41,061 matches
-
comunismul și-a pierdut principalul atu: controlul și monopolul informației. Teama că ești singurul - imposibilitatea de a ști dacă alții Îți Împărtășesc sentimentele - s-a risipit pentru totdeauna. Chiar și În România, momentul decisiv al revoltei a fost ocuparea studiourilor televiziunii. Nu degeaba soarta cruntă a soților Ceaușescu a fost filmată și difuzată pe postul național. Nu era ceva nou, evident: de-a lungul secolului XX, posturile de radio și oficiile poștale au fost primele obiective ale maselor revoluționare, de la Dublin
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cruntă a soților Ceaușescu a fost filmată și difuzată pe postul național. Nu era ceva nou, evident: de-a lungul secolului XX, posturile de radio și oficiile poștale au fost primele obiective ale maselor revoluționare, de la Dublin la Barcelona. Dar televiziunea este rapidă. A doua trăsătură marcantă a revoluțiilor din 1989 este caracterul lor pașnic. Cu excepția României, desigur - dar acest lucru era previzibil, având În vedere natura regimului ceaușist. Adevărata surpriză a fost faptul că inclusiv la Timișoara și București a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dar acest lucru era previzibil, având În vedere natura regimului ceaușist. Adevărata surpriză a fost faptul că inclusiv la Timișoara și București a curs mult mai puțin sânge decât era de așteptat. Era și acesta, În parte, un efect al televiziunii. Cum toată populația - nemaivorbind de restul lumii - putea să le observe fiecare mișcare, regimurile comuniste erau blocate. Simplul fapt că se aflau astfel sub lupă reprezenta o breșă În autoritate și limita drastic opțiunile puterii 31. Sigur, astfel de considerații
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pulverizat de mareea schimbării. Poate că socotelile ar fi fost altele În fața unor mulțimi violente, conduse de lideri mai belicoși, puși pe răfuială cu vechiul regim. Dar, din varii motive - printre care și evenimentele din Tiananmen, transmise pe posturile de televiziune chiar În ziua alegerilor poloneze -, protestatarii din 1989 au evitat deliberat violența. Revoluția poloneză nu a fost singura care se „autolimita”. După decenii de violență În care au avut monopolul armelor și gloanțelor, regimurile comuniste reușiseră să-și convingă cetățenii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ale Uniunii - Estonia, Letonia și Lituania - erau deosebite din trei puncte de vedere semnificative. În primul rând, ele erau mai expuse la influența Occidentului decât orice altă regiune a Uniunii Sovietice. Estonii În special aveau contacte cu țările scandinave, prindeau televiziunea finlandeză Încă din anii ’70 și erau foarte conștienți de contrastul dintre ei și vecinii lor prosperi. Lituanienii, care aveau afinități istorice și geografice mai ales cu Polonia Învecinată, nu puteau să nu remarce că, până și sub comunism, polonezii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
zilele următoare, soldați din forțele de elită ale KGB-ului și Ministerului sovietic al Afacerilor Interne au ocupat sediile instituțiilor din Vilnius și au instalat un Comitet al Salvării Naționale. După 24 de ore, ei au atacat studiourile radioului și televiziunii, trăgând În manifestanți: 14 civili au fost uciși, iar 700 răniți. O săptămână mai târziu, la Riga, militari din aceleași unități au atacat Ministerul leton al Afacerilor Interne, făcând patru victime. Vărsările de sânge din statele baltice semnalau Începutul sfârșitului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
solide considerente interne, după cum am văzut. Dar existența lor oficială a fost confirmată pentru prieteni și dușmani deopotrivă când Germania și apoi Comunitatea Europeană le-au recunoscut prompt. Pentru că exista acum un stat croat independent, posturile belgrădene de radio și televiziune exploatau printr-o propagandă vehementă teama locuitorilor sârbi din noul stat, invocând masacrele din timpul războiului și Îndemnându-i pe sârbi să se Înarmeze Împotriva „ustașilor”. În Bosnia, unde sârbii erau mult mai numeroși, perspectiva unui stat independent cu o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
primul an al războaielor din Bosnia și Croația, trei milioane de oameni din Iugoslavia (o optime din populația fostei federații) s-au refugiat În străinătate. Comunitatea internațională era așadar la curent cu tragedia iugoslavă - transmisă, de altfel, În direct de televiziunile din lumea Întreagă, cu imagini cutremurătoare ale musulmanilor Înfometați din Închisorile sârbe - și chiar mai rău. Europenii au fost primii care au Încercat să intervină, trimițând În Iugoslavia o delegație de miniștri ai Comunității Europene În iunie 1991 - de când datează
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
statele postsovietice a fost apariția ziarelor dedicate publicării unor informații concrete: Fapte și Argumente În Moscova și Fapte În Kiev. Vârstnicii erau cei mai nepregătiți pentru tranziția spre o societate deschisă. Generația tânără era mai bine informată, datorită posturilor de televiziune și radio străine și, Într-o măsură tot mai mare, internetului. Tinerii votanți din Est erau astfel mai cosmopoliți și chiar mai sofisticați, dar acest lucru provoca simultan o ruptură cu părinții și bunicii lor. La un deceniu de la declararea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
