KorAP: Find »[drukola/base=vultur & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...162 163 164 ...183 >

4,573 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311

Bar Yuchre. Hathilinga, cea cu puterea a șapte elefanți. Kerkes. Grifonul. Norka. Dragonul sacru. Pheng. Kirni. Orosch. Saëna. Anqa. Și, bineînțeles, stăpânul tuturor, însuși simurgul. Foarte multe. Foarte multe. Nu primi nici un răspuns. Dacă nu mă înșel foarte tare, domnule Vultur, adăugă domnul Jones, Vulturul are o semnificație interesantă în mitologia amerindiană. Mă înșel eu când zic că este simbolul Distrugătorului? Distrugerea provocată de el fiind una groaznică și rapidă. M-a fascinat numele ales de dumneata. — Nu eu mi-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
cu puterea a șapte elefanți. Kerkes. Grifonul. Norka. Dragonul sacru. Pheng. Kirni. Orosch. Saëna. Anqa. Și, bineînțeles, stăpânul tuturor, însuși simurgul. Foarte multe. Foarte multe. Nu primi nici un răspuns. Dacă nu mă înșel foarte tare, domnule Vultur, adăugă domnul Jones, Vulturul are o semnificație interesantă în mitologia amerindiană. Mă înșel eu când zic că este simbolul Distrugătorului? Distrugerea provocată de el fiind una groaznică și rapidă. M-a fascinat numele ales de dumneata. — Nu eu mi-am ales numele, spuse Vultur-în-Zbor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
în picioare în aceeași clipă. Dar se terminase. Fusese prea slab ca să provoace stricăciuni. Visase - un coșmar. Stătea pe o stâncă neagră, vopsit în culori de război din cap până-n picioare, strângea în mână un tomahawk, îl agita zadarnic către vulturul care-l ataca neîncetat, lăsându-i cicatrici pe corp și ciugulindu-i carnea, în timp ce în valea de sub el stătea o siluetă fără chip, lungă, neagră, pleșuvă și cu inele cu piatră pe fiecare deget, care râdea și râdea și iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
am putea exista înăuntrul spațiilor câtorva particule subatomice dintr-un alt univers, unul nebănuit de vast? Vultur-în-Zbor se simți iritat. — Ar putea fi o treabă foarte interesantă, spuse el brusc, dar nu văd legătura cu soarta surorii mele. — Dragul meu Vultur, îi răspunse domnul Jones, eu pur și simplu am încercat în felul ăsta, să-ți deschid ochii. Nu există nici un alt mod prin care ți-aș putea explica așezarea insulei Calf. Gândurile lui Vultur-în-Zbor intrară într-un vârtej amețitor. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
ta aici dovedește că ești foarte sensibil la existența Dimensiunilor. — Nu-i o insulă chiar atât de mare! strigă Vultur-în-Zbor. Preț de o clipă Virgil Jones nu spuse nimic dar apoi preciză: — Te rog, gândește-te la toate astea, domnule Vultur! înțelegi acum de ce am vrut să așteptăm până te faci bine. O voi găsi, zise Vultur-în-Zbor. — Bate-n lemn, spuse Virgil Jones. Apoi se duse până la un copac și chiar făcu asta. — într-o structură a realității unde orice este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
forțe care ne guvernează devine foarte dificilă. Dat fiind acest șuvoi nesfârșit de posibilități, îmi consider micile slăbiciuni o alinare. Vultur-în-Zbor stătea nemișcat, cu încheieturile albite de încordare, pumnii încleștați și gura strânsă într-o linie subțire-subțire. — Ei, haide, domnule Vultur, spuse Virgil Jones. Te credeam un suflet mai înțelegător. — Azi urc pe munte, îi aruncă Vultur-în-Zbor. Vreau să-i găsesc pe Prepelicar și pe Sispy și să ies din încurcătura asta urâtă. — O, să nu faci așa ceva, zise Virgil Jones

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
Vultur-în-Zbor se simți iarăși rău. — Ce efect? întrebă obosit. — Grimus. Efectul Grimus. — Ce dracu-i asta? — Ah! zise Virgil. Cred că îți ajunge pentru o singură zi. Doar atât să mai spunem: coastele muntelui Calf sunt pline de monștri, domnule Vultur. N-ai supraviețui în nici un caz fără un ghid. Poate nici măcar așa. Vultur-în-Zbor clătină din cap ca un om extrem de nedumerit și-și îngropă fața în palme. Virgil Jones veni la el și-i puse o mână pe umăr. — îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
poate avea rezultate devastatoare asupra minții. Tăcu. Vultur-în-Zbor îl îndemnă să continue, dar el mai zise doar atât: — Sunt unele lucruri legate de muntele Calf care nu pot fi explicate, ci doar trăite. Sper să nu le trăiești niciodată, domnule Vultur. Am început să țin la dumneata. E mult spirit în ființa dumitale pornită pe căutări, nu-i așa? Vultur-în-Zbor zâmbi nesigur. — Gândește-te la fântâna asta, gesticulă agitat Virgil, vrând să-și ascundă stinghereala. Există dovezi concrete ce arată că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
