40,921 matches
-
la 12 aprilie 372, a misionarului creștin Sava, înecat de către goți în râul Buzău. Copii ale documentului "Pătimirea Sfântului Sava" se păstrează la Biblioteca Vaticanului și Biblioteca "San Marco" din Veneția. Unele lucrări consideră că documentul de la Veneția reprezintă prima atestare documentară a Buzăului, dar altele consideră că el face referire doar la râul Buzău și că astfel prima atestare documentară adevărată a orașului Buzău ar fi documentul din 1431 din timpul lui Dan al II-lea. Nu s-au păstrat
Istoria Buzăului () [Corola-website/Science/315274_a_316603]
-
Sava" se păstrează la Biblioteca Vaticanului și Biblioteca "San Marco" din Veneția. Unele lucrări consideră că documentul de la Veneția reprezintă prima atestare documentară a Buzăului, dar altele consideră că el face referire doar la râul Buzău și că astfel prima atestare documentară adevărată a orașului Buzău ar fi documentul din 1431 din timpul lui Dan al II-lea. Nu s-au păstrat nici măcar ruine vizibile din perioada medievală, dar există referințe la o cetate medievală a Buzăului. În "Mică enciclopedie istorică
Istoria Buzăului () [Corola-website/Science/315274_a_316603]
-
Cantacuzino. Mănăstirea este denumită a "Banului", după numele dregătoriei ctitorului, din 1618. În 1722, biserica a fost rezidită de Andreiana, soția lui Șerban Cantacuzino. În 1884, la pictarea Bisericii a participat și Gheorghe Tattarescu. Din 1575 datează cea mai veche atestare a Bazarului—al doilea din Țara Românească—piață permanentă cu dughene, prăvălii, pivnițe, magazii. Orașul era la acea vreme compus din patru părți principale: episcopia, mănăstirea Banului, târgul vechi și orașul, ultimul aflat între mănăstire și episcopie. În ultimul deceniu
Istoria Buzăului () [Corola-website/Science/315274_a_316603]
-
de est, cu o sală de sport și un bazin olimpic. În 1981, s-a deschis un cinematograf cu 650 de locuri, și un spital mare a fost construit între 1971-1973. În 1976, orașul a sărbătorit 1600 de ani de atestare documentară. Pentru a marca evenimentul, a fost construit un obelisc în Parcul Crâng. În același an, "Piața Daciei", piața principală din oraș aflată în fața Palatului Comunal, a fost pavată din nou, cu marmură de Măgura, albă, roșie și gri, cu
Istoria Buzăului () [Corola-website/Science/315274_a_316603]
-
este unul dintre cele mai vechi vestigii arheologice de pe teritoriul României, primele semne de așezări omenești datând din paleotic si neoliticul timpuriu (5.500-3.500 î.H.). Prima atestare documentară datează din anul 1324 când sașii răsculați împotriva regelui Carol Robert, al Ungariei s-au refugiat în interiorul cetății, Castrum Kuholm. Numele de Kuholom face referire la roca pe care a fost ridicata: bazaltul. Documente din secolul al XV-lea
Cetatea Rupea () [Corola-website/Science/317327_a_318656]
-
în satul Moreni din comuna Prisăcani (aflată în județul Iași). Ea se află localizată în centrul satului. Biserica de vălătuci din Moreni a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare . Prima atestare a bisericii de lemn cu hramul "Sf. Nicolae" din Moreni este din anul 1750. Din cauza degradării acesteia, a fost necesară construcția unei noi biserici. După cum este menționat în fondul arhivistic al Mitropoliei Moldovei, în anul 1839 s-a început construcția
Biserica de lemn din Moreni () [Corola-website/Science/317323_a_318652]
-
comuna omonimă (aflată în județul Suceava). Planurile bisericii au fost realizate de arhitectul austriac Karl A. Romstorfer. Satul Bosanci este una dintre cele mai vechi așezări din județul Suceava, fiind situat la aproximativ 8 km sud-est de municipiul Suceava. Prima atestare documentară a satului Bosanci datează din 14 august 1432, când "„Ilie Voievod (fiul lui Alexandru cel Bun) dăruiește boierului său Isaiea satele Tișăuți, ... jumătate din Bosancea, Selajănii, Dobrovleanii...”" În anul 1774 a fost construită în satul Bosanci o biserică de
