409,442 matches
-
Psihiatra germană a fondat de asemenea și o revistă de specialitate, "Jurnal de psihanaliza american" (conform originalului, "American Journal of Psychoanalysis"). Karen Horney a continuat să predea la "New York Medical College," să scrie lucrări de specialitate și să practice ca medic psihiatru până la moartea să survenita în 1952. Horney a studiat nevroza într-un mod diferit față de modul în care alți psihanaliști ai timpului au tratat acest subiect. Largul sau interes în studierea acestui subiect a făcut ca psihanalista germană să
Karen Horney () [Corola-website/Science/333785_a_335114]
-
Stephen încep să cedeze. În cele din urmă el cade pe scări și se lovește la cap. La spital află că suferă de boala neuronului motor, care în viitor îl va împiedica să vorbească, înghită, sau să-și miște corpul. Medicii îi transmit că mai are doar doi ani de trăit. Stephen se închide în sine, concentrându-se pe munca sa, în timp ce Jane își exprimă sentimentele sale de dragoste pentru el. Îi promite tatălui că este dispusă să stea cu Stephen
Teoria întregului (film) () [Corola-website/Science/333789_a_335118]
-
, cunoscut și ca "Miklós Blatt", (n. 24 iunie 1890, Pintic, comitatul Solnoc-Dăbâca - d. 15 aprilie 1965, Frankfurt pe Main, Germania) a fost un medic oftalmolog evreu originar din Transilvania, fondatorul primului jurnal românesc de oftalmologie, “Revista de Oftalmologie”. Blatt a contribuit la domeniul oftalmologiei cu numeroase cercetări și circa 400 de articole publicate în reviste de specialitate din Austro-Ungaria, România și Germania. A editat
Nicolae Blatt () [Corola-website/Science/333860_a_335189]
-
și Bertha Blatt, fratele și două surori ale sale, au murit la Auschwitz, unde au fost deportați în timpul Holocaustului evreilor transilvăneni. În 1913 Blatt absolvit Facultatea de Medicină a Universității din Cluj. În timpul Primului Război Mondial, din 1914 până în 1918, a fost medic militar în armata austro-ungară. În anii următori a absolvit cursurile de specializare în oftalmologie la Cluj și la Budapesta, și în următorii 5 ani a urmat programe de perfecționare cu oftalmologii J. Meller la Viena, E. Kruckmann la Berlin, Alfred
Nicolae Blatt () [Corola-website/Science/333860_a_335189]
-
evreiești de la pericolul deportării în lagăre de concentrare. Blatt a fost, după război, profesor universitar - șeful Clinicii și al Laboratoarelor de Oftalmologie la Universitatea Victor Babeș din Timișoara, și șeful Departamentului de Oftalmologie la Institutul de Specializare și Perfecționare a Medicilor, din cadrul Universității de Medicină Carol Davila din București. A fost un pionier în cercetări asupra trahomului, cataractei congenitale, al extracțiilor de cataractă extracapsulară, a transplantelor de cornee și strabismului. În anii regimului comunist a fost prigonit sub pretextul relațiilor din
Nicolae Blatt () [Corola-website/Science/333860_a_335189]
-
al disciplinei (1948-1953) la Institutul de medicină de curând înființat la Timișoara, numit în prezent Universitatea de Medicină și Farmacie Victor Babeș, și de asemenea a devenit profesor și șeful Secției de Oftalmologie la Institutul de Specializare și Perfecționare a Medicilor din București. A continuat. până în 1947, să fie oftalmologul oficial al Curții Regale, și și-a păstrat cabinetul particular din București. În această perioadă făcea săptămânal naveta cu trenul între Timișoara și București. În 1947 guvernul Petru Groza, dominat de
Nicolae Blatt () [Corola-website/Science/333860_a_335189]
-
din suită. Autoritățile comuniste au refuzat sub pretextul că “țara are nevoie de talentele lui Blatt”. I s-a permis să-și mențină pozițiile universitare până în 1953. Între timp regimul a închis toate cabinetele medicale private confiscând toate echipamentele medicale. Medicii aveau de acum înainte dreptul să trateze bolnavii numai în policlinici și spitale de stat. În 1948 Blatt a înfințat prima revistă românească de oftalmologie, cu colaborări ale multor oftalmologi de frunte din străinătate. Între aceștia din urmă se numărau
Nicolae Blatt () [Corola-website/Science/333860_a_335189]
-
Academiei Republicii Populare Romîne”) s-a scris că Blatt este un „trădător”, un „agent al Wall Streetului,” și „un individ care a dovedit prin activitatea sa că nu este demn să educe pe tinerii care vor forma generațiile viitoare de medici romîni, care trebuie sa fie devotați Științei Sovietice, singura știință acceptabilă și adevărată în lume”. După aceea i s-a cerut să-și facă autocritica și să declare în public că se recunoștea vinovat de toate acuzațiile, ceea ce el a
Nicolae Blatt () [Corola-website/Science/333860_a_335189]
-
au fost republicate in “Cercetări și Studii Oftalmologice.”, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului. Imprimeria Națională.București OCLC 895409163.[25] Blatt, Nicolae (1948). "Curs de oftalmologie pentru studenții de medicină" . Timișoara. Blatt, Nicolae (1957). "Manual de oftalmologie (pentru specializarea și perfecționarea medicilor)" 2 volume. București.
