4,793 matches
-
uitam în vitrină, când... Aproape de ținta călătoriei, dom’ Dominic se opri, într-adevăr, în dreptul magazinului SCAMPOLO. Surpriză, magazinul era deschis. O vânzătoare bondoacă și îmbujorată trona, aproape de ușă, cu o lungă țigară în gură. Dom’ Dominic rămase multă vreme în dreptul vitrinei, consultându-și, încordat, ceasul. Nu, nu era prea devreme. Doamna Venera îl aștepta deja, cu siguranță. Pipăia, agitată, în geantă, volumul vechi Voltaire, ediție princeps. Renunțase la florile de rutină, convins că volumul acesta rar va avea alt efect. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
prea devreme. Doamna Venera îl aștepta deja, cu siguranță. Pipăia, agitată, în geantă, volumul vechi Voltaire, ediție princeps. Renunțase la florile de rutină, convins că volumul acesta rar va avea alt efect. Dar nu se decidea să pornească, privea când vitrina prăfuită, când tânăra cu ochii ei depărtați și nasul lat și buzele groase, rujate, pufăind nepăsătoare, în fumul gros și negru, de crematoriu. În vitrină priveam, prin urmare, scumpă doamnă, să văd cine mă urmărește. Mă oprisem în dreptul magazinului SCAMPOLO
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
volumul acesta rar va avea alt efect. Dar nu se decidea să pornească, privea când vitrina prăfuită, când tânăra cu ochii ei depărtați și nasul lat și buzele groase, rujate, pufăind nepăsătoare, în fumul gros și negru, de crematoriu. În vitrină priveam, prin urmare, scumpă doamnă, să văd cine mă urmărește. Mă oprisem în dreptul magazinului SCAMPOLO, mereu în inventar. Mă tot holbam în vitrină, ca într-o oglindă, să văd dacă apare cineva, dacă mă urmărește cineva, doar știți că trăim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și nasul lat și buzele groase, rujate, pufăind nepăsătoare, în fumul gros și negru, de crematoriu. În vitrină priveam, prin urmare, scumpă doamnă, să văd cine mă urmărește. Mă oprisem în dreptul magazinului SCAMPOLO, mereu în inventar. Mă tot holbam în vitrină, ca într-o oglindă, să văd dacă apare cineva, dacă mă urmărește cineva, doar știți că trăim cu reflexul ăsta, al supravegherii, și pe bună dreptate. Știu eu... poate mai eram sub efectul emoției de sâmbătă seara. Am auzit, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Iași. Facultatea de științe juridice Iași. Multiple profesii, dar o mare parte din viață s‐ a ocupat cu gazetăria și literatura. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România și are publicate până în prezent următoarele cărți: „Pe fluviu la deal” - roman, „Vitrina cu fantasme” - roman,1998, „Pastile contra morții” - povestiri, 2001, „Erotica” - 2 romane: „Clubul Megasexe” și „Prețul vieții ca de câine”, 2002, „Ademenirea” - roman, 1996; „Jurnal tardiv început și fără sfârșit 2000 - 2006”, vol I., Editura PIM Iași 2006. În rândurile
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
de convulsii. Vânzătoarea de la chioșcul de ziare scoase capul pe ferestruica chioșcului. - Am puțină socată, dacă vreți. Dați-i o gură și-i trece. Bărbatul îi făcu semn că nu-i nevoie. Femeia se liniștise. O trase mai deoparte, spre vitrina cinematografului. Păru interesată de cele câteva poze cu parașutiști, cu o fată dansând goală pe o masă, cu un taraf grupat în fața unui benner pe care scria cu litere mari, cărămizii, „Ansamblul de muzică tradițională românească Brandaburlea @ Brandaburlea dând Koncert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cărămizii, „Ansamblul de muzică tradițională românească Brandaburlea @ Brandaburlea dând Koncert la Teatrul Oliymipyica, Paris, Capitala din Franța“, cu o altă imagine a unui soare mare, imens, ivindu-se dintr-un larg de mare. Se rezemă de bara metalică din dreptul vitrinei. Sprijinită în coate îl privea disprețuitor. - Gina asta o să te nenorocească, să știi. Ți-o spun și ca o mamă, dar și ca femeie. Dacă nu-ți iese aprobarea să pleci în State, să vezi la moment cum o să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ascult și mă rog. Ca la slujba adevărată. Și plâng, că acolo pot să plâng cât vreau, că nimeni nu te deranjează. Ce mai vrei? - Dar nu mai bea, mamă! Uiți de tine și... Dădu să se desprindă de bara vitrinei. Se clătină puțin, apoi se sprijini de băiat. - Silică, copile... Ce vrei? Nu mă mai teroriza. E viața mea, și cu asta basta! Ți-o fi milă de mine? - Mă gândesc să nu pățești ceva în halul în care ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