ai nevoie de-o fântână, zise Vultur-în-Zbor. Ai izvorul, arătă el înspre râulețul cu apă proaspătă care curgea printre copaci. Virgil Jones pufni. — Era o chestie de făcut, spuse el, chiar dacă e o idee proastă. — Ai o ambiție ciudată, domnule Vultur, zise Virgil Jones. Să îmbătrânești, să mori. Cum se face că un om ca dumneata, atât de tânăr la minte și la trup, poate avea o asemenea ambiție? Vultur-în-Zbor răspunse pe un ton amar, care-l surprinse până și pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
încercă să înveselească atmosfera. — întotdeauna m-am gândit că muntele Calf este ca un lingam uriaș, bălăcindu-se într-un yoni care este Marea, adăugă el și se văzu nevoit să-i explice nedumeritului Vultur-în-Zbor: O circumlocuție sanscrită, dragul meu Vultur. O glumă nevinovată. Mă tem că am un simț al umorului oarecum impenetrabil. Apoi tristețea coborî din nou asupra lui și continuă: — Deși de ce anume aș vedea locul ăsta nenorocit ca fiind de-a dreptul falic, n-aș putea spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
cu certitudinea zilelor și a suferințelor care nu se mai puteau schimba nici un pic. Degetul nevăzut scrie și, după ce a scris, trece mai departe. Toate lacrimile tale nu pot șterge nici unul din cuvintele scrise acolo. Nici lacrimile, nici stafia vreunui vultur. Sigur, sigur, sigur, la fel de stabil în fluidul anilor ca și trupul ei nemuritor, nemuritor precum sufletele, același în fiecare zi, nici îmbătrânind, nici întinerind, ci neschimbat. Prezentul este trecutul zilei de mâine, la fel de stabil și la fel de sigur, i-ar spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
întoarcă la toată durerea aia? Aici rănile sunt închise, durerea pe jumătate vindecată, aici este în siguranță, iar eu sunt aici ca să-l fac să se simtă astfel, în siguranță, în viața neschimbată și neschimbătoare de zi cu zi. Nici un vultur nu-l poate răpi, nici un vultur care să-l ia înapoi în trecut, trecutul e sigur, nu poți păși în el a doua oară, e stabil și galben și sfărâmicios trecutul. Degetul nevăzut a terminat de scris. închide cufărul, pune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
rănile sunt închise, durerea pe jumătate vindecată, aici este în siguranță, iar eu sunt aici ca să-l fac să se simtă astfel, în siguranță, în viața neschimbată și neschimbătoare de zi cu zi. Nici un vultur nu-l poate răpi, nici un vultur care să-l ia înapoi în trecut, trecutul e sigur, nu poți păși în el a doua oară, e stabil și galben și sfărâmicios trecutul. Degetul nevăzut a terminat de scris. închide cufărul, pune deoparte lucurile copilărești, gata, s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
ceea ce trebuie să facă, își spuse Virgil și se ridică în picioare, îndreptându-și pălăria și clipind. Rupse o ultimă crenguță, după care Vultur-în-Zbor apăru lângă el, gonind într-un suflet. Virgil își luă inima în dinți și spuse: Domnule Vultur, încă mai ești hotărât să urci muntele? Vultur-în-Zbor se opri, cu răsuflarea tăiată. — Da, spuse el și era gata să continue, când Virgil îi zise: — în cazul acesta permite-mi să-ți fiu călăuză. Auzind o astfel de propunere neașteptată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
el și se opri în fața lui ca un cimpanzeu vulnerabil. Nimic nu se va schimba, nu-i așa Virgil? repetă ea. Virgil Jones închise ochii. — Dolores, rosti el. Te rog, încearcă să înțelegi! Trebuie să urc pe munte cu domnul Vultur. Trebuie. — O, ce bine! strigă ea deodată, bătând din palme. Știam eu c-o să fie bine. O privi. — Dolores, zise el. Ai auzit? O să plecăm mâine-dimineață. Plecăm. — Da, răspunse ea, dis-de-dimineață. Vom coborî pe plajă, ca de obicei, iar eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
Se gândea la Prepelicar, la motivele domnului Jones, la pădurea deasă în care se rătăciseră, la vuietul din urechile sale, vuietul din urechile sale, vuietul din urechile sale, ce răsuna din ce în ce mai tare... Virgil Jones îi strigă în ureche: — Ghicitoare, domnule Vultur! Ia gândește-te la asta: De ce poartă un irlandez trei prezervative? Slăbiciune, boală. Ambele străine lui Vultur-în-Zbor, ambele năpustindu-se acum către și peste el, precum valul care îl adusese pe insula Calf. Aceeași sezație de detașare confuză pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
dorit să nu ți se fi întâmplat tocmai ție. Grimus obișnuia să spună că în aceste păduri un om fie se pierde, fie se regăsește pe sine. Asta e diferența dintre noi. Eu nu pot decât să mă pierd. Domnule Vultur, dumneata nu ești un om realizat. Asta ți-e slăbiciunea, dar și puterea. înainte de a se realiza, fiecare are optimismul ignoranței. Asta poate constitui mântuirea unei vieți. Odată realizat, trebuie să înfrunți groaza cunoașterii a ceea ce ești și ai făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
