4,511 matches
-
mai era pântecul ei, ci pântecul lor, iar penisul devenise penisul lor, și pielea lui nu mai Învelea trupul lui, ci trupul lor. Spre seară s-au Îmbrăcat, au coborât și s-au plimbat printr-o vale Înverzită de pe un versant al Muntelui Carmel. Au umblat până la căderea Întunericului prin desișul vegetației luxuriante, fără să vorbească sau să se atingă, până când o pasăre de noapte le-a repetat de câteva ori aceeași frază scurtă, formată din câteva note ascuțite, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
armată anticomunistă din munții României, atît de diversă, de necoordonată, de idealistă și, după 1956, atît de văduvită de spe ranță, am dat peste o coincidență stranie: ciuruirea lui Vasile Blidaru cu mitralierele și capturarea trupei lui Toma Arnăuțoiu de pe versanții de sud ai Făgărașului au avut loc În aceeași zi, 20 mai 1958. Arnăuțoiu și oamenii lui, vînduți de un consătean de Încredere care le-a adus În dar țuică tratată cu narco ticele Securității, au sfîrșit În fața plutonului de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
spahii... spuse Angelo. Cam atât despre saloanele pariziene. Yves, treci pe flancul stâng, În așteptare. Urci muntele din stânga, te ascunzi În păduri și aștepți. Francisco, continui drumul, până la muntele din față. O jumătate de ceas. Instalezi o poziție falsă pe versantul de vest. Îți acoperi mișcările și pregătești linia de apărare la două mii de pași spre nord, sus, pe culme. Cale de retragere la alți cinci sute de pași, dincolo de liziera pădurii. Lăncierii, avansare prin pădure, Învăluire pe dreapta, atac la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
al Apărătorilor, aici, pe crestele Înzăpezite ale Balcanilor! Era, pentru Mihaloglu, o surpriză totală. Ce putea fi atât de important Încât să necesite prezența celui mai mare comandant al unui ordin secret din lume? Căută, cu luneta, fiecare colț al versantului pe care se aflau Apărătorii. Nu găsi nimic. Ceea ce era, totuși, un răspuns. Apărătorii ascundeau ceva. Trebuiau să treacă spre nord, protejând o valoare extraordinară. În vreme ce el, Mihaloglu, trebuia să treacă spre sud, ca să facă joncțiunea cu trupele de Întărire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
corp, În formații strânse. Ienicerii erau pedestrași imbatabili. Fiecare pas al lor era imposibil de recuperat pentru inamic. Valea trebuia cucerită greu, cu sânge, cu sute de morți pentru fiecare metru. Dar, odată cucerită, asigura libertatea. De partea cealaltă a versantului, Apărătorii așteptau. Mihaloglu ar fi preferat orice altceva În locul acestei așteptări. O șarjă la sabie, o confruntare de infanterie, o lansare de săgeți. Orice. Dar Apărătorii așteptau. Iar această așteptare ascundea o strategie total necunoscută. Văzduhul greu al iernii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
regimentelor de ieniceri, care avansau. Avansau prea ușor. Avansau doar prin albul pufos al zăpezii. Și, deodată, avansarea lor fu oprită de un zgomot uluitor. Artileria. Mihaloglu nu văzuse nicăieri nici o artilerie, dar bubuiturile sacadate care veneau de dincolo de creasta versantului pe care erau postați Apărătorii nu puteau veni decât de la tunuri de mare calibru. Urmă, ca Într-un coșmar, sunetul prelung al ghiulelelor rostogolindu-se peste vârful muntelui și peste capetele Apărătorilor, căzând În mijlocul ienicerilor cu explozii care aruncau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lui Angelo nu-i plăcea deloc această viziune. Fiindcă era o Înfrângere grea și sângeroasă. - Commadante, spuse Giuliano, Mihaloglu a aflat că atacul acoperit de pe flancuri a fost anihilat. Nu mai are decât o șansă. Ofensiva generală de-a lungul versantului. Au peste cinci mii de oameni. Noi avem o mie. - O mie cinci sute... spuse Angelo. Suntem aliați ai Cuceritorilor. Mesagerul așteptă ultimele ordine, Înainte de a porni spre luptătorii Bordjighin. - Mesagerule... reluă Angelo. Iată răspunsul meu pentru marele luptător Amir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
moment, totul avea să fie o creștere gradată a puterii de atac până la limita rezistenței adversarului. Încă o sută de Apărători porniră la galop, cu lăncile În cumpănire pe mîna dreaptă. Primii trei sute de luptători auziră tropotele celor de pe celălalt versant și părură a ceda câteva zeci de metri din poziția câștigată. Inevitabil, ienicerii făcură pasul Înainte, Încercând o cuprindere cât mai largă. „Înainte!” se auzi și trâmbița care traducea sonor ordinele generalului Mihaloglu. - Semnal către Francisco! ordonă Angelo. Tragere cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