Nicolae Blatt () [Corola-website/Science/333860_a_335189]
-
din 2011 din Chicago a "Societății Americane de Oncologie Clinică", pentru a indica măsura în care costurile medicației se constituie într-o problemă în ceea ce privește accesul la tratament pentru mulți dintre pacienți, în special pentru cei mai vârstnici. Responsabilitate etică a medicilor pentru multă vreme le-a impus acestora să pledeze pentru asigurarea celui mai bun tratament posibil pentru pacienții lor, indiferent de preț, iar pacienții au putut conta pe acest percept pentru a-și ghida deciziile lor, cu atât mai mult
Toxicitate financiară () [Corola-website/Science/333888_a_335217]
-
pledeze pentru asigurarea celui mai bun tratament posibil pentru pacienții lor, indiferent de preț, iar pacienții au putut conta pe acest percept pentru a-și ghida deciziile lor, cu atât mai mult cu cât eventuale mențiuni despre costuri în cabinetul medicului au determinat și determină preocupări privind idei de raționalizare sau refuz al îngrijirii, precum și privind presiuni administrative pentru a pune înaintea ideii de mai bine, ideea de mai ieftin. Ignorarea costurilor tinde să devină însă un lux care poate contribuie
Toxicitate financiară () [Corola-website/Science/333888_a_335217]
-
util. În general bolnavii au o capacitate limitată de a obține și înțelege informațiile privind costurile de îngrijire, sau de a comunica despre acestea. Cel mai important lucru rămâne însă faptul că nu toată lumea vrea să vorbească despre costuri, iar medicul trebuie să fie conștient de acest fapt. Adesea pacienții sunt îngrijorați că, în cazul în care își dezvăluie dimensiunea poverii financiare vor primi îngrijiri cu o calitate mai scăzută, astfel că aleg să nu o facă. Astfel în cadrul evaluării medicale
Toxicitate financiară () [Corola-website/Science/333888_a_335217]
-
curs de validare. Amenințarea tot mai prezentă a acuzațiilor de malpraxis poate determina practicarea unei "„medicini defensive”", prin care se indică și se efectuează investigații de teama de a fi acuzat de lipsa unui indiciu important pentru afecțiunea respectivă. Unii medici pot solicita însă efectuarea de teste inutile din obișnuință, sau pur și simplu pentru a satisface așteptările pacienților și, mai mult, chiar școlile medicale pun accent pe studiul aprofundat al afecțiunii cu toate că acest lucru nu este întotdeauna necesar. Uneori însă
Toxicitate financiară () [Corola-website/Science/333888_a_335217]
-
teste inutile din obișnuință, sau pur și simplu pentru a satisface așteptările pacienților și, mai mult, chiar școlile medicale pun accent pe studiul aprofundat al afecțiunii cu toate că acest lucru nu este întotdeauna necesar. Uneori însă chiar propriile interese financiare ale medicilor intră în conflict cu nerecomandarea unor teste sau tratamente costisitoare, o parte din cultura medicală promovând însă ideea că "„o omisiune este mai rea decât un comision.”" Selectarea celei mai bune forme de îngrijire pentru un pacient dat, încorporează impactul
Toxicitate financiară () [Corola-website/Science/333888_a_335217]
-
medicament cu 50 %. Totuși, alte voci venind tot din interiorul industriei de profil afirmă că atât problemele de acces la tratament cât și cele legate de abandonul precoce al medicației datorită costurilor prea mari, pot avea un efect de bumerang: medicul nu va ști dacă medicamentele chiar funcționează, terții plătitori vor da cu piciorul facturilor unor tratamente cărora nu le-a fost dată șansa de a reuși, iar producătorii vor vedea mărcile lor suferind, ceea ce va duce la (eventual nejustificate) controale
Toxicitate financiară () [Corola-website/Science/333888_a_335217]
-
în iulie 1564. Prin căsătorie Françoise a devenit prințesă de sânge. Françoise și Ludovic au avut trei fii: În anul de dinaintea căstoriei lor, metresa lui Condé, Isabelle de Limeuil, o membră a notoriului "escadron volant" al reginei mamă Caterina de Medici, a născut un fiu pretinzând că tatăl este Condé. Condé a negat cu înverșunare. Françoise a rămas văduvă cu puțin timp înainte să împlinească 20 de ani, însă a ales să nu se recăstorească. După masacrul din Noaptea Sfântului Bartolomeu
Françoise d'Orléans (1549–1601) () [Corola-website/Science/333904_a_335233]
-
Isabelle de la Tour, Lady de Limeuil (c. 1535 - 25 martie 1609) a fost nobilă franceză și doamnă de onoare a reginei mame Caterina de Medici. A făcut parte din faimosul "l'escadron volant" al reginei mame, un grup de femei frumoase spioni utilizate în scopul de a forma legături sexuale cu diferiți bărbați puternici de la curtea franceză extrăgând astfel informații care să-i fie apoi