voi. De când l-a împușcat la Revoluția de la Județeană pe tac-tu, nu mă mai interesează nimic. O duc numai la singurătate și nedreptate din partea ta! Ajunseseră iar în dreptul cinematografului. Femeia privi furioasă afișul filmului din program. Fotografiile din cealaltă vitrină, cu trei mașini în flăcări, cu un cap de reptilă imesă mușcând dintr-un zgârie-nori, cu două fete în costme de scafandri plutind pe deasupra piramidelor egiptene. - Mai bine, du-mă la un film, zâmbi ea. Ai douășcinci de ani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
defilările școlilor și instituțiilor, cu cântări și dansuri tematice, când se întâmpla de venea Ceaușescu prin oraș. Când trecea Burtăncureanu spre Biblioteca Județeană, cei care îi ieșeau în cale priveau în altă parte, oprindu-se brusc, preocupați de pozele din vitrina cinematografului sau de mărfurile din geamurile celor câtorva prăvălii din preajmă. Ori pur și simplu se porneau să numere drapelele fixate pe stativele de la intrarea în hotelul „Inter Branda“, al trustului de turism și industrie hotelieră „Brandabulea & Brandabulea.“ De când devenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
raion sau regiune, de pe unde venise să facă colectivizarea. Înainte de a intra în sala de lectură și de a-și ocupa locul la masa sa, a treia pe rândul de la fereastră, Burtăncureanu mai zăbovea câteva lungi clipe în fața celor două vitrine în care erau expuse toate cărțile sale, 17, plus două antologii județene și una republicană (Prozatorii Bălții), precum și o culegere de autori reprezentativi pentru proza județeană din R.S.R., publicată în 1983, la Murmansk. Între cele două vitrine, un colaj cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
în fața celor două vitrine în care erau expuse toate cărțile sale, 17, plus două antologii județene și una republicană (Prozatorii Bălții), precum și o culegere de autori reprezentativi pentru proza județeană din R.S.R., publicată în 1983, la Murmansk. Între cele două vitrine, un colaj cu cupuri din diverse publicații cu referire la creația prozatorului Radu Fulger Jr. În mijlocul lor, la loc de cinste, mărit de câteva ori, un citat dintr-o recentă cronică a temutului critic Mitru Alimutca, din Capitală: „Radu Fulger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Care cutiuțè?! Aceea de pe al doilea raft de sus, nu, nu acolo, măi la dreapta! Aici?! Da! Ia cutiuța frumos coloratè în mânè, se uitè când la ea când la mine, amuzatè, sunt destul de înalt ca s-o privesc peste vitrină de sticlè care ne desparte, E, și ea explicându-mi cu multè rèbdare ce se aflè în cutiuța portocaliu cu verde, firește cè nu înțeleg nimic, nu e limba mea, limba mea e limba în care mè înțeleg cu cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
de serviciu. Ei îl consideră grozav, în parte și datorită reputației sale de băiat rău. — Ea e Daisy, zice Făt-Frumos. Lucrează la Evening Herald. — Mă bucur, dragă! i se adresează Liam, de parcă ar fi fost o prăjitură cu cremă în vitrina unei cofetării. Doamne, Lewis, unde găsești tu asemenea păsări rare! Practic, își bate joc de Daisy. Ea trebuie să se aplece pentru a-l săruta - pe tocuri are cam 1, 80- însă el nu pare jenat de faptul că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
alcool, muzică dată la maxim, urlete, oameni cu priviri animalice - mi se pare că în Hanover Square e o liniște mormântală. Aici e întuneric și miroase neplăcut de la canalizare. Mă grăbesc spre Oxford Street, dar și aici situația e aceeași. Vitrine înalte, obiecte scumpe care strălucesc dincolo de geamurile bine luminate, părând mai inaccesibile decât de obicei. Cel puțin așa le percep în seara asta, când văd lucrurile numai în negru. Ploaia nu e ploaie. E starea mea de spirit. Un autobuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
lemn de cireș, cu furnir pictat și chenar aurit, toate împachetate; țâfna berbecului de ceramică, senzualitatea inocentă a unei nimfe obscure și, ca replică, veselia vulgară a unei țărăncuțe din Oltenia, sperietura calului cabrat în culoarea bej a vidului din vitrină, somnul vertical al paharelor de cristal, depresia ceștilor emailate, bolind culcate pe teancuri de farfurioare, somnul pisicii din cărămidă arsă, infantilitatea cățeilor de teracotă, tăcerea prăfuită a icoanei, luciul murdar al oglinzilor, strânse cu grijă. Volumul camerei de zi, 64
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
2. răul ademenitor și perfid al iubirii și 3. răul speranței. Citadela sfărâmată E ra vânt afară. Dar Mioara râdea de fericire și odată cu ea râdeau arlechinii din posterele de pe peretele din nord, fără ferestre, și râdea păpușa clown de pe vitrina lipită de peretele estic, fără ferestre, nu putea sta indiferentă mascota casei, un băiețel gol de ipsos, cu pălărie albă pe cap, cu obrajii viu colorați și cu un ied albastru la picioare. Și nici cățeii de porțelan care râdeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