scoaseră spadele, sprijinind șarja lăncierilor. În centrul dispozitivului lui Mihaloglu se crea o breșă din ce În ce mai largă. Dar avantajul numeric rămânea, Încă, hotărâtor. Generalul turc avea varianta de a Încerca o Încercuire a atacatorilor sau de a continua marșul flancurilor spre versantul Apărătorilor. Consideră că atacul poate fi respins și ordonă continuarea marșului. Un nou val de călăreți porni spre centrul armatei turcești, dar, de data aceasta, purtând cu ei mici găleți de lemn umplute cu petrol. Cascada continua să crească. Ajunși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mâniei. Maxilarele Încleștate, ochii aproape ieșiți din orbite, obrazul alb, fără sânge, mâna dreaptă strângând convulsiv mânerul sabiei. Erau amândoi flămânzi și murdari. Cu o seară Înainte Alexandru o luase Înainte, spre un cătun alcătuit din câteva case risipite pe versantul abrupt al vârfului Arșița Caprei. Îi ieșise În cale un bătrân scund și slab, pe nume Gligor Ailenei, care se Învoise să le dea să mănânce să-i lase să se spele. Ar fi putut Înnopta la el, dar voievodul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ai o mie de călăreți să Începi atacul pe flancul stâng. Dar, deocamdată, trebuie să scăpăm din cleștele lui Mahomed. - Vom scăpa, Doamne. Răzeșii se bat pe ambele flancuri. Cavaleria a ajuns deja pe noile poziții, În luminișul Ursului, pe versantul muntelui. Dă-mi călăreții. Lasă-mă să atac când Îmi spune sufletul. Voievodul cântări o clipă rugămintea lui Alexandru, apoi făcu semn spătarului Costea să se apropie. - O mie de călăreți din corpul de oaste al Neamțului intră sub comanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pe ochii minunați ai fetelor sau pe destoinicia băietanilor, în timp ce altora le-au fost de ajuns doar câteva guri de aer puternic ozonat al locului și bine mirositor a trifoiaș sălbatic de pe pajiști însorite și a floare de cireș de pe versanții gazde ale arborilor înveșmântați în straie de mireasă. Spectacolul naturii este completat de simfonia albinelor culegătoare, de trilurile privighetorilor și de chemările insistente la nuntire ale păsărilor fără cuib. Și bogăția asta de mireasmă și culoare durează câteva săptămâni că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
nu fusese decât un vis. Urcă cu greu colina înaltă ce apăra castelul de vânturile reci din nord și se lungi în iarba pârjolită, străjuită de un pâlc de mesteceni argintii ce fremătau în soare. Privi văile până în adâncuri. Pe versantul unui deal din față suia un bărbat pe lângă un car cu boi. Pe versantul opus, ieșind din pădure, urca o bătrână cărând în spinare o legătură de vreascuri. Nu aveau habar unul de celălalt, cu toate că erau foarte aproape. Bătrânul se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
vânturile reci din nord și se lungi în iarba pârjolită, străjuită de un pâlc de mesteceni argintii ce fremătau în soare. Privi văile până în adâncuri. Pe versantul unui deal din față suia un bărbat pe lângă un car cu boi. Pe versantul opus, ieșind din pădure, urca o bătrână cărând în spinare o legătură de vreascuri. Nu aveau habar unul de celălalt, cu toate că erau foarte aproape. Bătrânul se juca, aproximând timpul și locul unde cei doi urma să se întâlnească. Vru să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Trebuia să se apere în vreun fel, dar instinctul de autoconservare acționează cu întârziere în astfel de situații neașteptate. începu să deslușească fețele crispate ale sătenilor și ochii lor injectați de o inexplicabilă ură. Singura lui salvare era castelul de pe versantul opus al dealului. Zidurile și contraforturile erau clădite din blocuri mari de piatră, puse în planuri diferite, astfel că formau un desen ciudat de lumini și umbre. Desenul se schimba într-una, în funcție de mișcarea soarelui. Castelul părea că viețuiește, ca
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
lăsaseră înghițiți de pântecul umed, tăcut și întunecos al muntelui, când Bătrânul zări lumină la capătul tunelului. Era ciudat să dai de lumină în măruntaiele pământului. Când ajunse la luminiș, își dădu seama că galeria străpungea întreg muntele, ajungând pe versantul opus, unde era o altă intrare în peșteră, mare și însorită, dar care era inaccesibilă, fiind suspendată deasupra unei prăpăstii abrupte. Aici își avea Pimen sălașul. O bisericuță mică și albă, strălucind plină de rouă în soarele dimineții, o chilioară
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
alt registru, John Wayne va ipos tazia, timp de jumătate de veac, efigia eroului care străbate, justițiar, pământurile îndepărtate. Și tot din Vest vine misteriosul călăreț singuratic, ca și întreaga serie de obiecte de televiziune ce ating statutul de filme-cult. Versantul european, de care țin și benzile desenate din Pif, nu este mai puțin viguros, posedând, ca o marcă specială, gustul iconoclast pentru deconstrucția stereotipurilor etice și rasiale. O investigație în cultura populară românească postbelică, atâta cât se articulează ea prin intermediul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