Isabelle de Limeuil () [Corola-website/Science/333905_a_335234]
-
lui Gilles de la Tour, viconte de Turenne, baron de Limeuil și a Margueritei de la Cropte, Lady de Lanquais. A venit la curtea regelui Carol al IX-lea unde a devenit una dintre doamnele de onoare ale reginei mame Caterina de Medici. Isabelle era rudă îndepărtată cu Caterina prin mama reginei, Madeleine de La Tour d'Auvergne. Descrisă ca fiind frumoasă cu părul blond, ochi albaștri, ten roz-trandafiriu și cu un "spirit vivace", ea a fost imortalizată în versuri de poetul Pierre de
Isabelle de Limeuil () [Corola-website/Science/333905_a_335234]
-
umbrela unei companii care are licență de investigație particulară. Clienții misterioși fără autorizare sunt amendați conform legii în vigoare. În iunie 2008, Consiliul pentru Probleme Etice și Judiciale a Asociației Medicale Americane a lansat o recomandare privind utilizarea "pacienților misterioși". “Medicii au o responsabilitate etică de a se angaja în activități care contribuie la îmbunătățirea continuă în îngrijirea pacientului iar o astfel de metodă de promovare a îmbunătățirii calității prin utilizarea "pacienților misterioși" instruiți corespunzători aduce beneficii pe termen lung în
Mystery shopping () [Corola-website/Science/333899_a_335228]
-
din ultimii 30 de ani au arătat că imaginea femeilor în televiziune este tributară stereotipele de gen și practicilor discriminatorii. Se constată că, în general, bărbații apar în programele de televiziune ca având profesii superioare celor ale femeilor: ei sunt medici, ele sunt asistente; bărbații sunt avocați, femeile secretare; bărbații lucrează în firme mari, femeile în magazine. Portretizarea incompetenței (ca apanaj al femininului) se extinde de la denigrare la victimizare și trivializare. Femeile celibatare, care nu se conformează modelelor tradiționale de dezvoltare
Gen (sociologie) () [Corola-website/Science/333023_a_334352]
-
Villa "Sân Michele" este o vilă situată în orășelul Anacapri din insula Capri (Italia), care a fost construită în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea de către medicul și filantropul suedez Axel Munthe. El era un medic monden care îi trata atât pe bolnavii din înaltă societate, cât și pe cei săraci. Vila și-a luat numele de la o capelă mică, care a fost construită în Evul Mediu
Villa San Michele () [Corola-website/Science/333131_a_334460]
-
Villa "Sân Michele" este o vilă situată în orășelul Anacapri din insula Capri (Italia), care a fost construită în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea de către medicul și filantropul suedez Axel Munthe. El era un medic monden care îi trata atât pe bolnavii din înaltă societate, cât și pe cei săraci. Vila și-a luat numele de la o capelă mică, care a fost construită în Evul Mediu la partea de sus a Treptelor Feniciene pe teritoriul
Villa San Michele () [Corola-website/Science/333131_a_334460]
-
dr. Axel Munthe, care se înfiripase în mintea lui odată cu prima călătorie în insula Capri. El văzuse atunci ruinele unei mici capele și și-a dorit să o achiziționeze pentru a o repara și transformă în loc de odihnă. În anul 1895 medicul suedez a cumpărat vechea capelă, care se află în ruine. a fost construită fără arhitecți profesioniști după principiul «cât mai mult aer și cât mai mult soare posibil». În timpul lucrărilor de restaurare au fost descoperite vestigiile unei vile române; acestea
Villa San Michele () [Corola-website/Science/333131_a_334460]
-
adunat acolo opere de artă antice și a înființat o zonă protejată pentru păsări, după ce a văzut că păsările cântătoare sunt vânate de localnici. Alte animale, inclusiv o maimuță, au fost oaspeții acestui original iubitor de animale. Cu toate acestea, medicul suedez nu a trait mult timp in , deoarece o boală de ochi l-a obligat să se retragă în mai puțin luminosul Torre Materita, pe care, de asemenea, l-a restaurat. Între anii 1919 și 1920 Munthe a închiriat vila
Villa San Michele () [Corola-website/Science/333131_a_334460]
-
de Piața Umberto I. Amenajat în grădini cu "clădiri răspândite [care] sunt vopsite într-un galben distinctiv și pe care se cațără vița de vie", el este și un celebru loc de luat masa în centrul istoric al orașului Capri. Medicul britanic George Sidney Clark a înființat un sanatoriu în 1845, transformându-l în 1861 în . "Qui si sana" înseamnă "aici se vindecă" în limba italiană. Hotelul conține 148 de camere. Există opt săli de conferințe, dintre care una poate găzdui
Grand Hotel Quisisana () [Corola-website/Science/333151_a_334480]