40,921 matches
-
pe care vara creștea iarba, săpat în movila Bordei-Verde, aflată la ieșirea de sud a actualului sat, pe drumul spre Târlele Filiu, în apropiere de intersecția acestuia cu DJ-211. Originea toponimului este confirmată de studii recente care arată că prima atestare documentară a numelui de Bordei Verde datează din anul 1861, fiind folosit în mod continuu din acel moment. Cârciuma reprezenta un punct important de reper în Bărăganul Brăilei, fiind înscrisă expres pe harta din 1835 a Statului Major al Armatei
Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/324430_a_325759]
-
mai tarziu, la 19 august 1926, cănd Leizer Barat, unul din numeroșii negustori evrei, își înscrie firma de comerț cu cereale. Satul Scobinți este menționat și la 1740, cănd ia ființă un schit, numit Mitoc, apoi Dealul lui Vodă. Această atestare dovedește că masivul viticol intrase în proprietatea Mănăstirii Neamț, care înființase aici un schit. Ctitorul acestui loc de închinăciune a fost monahul Sofronie. Schitul avea o moară de apă și un iaz, dispunând și de pădurile din jur, care se
Scobinți, Iași () [Corola-website/Science/324459_a_325788]
-
și controverse printre lingviști. N.A.Constantinescu susține în lucrarea sa, "Dictionarul onomastic românesc", 1963, pagina 68, că numele satului „Gherăești” s-ar fi format de la numele unui așa numit Ghira, o prescurtare de la Gherasim. Explicația nu ține însă cont de atestările istorice sau de variantele populare observabile până în vremea noastră. O primă formă a denumirii sub care se atestă probabil comunitatea de pe malul Moldovei este „"Birăvicești"” și o regăsim într-un hrisov dat de voievodul Ștefan cel Mare în anul 1499
Gherăești, Neamț () [Corola-website/Science/324487_a_325816]
-
primă formă a denumirii sub care se atestă probabil comunitatea de pe malul Moldovei este „"Birăvicești"” și o regăsim într-un hrisov dat de voievodul Ștefan cel Mare în anul 1499, alături de menționarea „"unde a fost Birai pe aplele Moldovei"”. Următoarea atestare, recunoscută în mod oficial, este făcută de către domnitorul Ștefan Rareș, fiul lui Petru Rareș, în 1552 și prezintă localitatea sub o formă puțin schimbată față de cea găsită în actul dat de Ștefan cel Mare și anume „"Birăești"”. Pornind de la însemnarea
Gherăești, Neamț () [Corola-website/Science/324487_a_325816]
-
lui Petru Rareș, în 1552 și prezintă localitatea sub o formă puțin schimbată față de cea găsită în actul dat de Ștefan cel Mare și anume „"Birăești"”. Pornind de la însemnarea din hrisovul lui Ștefan cel Mare și de la această a doua atestare, Mihai Costăchescu afirma în „"Documentele de la Stefăniță Voievod”" pagina 124, nota 3, că denumirea satului își are originea de la numele ardelenesc „Biro”, al unuia dintre primii conducători ai comunității. Costăchescu își mai bazează afirmația și pe un alt document care
Gherăești, Neamț () [Corola-website/Science/324487_a_325816]
-
construită în secolul XVIII. Are hramul „Nașterea Maicii Domnului”. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Hălmagiu, străveche așezare românească, este situată într-o depresiune, la extremitatea estică a actualului județ Arad. Cea mai veche atestare documentară este un hrisov de danie de la anul 1211, în care se amintește de „castru Halmagiu”. La 1359 este amintit primul voievod al românilor din Hălmagiu pe nume Bibarch, iar la 10 aprilie 1451, Iancu de Hunedoara confirmă pe voievodul
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Hălmagiu () [Corola-website/Science/324486_a_325815]
-
care se remarcă datinile și obiceiurile specifice sărbătorilor de iarnă. Și nu numai. O zonă în care oamenii știu să păstreze vii și nealterate tradițiile culturale, să ridice localitatea pe noile coordonate ale civilizației prezentului și viitorului. Nu există o atestare certă a denumirii acestei localități. Se crede că acesta a proveni de la plantă " pipirig" ce poate fi întâlnită în zonele mlăștinoase din împrejurimi. Prima mențiune a numelui se află într-un hrisov din 12 martie 1437, care este un act