Biserica Sfântul Gheorghe din Bosanci () [Corola-website/Science/317313_a_318642]
-
județul Iași, la o distanță de circa 60 km de municipiul Iași). Ea se află localizată în centrul satului, înconjurată de cimitir. a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare . Prima atestare a satului Fedeleșeni datează din anul 1491 când se afla în stăpânirea urmașilor lui Bratu viteazul. În preajma anului 1617, marele vornic Nestor Ureche (ctitorul Mănăstirii Secu și tatăl cronicarului Grigore Ureche) stăpânea jumătate de sat. a fost construită în anul
Biserica de lemn din Fedeleșeni () [Corola-website/Science/317339_a_318668]
-
Str. Tribunul Dobra nr. 10. A fost construită în perioada 1827-1834, în stil grec, toscan. Sinagoga neologă (de rit mozaic) din Arad a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Arad din anul 2015, având codul de clasificare . Prima atestare documentară a evreilor în orașul Arad datează din secolul al XVIII-lea. Familiile negustorilor Isac Elias și Marcus Mayr au fost primii evrei stabiliți legal în Arad, iar în jurul familiilor lor aflate sub protecția autorităților s-a format comunitatea evreiască
Sinagoga Neologă din Arad () [Corola-website/Science/317418_a_318747]
-
baronii Ion (Ianoș) și Gheorghe Cârstea în satul Costâna din comuna Todirești (județul Suceava). Biserica "Sf. Gheorghe" din Costâna a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015 la numărul 242, având codul de clasificare . Prima atestare a unei biserici la Costâna este în uricul din 15 martie 1490, prin care domnitorul Ștefan cel Mare (1457-1504) i-a întărit Episcopiei Rădăuților 50 de biserici cu preoți dintre care 44 biserici din Ținutul Sucevei și 6 din Ținutul
Biserica Sfântul Gheorghe din Costâna () [Corola-website/Science/321459_a_322788]
-
Curții domnești din Hârlău, alături de ruinele curții domnești. Biserica a servit drept model pentru Catedrala Mitropolitană din Timișoara. Încă din secolul al XIV-lea, Hârlăul a fost unul dintre cele mai importante centre economice și politice ale Moldovei. Prima sa atestare documentară provine dintr-un act din 1 mai 1384, în care se menționează existența unei curți domnești în această localitate unde locuia Doamna Margareta (Mușata), mama domnitorilor Petru I Mușat (1375-1391) și Roman I Mușat (1391-1392). Doamna Margareta a ctitorit
Biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău () [Corola-website/Science/316328_a_317657]
-
format din 2 obiective: Curtea domneasca din Hârlău este atestata pentru prima dată printr-un act din 1 mai 1384 , acolo locuind Doamna Margareta (Musată), mama domnitorilor Petru I Mușat (1375-1391) și Român I Mușat (1391-1392). Aceasta este și prima atestare a târgului Hârlău. Doamna Margareta a ctitorit o biserică catolică în orașul Siret în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, pentru Ordinul Dominicanilor, dorind să fie înmormântata acolo. Prin hrisovul domnesc din 1384, domnitorul Petru I a confirmat
Curtea Domnească din Hârlău () [Corola-website/Science/316355_a_317684]
-
fiind menționată de Micu Clain în conscripția din 1733 și de la o alta, provenind din zona Deda și adusă cu plutele prin Ogra. Dacă tradiția indică anul 1751 ca data realizării bisericii, conscripția lui Clain menționează ca existentă o biserică, atestare confirmată și de conscripția din 1750 a lui Petru Pavel Aaron, deci cu un an înaintea datei susținută de tradiție. O găsim menționată și în conscripția lui Buccow din anii 1760-1762, dar și în anul 1805, la conscripția ortodocșilor. Inscripțiile