iar jocurile pe calculator să deposedeze ochiul de capacitatea de a edifica lumi imposibile, contem poranul și prietenul lui Hergé conferă narațiunii grafice anvergura mitică pe care o vor deține seria lui James Bond ori istoriile imbatabilului Indiana Jones. De pe versantul benzii desenate, grefând pe suportul liniei realiste a albumelor temeritatea viselor, Jacobs aspiră să atingă acea perfecțiune hipnotică pe care inițiații o asociază cu textele lui Jules Verne ori H.G. Wells. Odată cu Hergé și Jacobs, banda desenată belgo-franceză propune o
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ideologic, niciodată ruptă de contextul care o generează, seria lui Jacobs este similară, până la un punct, ciclului cinematografic al lui Bond. Diferă însă prin tonalitatea mult mai severă și înclinația către problematizare etică, străină aventurilor agentului 007. De pe un alt versant, Jacobs se întâlnește, în visele și în speranțele sale, cu cei ce populează canonul science-fiction postbelic, de la Bradbury la Asimov. Îi unește preocuparea de a interoga un prezent incert din unghiul unor lumi posibile și din pragul unui viitor care
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
tangoului se suprapune peste un nivel de sensi bilitate identitar. Și dacă în Tango, episodul din seria lui Corto Maltese, Pratt revizita Argentina anilor nebuni și a latifundiilor, Argentina care pulsează în jurul acelui oraș-miracol care este Buenos Aires, El gaucho este versantul imagologic legat de începutul acestui nou spațiu. El gaucho este un text despre paradoxul și misterul unei istorii care se situează în ultimii ani ai intervalului colonial, cu puțin înainte de izbucnirea războiului de independență. El gaucho descrie, cu erudiție și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
să renască după înfrângere. Bob Morane se fondează imagistic pe o formulă hibridă, ce se revendică atât de la tiparul James Bond, cât și de la moștenirea unei pulp fiction ce aliază fantasticul cu intriga polițistă, în maniera lui Sax Rohmer. Din versantul clasic al aventurii cu alură de James Bond, Bob Morane preia sugestia unei organizații criminale internaționale și omnipotente, cu resurse nelimitate și ținte subsumate intenției de dominație mondială. S.M.O.G. este echivalentul nu mai puțin redutabilei asociații oculte S.P.E.C.T.R.E.
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
să cobor pe bulevard Întorcîndu-mă spre San Gervasio. Mi-am ridicat privirea și am văzut că muntele Tibidabo se ridica În puterea dimineții printre nori de mătase. Dintr-o dată, Îmi veni cheful să mă Îndrept spre funicular și să urc versantul pînă la vechiul parc de distracții din vîrf, ca să mă pierd printre carusele și prin sălile de jocuri mecanice, Însă promisesem să mă Întorc la timp la librărie. Pe cînd mă Îndreptam spre stația de metrou, mi l-am imaginat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
poate fi îndeplinită tocmai în asemenea dificile momente!), populând suplimentar, cu fantasme, primejdii și vătămări, penumbrele mirosind a dărâmătură și a urină proletară, Mircea practică, plin de fervoare, intuiția galeriilor, ce păreau aidoma unor hățișuri de cărămizi sparte, rătăcind pe versante de tencuială sfărâmicioasă, care se afundau în întuneric. Prin albia secată a unei cișmele de răspântii de altădată, având siluetă de fontă grea și muștiuc din bronz, strivite prin căderea peste ea a unui perete masiv, tânărul în costum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
bănuții, cutia cu odoare, pistolul. Unde-i pistolul? Curvele, au fugit curvele cu banii mei! Vă împușc pe toți, dați-mi pistolul! De ce mi-ați luat pistolul? Apăăăăă! Aaaaaaaaaa... Maiorul Marcu s-a prăbușit precum o piatră ruptă de pe un versant înalt. Deasupra Bârgăului s-a stârnit furtună. Însemnele monahale se desprindeau precum filele dintr-o carte descleiată. Pecețile călugăriei se ștergeau una câte una de pe hoitul obez. Gradele maiorului de securitate se exfoliau de pe epoleți foițe de ceapă; insignele, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
soarele a traversat peste biserică ca o lumină de far. Astăzi Dumnezeu și-a cumpărat lanternă să cerceteze ruinele. Peste mine nu a trecut Dumnezeu pesemne, m-a confundat cu vreo movilă de pământ sau cu vreo piatră desprinsă de pe versant. "Petrele se roagă mai ceva ca oamenii", spunea mămuța. Inimă de piatră, Doamne, zidește întru mine să nu-mi rătăcească sângele în nelegiuire! Cu o movilă de pământ, posibil, m-a confundat. Furnicile răscolesc mușuroaie sub piele, sub frunze, nicio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]