Pipirig, Neamț () [Corola-website/Science/324503_a_325832]
-
Ipatele este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Iași, Moldova, România. În vechime, satul Ipatele s-a numit Mogoșești și a făcut parte din Ținutul Vaslui. Prima atestare documentară datează din jurul anului 1400. Nu există date precise cu privire la existența aici a unui lăcaș de cult, dar acesta trebuie să fi existat în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, din moment ce la anul 1774 erau doi preoți și
Ipatele, Iași () [Corola-website/Science/324516_a_325845]
-
de stabilit; istoriografia le fixează în secolul al XV-lea. Menționarea preoților locali Dumitru și Marcu într-o listă de martori din 26 iunie 1640 reprezintă dovada certă a existentei bisericii în secolul al XVII-lea. Și mai veche este atestarea nobilului român Mihail ”Kuluger” (Călugărul) de la Paroș la 5 decembrie 1559, legat poate de ctitorirea lăcașului. La origine ortodoxă, biserica a deservit liturgic, după 1701, obștea locală unită; această apartenență confesională este confirmată de conscripțiile anilor 1733, 1750 și 1829-1831
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Paroș () [Corola-website/Science/326960_a_328289]
-
Biserica Evanghelică din Cisnădie, cu hramul Sf. Walpurga, a fost ridicată la începutul secolului al XIII-lea ca o bazilică romanică cu trei nave. Suferind numeroase transformări și-a pierdut aspectul ei romanic, numai baza ramânând nemodificată. Prima atestare documentară este în anul 1349. În a doua jumătate a secolului al XV-lea și în prima jumătate a secolului al XVI-lea biserica a fost transformată în stil gotic. Pe locul absidei nordice se ridică sacristia. Absida de sud
Biserica fortificată din Cisnădie () [Corola-website/Science/326479_a_327808]
-
de către Flinders Petrie în 1896, la Teba. Stela a câștigat multă faimă și notorietate pentru că pare a fi singurul document antic egiptean, acceptat pe scară largă, care menționează cuvântul "Isrir" sau "Israel". Este, de asemenea, de departe, cea mai veche atestare cunoscută a gentilicului Israel. Din acest motiv, mulți cercetători o denumesc "Stela lui Israel".
Stela lui Merneptah () [Corola-website/Science/323542_a_324871]
-
evreiești din Câmpulung Moldovenesc. Primii evrei care au trecut prin aceste locuri erau negustori care călătoreau cu caravane comerciale din Ungaria către Moldova, prin Transilvania. Caravanele se opreau de Șabat în localitățile unde găseau hanuri evreiești și alimente cașer. Prima atestare a evreilor la Câmpulung datează dintr-un document din 1684 când s-a băut în casa lui Mer Jid un aldămaș de 10 vedre de mied, cu prilejul donării de către Mihăilă Dodul către fiul său Miron a unei moșii care
Templul Havre Gah din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323665_a_324994]
-
evreiești din Câmpulung Moldovenesc. Primii evrei care au trecut prin aceste locuri erau negustori care călătoreau cu caravane comerciale din Ungaria către Moldova, prin Transilvania. Caravanele se opreau de Sabat în localitățile unde găseau hanuri evreiești și alimente cașer. Prima atestare a evreilor la Câmpulung datează dintr-un document din 1684 când s-a băut în casa lui Mer Jid un aldămaș de 10 vedre de mied, cu prilejul donarii de către Mihăilă Dodul către fiul său Miron a unei moșii care
Sinagoga veche din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323666_a_324995]
-
El este înconjurat de cimitirul fostului sat Buciumeni și are hramul "Sfântul Gheorghe", sărbătorit la data de 23 aprilie. a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015 la numărul 253, având codul de clasificare . Prima atestare a satului Buciumeni datează dintr-un uric scris în limba slavonă la 16 februarie 1424, prin care domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) a donat satul Buciumeni lui Popa Iuga pentru faptul că acesta l-a slujit cu credință. În acest