mai departe. Bineînțeles, e complet răsturnată de dimensiuni. Singurul lucru care rămâne constant la trecerile dintre dimensiuni este conștiința personală a individului. Dar domnul Gribb încearcă din răsputeri să ignore dimensiunile. Dimensiunile sunt un lucru înspăimântător. Cultivă-ți conștiința, domnule Vultur! Așa poți scăpa. întotdeauna există o cale de scăpare. Dacă există voință. Singurul lucru asupra căruia deții controlul. Vocea se stinse din nou. Vultur-în-Zbor inspiră adânc, închise ochii, îi deschise și încercă să-și dea seama unde se află. Era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
Vultur-în-Zbor era ezitantă. Virgil Jones se simți neobișnuit de încântat. — Sigur, sigur! Sigur, spune-mi Virgil. Urmă o lungă tăcere, timp în care s-a pecetluit o legătură. — Eu cum să-ți zic? sparse tăcerea Virgil. Vultur-în-Zbor nu răspunse. — Domnule Vultur? Virgil Jones se întoarse să-l privească pe indianul axona. Dar Vultur-în-Zbor adormise. Virgil traversă greoi pluta și se așeză lângă silueta adormită. — Nu-mi mulțumi pentru că ți-am salvat viața, îi spuse. îți sunt recunoscător mai mult decât ți-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
moment cu gura căscată și apoi îi sparse timpanul lui Vultur-în-Zbor cu hohotul lui. — Ei, bine, uite-o glumă, dacă ai chef de-așa ceva. E prietenul tău, asta e, iar tu ești mai nebun decât el. Bea până la fund, domnule Vultur, până la fund! Poate din cauza whisky-ului de cartofi sau, poate din cauza oboselii, dar Vultur-în-Zbor simțea cum îl cuprinde un val tot mai puternic de greață și amețeală. — O să ies să iau o gură de aer proaspăt, spuse el și se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
era însă destul de clar că era cu mult mai drăguță decât O’Toole, așa că decizia lui era una evidentă. Chiar dacă auzise cuvântul „soț“. încercă să se ridice. — Vultur-în-Zbor, mormăi el. Ea râse în sinea ei. — Chiar că arăți caraghios, domnule Vultur, dacă-mi permiți să ți-o spun. Dar o noapte de somn bun va face minuni. Eu sunt Elfrida Gribb. Soțul meu este domnul Ignatius Gribb, filozof. — Iar eu, încercă Vultur-în-Zbor, sunt piatra de moară a filozofului. Se clătină. Cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
mătase, cravată, sacou, o pereche destul de nepotrivită de pantaloni foarte vechi îdar imaculați) de catifea reiată și papuci de casă moi. Ochii i s-au aprins, strălucitori și violeți, atunci când a văzut că Vultur-în-Zbor era treaz. — A, zise el, domnul Vultur! Fii bine-venit, după cum obișnuiau să spună cei din La Belle France. Permite-mi să dau degetul mare cu dumneata. Vultur-în-Zbor hotărî că fie mai dormea încă, fie nu auzise bine. — Degetul mare? — Da, da, da, da, da! se repezi piticul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
și au intrat într-o încăpere perfect aranjată. Elfrida stătea, pe un șezlong, cu ghergheful în poală. Când au intrat, s-a ridicat și a bătut din palme. — Măi, măi! a spus ea. Acum vedem cum arăți cu adevărat, domnule Vultur. — Grație dumneavoastră, madame, a răspuns el și a făcut o plecăciune. Elfrida a lăsat să i se furișeze pe obraji o umbră purpurie de plăcere. — De-acum ieșiți amândoi, a zis ea. Sunt foarte ocupată. Lângă Elfrida stătea un patefon

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
a fixat acul pe o placă. S-a auzit muzică. Muzică - ceva ce Vultur-în-Zbor nu mai auzise de secole. Flaute și viori: interludiul unei liniști aproape uitate. I s-a pus un nod în gât. — Hai în biroul meu, domnule Vultur, a spus Ignatius Gribb. Bei ceva cu mine? Dezlipindu-și cu greu ochii de la această scenă încântătoare, Vultur-în-Zbor l-a urmat pe omulețul cel deștept și zbârcit. — E evident, domnule Vultur, că dumneata ești un om cu o bogată experiență de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
pus un nod în gât. — Hai în biroul meu, domnule Vultur, a spus Ignatius Gribb. Bei ceva cu mine? Dezlipindu-și cu greu ochii de la această scenă încântătoare, Vultur-în-Zbor l-a urmat pe omulețul cel deștept și zbârcit. — E evident, domnule Vultur, că dumneata ești un om cu o bogată experiență de viață, rosti Ignatius Gribb. Se vede în fiecare gest al dumitale. — Casa dumneavoastră îmi amintește întruna de trecut, spuse Vultur-în-Zbor. De cele mai dulci momente din el. Acest vin, de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]