generală că, În afară de călătorii, mijloace electronice de informare și libertatea de expresie, calitatea vieții fusese mai bună Înainte de 1989. În alte țări, până și vechile emisiuni din perioada comunistă stârneau o oarecare simpatie: În 2004, cele mai populare programe la televiziunea cehă erau reluările cu „Maiorul Zeman”, un serial polițist de la Începutul anilor ’70 al cărui scenariu era, practic, un exercițiu de propagandă pentru „normalizarea” de după 1968. Republica Cehă a fost singura țară, În afară de Franța și statele fostei URSS, unde Partidul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
independente (Baden-Württemburg sau Renania de Nord - Westfalia), landurile Germaniei moderne aveau un grad considerabil de autonomie financiară și administrativă exact În acele privințe care afectează direct viața cotidiană a cetățenilor: educația, cultura, mediul, turismul, posturile publice locale de radio și televiziune. Dacă nemții ar fi avut vreo aplecare către politica identitară pe bază teritorială - dar aici trecutul aparte al Germaniei juca, probabil, un rol inhibitor -, landurile reprezentau un surogat perfect satisfăcător. Separatismul național a atins concentrarea maximă nu În cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
prea multă experiență În materie de noi Începuturi bruște și traumatice la scară națională. Nostalgia lor selectivă pentru puținul care putea fi recuperat din ruinele trecutului era logică; nu Întâmplător, filmul lui Edgar Reitz, Heimat: Eine Deutsche Chronik, difuzat de televiziune În 1984, a atras În medie nouă milioane de telespectatori germani pe episod. Mai ciudată este febra nostalgiei care a cuprins la sfârșit de secol Europa Occidentală, generând o avalanșă de industrii patrimoniale, reconstrucții, reconstituiri, renovări și memoriale. Desigur, „marea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cărți cu titluri precum Anii de aur ai orașului Barnsley sau Amintiri din vechiul Doncaster (un oraș Învecinat): suveniruri dintr-o lume abia dispărută și deja pe jumătate uitată. La câțiva kilometri de Barnsley, În 2001 a fost reconstituită pentru televiziune „lupta de la Orgreave”. Ciocnirile care au avut loc acolo Între poliție și minerii În grevă au constituit cel mai violent și mai disperat dintre conflictele ce au marcat confruntarea dintre Margaret Thatcher și Uniunea Națională a Minerilor În 1984. Mulți
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Orgreave au avut parte de tratament „patrimonial” ilustrează procesul accentuat de istoricizare. La urma urmei, bătălia de la Naseby din războiul civil, desfășurată puțin mai la sud, și-a așteptat 300 de ani reconstituirea; cea de la Orgreave a fost recreată pentru televiziune după numai 17 ani. Orașul Barnsley figurează la loc de cinste În Drumul către Wigan Pier, unde George Orwell a surprins memorabil tragedia șomerilor din clasa muncitoare britanică În perioada interbelică. După 70 de ani, În Wigan existau nu numai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ca În anii ’30”. Retorică provocatoare și profund eronată. Sentimentele antievreiești erau practic inexistente În Europa contemporană: ele nu se Întâlneau decât la musulmani, mai ales la europenii de origine arabă, ca rezultat direct al crizei din Orientul Mijlociu. Posturile de televiziune arabe, care puteau fi recepționate acum prin satelit În toată Europa, transmiteau regulat știri din Fâșia Gaza. Înfuriați de ce vedeau și auzeau și Împinși de autorități (arabe și israeliene deopotrivă) să pună semnul egal Între Israel și vecinii lor evrei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Iberică, absența Îndelungată a presei libere a Însemnat că mulți oameni (mai ales cei care nu locuiau În marile orașe) au sărit cu totul peste epoca presei scrise, trecând de la prealfabetism direct la mass-media electronice. Acestea din urmă - mai ales televiziunea - constituiau acum principala sursă de informare, idei și cultură (elitistă și populară) pentru majoritatea europenilor. Britanicii erau cei mai atașați de televiziune, ca și de presa scrisă, aflându-se frecvent În fruntea clasamentelor la audiență, urmați Îndeaproape de portughezi, spanioli
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cu totul peste epoca presei scrise, trecând de la prealfabetism direct la mass-media electronice. Acestea din urmă - mai ales televiziunea - constituiau acum principala sursă de informare, idei și cultură (elitistă și populară) pentru majoritatea europenilor. Britanicii erau cei mai atașați de televiziune, ca și de presa scrisă, aflându-se frecvent În fruntea clasamentelor la audiență, urmați Îndeaproape de portughezi, spanioli, italieni și - la oarecare distanță - de est-europeni. Posturile tradiționale ale televiziunii de stat, concurate acum atât de companiile comerciale terestre și de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și populară) pentru majoritatea europenilor. Britanicii erau cei mai atașați de televiziune, ca și de presa scrisă, aflându-se frecvent În fruntea clasamentelor la audiență, urmați Îndeaproape de portughezi, spanioli, italieni și - la oarecare distanță - de est-europeni. Posturile tradiționale ale televiziunii de stat, concurate acum atât de companiile comerciale terestre și de canalele recepționate prin satelit, și-au păstrat un procent de piață surprinzător de mare. Ele se conformaseră tendințelor din presa scrisă, reducând mult proporția știrilor externe. În consecință, televiziunea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