Biserica de lemn Sf. Nicolae din Cuștelnic () [Corola-website/Science/316383_a_317712]
-
între 1 decembrie 1957-17 noiembrie 1958). Începând de la 17 noiembrie 1958, timp de o lună, a fost cercetător principal la Clinica de Ortopedie a Spitalului Brâncovenesc iar din 17 decembrie șef de sector la Spitalul Brâncovenesc. În mai 1959, susține atestarea pe postul de șef de sector și dă și concurs de medic primar, la care a reușit. În mod întâmplator, în 1948, Gheorghe Plăcințeanu îi cunoaste pe Tanți Gheorghiu, fiica liderului comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej, și pe soțul acesteia, Cezar Grigoriu
Gheorghe (Ginel) Plăcințeanu () [Corola-website/Science/316392_a_317721]
-
că zona era locuită în primele secole ale mileniului I și că localnicii făceau schimburi comerciale probabil cu daco-romanii din provincia Dacia sau cu garnizoanele romane din sud. Astfel, se poate afirma că localitatea este mai veche decât prima sa atestare documentară. Inițial, localitatea se numea Vama Moldoviței și apare într-un privilegiu comercial din 6 octombrie 1408 în care se stabilește ca toți negustorii care vor duce mărfuri din Țara Ungurească în Moldova să plătească taxe vamale de „câte un
Stâlpul lui Vodă () [Corola-website/Science/316491_a_317820]
-
până la monument, iar la intrarea în curtea unde se află monumentul s-a amplasat o poartă de lemn pe care s-a pus o placă cu descrierea obiectivului turistic. În anul 2009, cu ocazia aniversării a 600 de ani de la atestarea documentară a comunei Vama, s-au făcut din nou lucrări de restaurare a monumentului și de reamenajare a spațiului din jurul acestuia. A fost înlocuit acoperișul din șindrilă cu un acoperiș alcătuit din materiale moderne (tip pluvitec), considerate de specialiști ca
Stâlpul lui Vodă () [Corola-website/Science/316491_a_317820]
-
hramul Sfântul Nicolae, se pierde în timp, undeva pe la începutul veacului al XVI-lea. Se cunosc destul de puține date legate de prima ctitorire dar, se pare, că ea se datorează familiei boierești a Buzeștilor. Se știe că la 1437, anul atestării documentare a satului, moșia Mamul se afla în stăpânirea boierilor Rutas, Coica, Novac și Strațimir. Mai târziu, ea a devenit proprietatea lui Constantin Brâncoveanu. Denumirea de Lungești apare prima dată într-un document din 23 noiembrie 1586. De atunci și
Mănăstirea Mamu () [Corola-website/Science/322372_a_323701]
-
anul 1976 în centrul municipiului Suceava, lângă Casa de Cultură a Sindicatelor. Monumentul elogiază personalitatea voievodului Petru al II-lea Mușat (1375-1391), cel care a mutat capitala Moldovei de la Siret la Suceava și din vremea căruia datează primul document de atestare a Cetății de Scaun a Moldovei (10 februarie 1388), precum și a orașului Suceava (18 august 1388). De numele său sunt legate o serie de ctitorii sucevene din veacul al XIV-lea: Cetatea de Scaun a Sucevei, Cetatea Șcheia, Curtea Domnească
Statuia lui Petru al II-lea Mușat din Suceava () [Corola-website/Science/316924_a_318253]
-
de la Muzeul Bucovinei din Suceava, păstrându-se în prezent în depozit, în condiții speciale de microclimat. La 18 august 2010, în parteneriat cu Complexul Muzeal Bucovina, s-a desfășurat o acțiune menită să comemoreze cei 622 de ani de la prima atestare documentară a Sucevei. Cu acest prilej, s-a oficiat la Biserica Mirăuți o slujbă de pomenire a ctitorilor Bisericii Mirăuți și ai orașului Suceava, care a fost celebrată de arhiepiscopul Pimen Zainea al Sucevei și Rădăuților; la acest eveniment au
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
