, de trezire la viață a cerului, a păsărilor și plantelor... și-ți spui cu uimire și mirare... „ Iată miracolul vieții!” Dimineața sfârșitului de martie năștea o zi bună. A venit și luna lui Prier.. cu zarzări, cireși și meri înfloriți. Te uiți la floarea de zarzăr, și-ți spui cu mirare: „Atât de albă... atât
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
milițieni, cu înspăimântătorul presimțământ, că-l vedeam pentru ultima oară... Și, ca o străfulgerare, înaintea ochilor mi s-a arătat...Golgota cu cele Trei Cruci... Totul se petrecu repede... ca un vârtej. Dar, n-am apucat să ne revenim din uimire, că, în clasă intră ca o furtună, Părintele spiritual Ulea. Preotul Gheorghe Ulea, era un om direct și dintr-o bucată... și, întrebă, cu vorbă repezită de nonconformist, așa cum îi era felul. „ Care, dracu, măi... ați luat tabloul ?!”, și, ne
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]