televiziunii de stat, concurate acum atât de companiile comerciale terestre și de canalele recepționate prin satelit, și-au păstrat un procent de piață surprinzător de mare. Ele se conformaseră tendințelor din presa scrisă, reducând mult proporția știrilor externe. În consecință, televiziunea europeană prezenta la sfârșitul secolului XX un paradox curios. Programele de divertisment variau foarte puțin de la o țară la alta: constantele programului, de la un capăt la altul al continentului, erau comediile și filmele străine, „reality show-urile”, jocurile și concursurile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
traducerea emisiunilor importate: dublate (În Italia), subtitrate sau difuzate În original (În statele mici sau multilingve). Stilul de prezentare - la jurnalele de știri, de exemplu - era remarcabil de similar, copiind În multe cazuri modelul știrilor locale din America 3. Totuși, televiziunea rămânea un mijloc de comunicare tipic național și chiar limitat. Televiziunea italiană era inconfundabil italiană: de la varietățile desuete și interviurile pompoase până la frumusețea de pomină a prezentatoarelor și unghiurile insolite din care camera surprinde tinere Îmbrăcate sumar. În Austria Învecinată
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În statele mici sau multilingve). Stilul de prezentare - la jurnalele de știri, de exemplu - era remarcabil de similar, copiind În multe cazuri modelul știrilor locale din America 3. Totuși, televiziunea rămânea un mijloc de comunicare tipic național și chiar limitat. Televiziunea italiană era inconfundabil italiană: de la varietățile desuete și interviurile pompoase până la frumusețea de pomină a prezentatoarelor și unghiurile insolite din care camera surprinde tinere Îmbrăcate sumar. În Austria Învecinată, o profundă seriozitate morală inspira talk-show-urile locale; restul programelor erau practic
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
prezentatoarelor și unghiurile insolite din care camera surprinde tinere Îmbrăcate sumar. În Austria Învecinată, o profundă seriozitate morală inspira talk-show-urile locale; restul programelor erau practic monopolizate de Germania. În Elveția (ca și În Belgia), fiecare regiune avea propriile canale de televiziune, folosind limbi diferite, relatând evenimente diferite și operând În stiluri complet opuse. BBC, cum observau amar criticii, abandonase estetica și idealurile sale mai vechi de arbitru moral și pedagog benevol al națiunii, În efortul de a rivaliza cu posturile comerciale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
identic. Preocupările politice sau intelectuale, atitudinile contrastante față de autoritate și putere sunt la fel de diferite și specific naționale cum erau cu 50 de ani Înainte. Într-o epocă În care mai toate celelalte activități colective și organizații comunitare erau În declin, televiziunea era singurul numitor comun al populației din fiecare țară. Iar ea consolida fără greș diferențele naționale și nivelul ridicat de ignoranță reciprocă. Fiindcă, În afara crizelor majore, canalele de televiziune arătau prea puțin interes față de evenimentele din țările Învecinate - chiar mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai toate celelalte activități colective și organizații comunitare erau În declin, televiziunea era singurul numitor comun al populației din fiecare țară. Iar ea consolida fără greș diferențele naționale și nivelul ridicat de ignoranță reciprocă. Fiindcă, În afara crizelor majore, canalele de televiziune arătau prea puțin interes față de evenimentele din țările Învecinate - chiar mai puțin decât În primii ani ai televiziunii, când fascinația tehnologiei și curiozitatea față de țările vecine se traducea În numeroase documentare și „transmisiuni externe” din orașe exotice și decoruri marine
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din fiecare țară. Iar ea consolida fără greș diferențele naționale și nivelul ridicat de ignoranță reciprocă. Fiindcă, În afara crizelor majore, canalele de televiziune arătau prea puțin interes față de evenimentele din țările Învecinate - chiar mai puțin decât În primii ani ai televiziunii, când fascinația tehnologiei și curiozitatea față de țările vecine se traducea În numeroase documentare și „transmisiuni externe” din orașe exotice și decoruri marine. Dar, cum Europa era acum o realitate banală și - cu excepția sud-estului zbuciumat și pauper - deloc exotică pentru majoritatea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]