față de acest monument a dus la degradarea acestuia. Sub coada lui Voitiș (armăsarul voievodului) a crescut un puiet de mesteacăn, care și-a întins rădăcinile pe sub plăcile de travertin. În august 2008, când orașul Suceava aniversa 620 de ani de la atestarea documentară a urbei, iar Festivalul de Artă Medievală „Ștefan cel Mare” se desfășura în incinta Cetății de Scaun, s-a desprins unul dintre cele două altoreliefuri de bronz de mari dimensiuni de pe soclul statuii ecvestre a voievodului, căzând pe pavimentul
Statuia ecvestră a lui Ștefan cel Mare din Suceava () [Corola-website/Science/316947_a_318276]
-
Aster tripolium L. (stelița), Atriplex augustifolia, Atriplex laciniata, Atriplex triangularis (lobode), Glyceria distans salina Schur (rourică), Poa maritima (firuța). Botanistul Fronius a descoperit cu surprindere și o specie americană, Rudbeckia laciniata (o plantă endemică din familia Compositae), care este prima atestare în Ardeal. În afară de cele enumerate Fronius mai descrie și salina, izvoarele sărate, procesul de exploatare a sării, chiar și compoziția sării pentru vite (sare bulgăr, în care 85% este NaCl, 7,5% praf de cărbune, 3,75% polenul de Gentiana
Muntele de sare Praid () [Corola-website/Science/325460_a_326789]
-
secolul al XIII-lea. Lăcașul de cult figurează pe lista monumentelor istorice 2010, . Vechea biserică ortodoxă din Mănăstirea, purtând hramul „Sfântul Nicolae” este cel mai vechi și valoros monument de arhitectură medievală rămas până acum în zona Dejului și o atestare a existenței și afirmării neîntrerupte a populației românești pe teritoriul de la confluența Someșurilor. Ridicată din pereți puternici, de piatră, în secolul al XIII-lea, și refăcută parțial în 1330, biserica se află în partea vestică a satului, pe un pinten
Biserica Sfântul Nicolae din satul Mănăstirea, Cluj () [Corola-website/Science/325952_a_327281]
-
tipologia conductelor descoperite în orașul Suceava, cele găsite în satul Ipotești aparțin secolului al XV-lea, respectiv al XVI-lea și arată că această amenajare poate fi datată în vremea lui Ștefan cel Mare sau a urmașilor săi imediați. Prima atestare documentată a satului Ipotești apare în 1586, când într-un document în limba slavonă se vorbește despre vătămanul/hotarnicul Simașco din Epotesci. Referirile din secolul XVII sunt însă mult mai numeroase. Astfel, un document din 1638 amintește de "megiașii" din
Ipotești, Suceava () [Corola-website/Science/324914_a_326243]
-
ultra silvam”, în traducere "țara de pește pădure". Ulterior, la începutul secolului al XII-lea, teritoriul apare menționat că "Partes Transsylvana", adică "Părțile de dincolo de pădure". Denumirea maghiară "Erdély" este de asemenea derivată de la substantivul "erdő", care înseamnă "pădure". Prima atestare în limba română datează din 1472 sub forma "Ardeliu". Denumirea germană este "Siebenbürgen", în traducere "Șapte cetăți". Această denumire a fost de asemenea tradusă din latină de cancelarie, atestata fiind că "Septem urbium" (1241) respectiv "Septemcastris" (1248), iar în 1296
Etimologia numelui Transilvaniei () [Corola-website/Science/324921_a_326250]
-
denumirea oficială de „Bordeiul Verde”, denumire cu care va rămâne consemnat în actele oficiale până în anul 1931, când primește actuala denumire. Momentul exact al înființării localității nu este cunoscut cu exactitate, dar cel mai probabil este vorba de anul 1858. Atestarea oficială a satului este legată de apariția în zona teritoriului comunei a unei noi moșii a Eforiei Spitalelor Civile, care era situată în prelungirea moșiei Filiu. Primul arendaș al noii moșii este Ioan Avram (variante Ioana Avram, Ióna Avram), care
Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/324430_a_325759]