obraji și privirea cruciș. Nu spuse ce căuta acolo, nici de unde este. Sorbea tot ce era în jur, toate lucrurile se topeau încet, discurile cu jazz din anii tinereții și chiar tinerețea lor se scurgeau lichide, servanta, televizorul, biblioteca și vitrina cu bibelouri, paharele de porțelan și tăcerea acestora. Nici n-atingeau podeaua pentru că fluidul-bibliotecă sau vitrină se curba, se subția pentru a deveni cât o spaghetă sorbită imediat de gura cu buze groase, făcute parcă pentru a sorbi tot Universul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în jur, toate lucrurile se topeau încet, discurile cu jazz din anii tinereții și chiar tinerețea lor se scurgeau lichide, servanta, televizorul, biblioteca și vitrina cu bibelouri, paharele de porțelan și tăcerea acestora. Nici n-atingeau podeaua pentru că fluidul-bibliotecă sau vitrină se curba, se subția pentru a deveni cât o spaghetă sorbită imediat de gura cu buze groase, făcute parcă pentru a sorbi tot Universul. Mioara se trezi singură, fără casă, ea însăși o apă cu formă umană, clătinându-se gata-gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
atletă și după ce cără singură afară șifonierul de 4 tone, plin cu haine de la strămoșii din urmă cu 200 de ani, patul, fără să dezmembreze niciun element: lada pentru lenjerie, tăblia, cadrul de brad, biblioteca, fără a clinti o carte, vitrina, fără a trezi din somnul de porțelan vreun bibelou sau pahar prăfuit. Când văzu golul perfect, își frecă palmele. Câteva fulgere bătrâne căzură cu trosnet sec pe podea. Mioara îi întinse pânza din cer foșnitor. Pregăti trusa de ace, mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
României: Spaimă! Și mai jos existența prin frică și apoi, aici a trebuit să mă uit cu binoclul în infraroșu, cugetarea: Mă tem, deci exist!. O nouă bubuitură și un înger maro, cam cât baschetbalistul Ghiță Mureșan, se văita lângă vitrina de unde bibelourile înviară. Era un înger fără aripi și prin trup i se vedeau venele și prin vene i se scurgeau cuvintele și în inimă cuvintele erau strânse ca afluenții Dunării în cifre muzicale, care cântau aurit în limba matematicilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
rămâne până la sfârșit... Găsise rochia mult așteptată, cea care o definea. Nu-i păsa de ce se petrece în jur. Mioara 2, planturoasă și sumar îmbrăcată, schimba adresa cu bărbați indiferent de vârstă, lipindu-și cartea de vizită pe copaci, pe vitrine, pe stâlpii de telegraf. A scris, pe frunze, pe blana câinilor maidanezi, pe ziduri, cu grafitti, numele, strada, orașul, longitudinea, culoarea gardului, ora de vânt, clipele de filosofare ale berzei, poziția Lunii, numărul de pași până la camera ei, înălțimea pragului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
una câte una precum rufele călcate în rafturi, precum lenjeria strânsă în 4, în 8, în 12, în sertare, fețele de pernă în 2, se vor aduna printre bagaje. Moleculele și atomii s-au cam plictisit de monotonia somnului în vitrine, sertare, servante, genți și valize, eu le folosesc pe rând înnobilându-mi camera ori de câte ori aveam chef, cu lenjerie proaspătă, creându-mi astfel finalul unei etape, spălatul, dereticatul, însemnau altă bucată de viață, pe care o tocam nevăzut și o aruncam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
prenaștere și, deși peste timp, nea Costică frizerul îl tot întreba: Nea Ioane, i-ai luat băiatului ce i-ai promis? Eu, cocoțat pe scăunelul de lemn, ascultam răspunsul trist, printre clănțăniturile foarfecelui, cu gândul la bicicleta așezată frumos în vitrina din drumul spre casă, de unde se aud și acum ușile trântite ale copilăriei, mama strigându-și băiatul înecat în Dunăre, rochia cenușie i se zbătea pe pulpele tinere, mergea cu ochii goi și mă striga pe nume Vino acasă, băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
feminine care a trecut. A trecut și primăvara sau toamna acelui an fatidic dintr-o tinerețe la fel de fatidică, în care asociau culoarea roșie a tramvaielor și a semafoarelor cu cea a chiloților cu dantelă de pe manechinele umilitor de sexy din vitrine. Reflexul pavlovian avea să-i subjuge până în clipa în care, ieșind din raza obiectivului, au dispărut. Și acum veți vedea ce s-a întâmplat cu fiecare dintre voi, după filmare, se auzi o voce din rândul Magiștrilor. Văzută de sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]