Biserica de lemn din Fălticeni () [Corola-website/Science/323879_a_325208]
-
prima dată într-un document din 5 octombrie 1448, când Petru al II-lea, fiul lui Alexandru cel Bun, a dăruit Mănăstirii „Sf. Nicolae” din Probota (Poiana Siretului) ceară de la Târgu Frumos. În secolul al XV-lea, există și alte atestări documentare din anii 1449, 1450, 1453, 1454, 1466. În anul 1466, s-a înregistrat aceeași danie pentru mănăstirea din Poiana Siretului, întărită de domnitorul Ștefan cel Mare (1457-1504). Fiind plasat la punctul de întâlnire a cinci ținuturi, în drumul poștelor
Biserica Cuvioasa Parascheva din Târgu Frumos () [Corola-website/Science/323876_a_325205]
-
Măriței din comuna Dărmănești aflată în județul Suceava. Edificiul religios se află localizat în cimitirul satului și are hramul "Adormirea Maicii Domnului", sărbătorit la data de 15 august. nu a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava. Prima atestare documentară a localității datează dintr-un document din 6 aprilie 1634 prin care episcopul Evloghie al Rădăuților cumpăra satul Măriței, și cătunul acestui sat, Hatna sau "„jumătate de sat Măriței, partea de jos”", pe care le dăruia ca zestre surorii
Biserica de lemn din Măriței () [Corola-website/Science/323176_a_324505]
-
că zona era locuită în primele secole ale mileniului I și că localnicii făceau schimburi comerciale probabil cu daco-romanii din provincia Dacia sau cu garnizoanele romane din sud. Astfel, se poate afirma că localitatea este mai veche decât prima sa atestare documentară. Inițial, localitatea se numea Vama Moldoviței și apare într-un privilegiu comercial din 6 octombrie 1408 în care se stabilește ca toți negustorii care vor duce mărfuri din Țara Ungurească în Moldova să plătească taxe vamale de „câte un
Biserica de lemn Sfântul Nicolae din Vama () [Corola-website/Science/323274_a_324603]
-
Jos este o biserică ortodoxă construită în anul 1887 de către credincioșii ortodocși români din satul Pârteștii de Jos (comuna Pârteștii de Jos, județul Suceava). Ea se află situată în cimitirul localității. Satul Pârteștii de Jos are o veche istorie. Prima atestare a acestei localități datează dintr-un document din 13 aprilie 1415 al domnitorului Alexandru cel Bun (1400-1432), ea fiind numită Pârtea, după stăpânul locului. În acel document, satul a fost dat în stăpânirea Mănăstirii Adormirea Maicii Domnului, ctitorită de Ioan
Biserica Sfântul Nicolae din Pârteștii de Jos () [Corola-website/Science/323300_a_324629]
-
Mitropolitul Anastasie Crimca a dăruit probabil cele două sate Mănăstirii Dragomirna pe care o ctitorise. În anul 1654, cătunele Bârnova și Buninți, „cu vad de moară și cu eleșteu”, au fost întărite Mănăstirii Dragomirna de domnitorul Gheorghe Ștefan (1653-1658). Prima atestare a satului Mihoveni provine dintr-un document din 7 septembrie 1756 prin care domnitorul Constantin Racoviță întărește Mănăstirii Pătrăuți redobândirea dreptului de a stăpâni și ține moșia Mivoveni și de a lua dijmă din grâne, din fân și grădini precum și
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Mihoveni () [Corola-website/Science/323293_a_324622]
-
Biserica Albă (în , în ) este o localitate din Maramureșul de Nord, raionul Rahău, regiunea Transcarpatia, Ucraina. Este situată în apropierea localității Slatina. Are o populație de 3.056 de locuitori (potrivit recensământului din 2003) Prima atestare documentară despre Biserica Albă datează din 11 august 1373. Regele Ludovic cel Mare a dat poruncă ca Balc, Drag și Ioan, fiii voevodului Sas, să ia în stăpânire domeniul moșiei Cuhea cu aparținătoarele ei și a moșiilor Biserica Albă și
Biserica Albă, Rahău () [Corola-website/Science/323366_a_324695]
-
din cele mai vechi timpuri. Astfel, s-au găsit dovezi materiale provenind din epoca bronzului și a fierului. Teritoriul comunei a fost colonizat de către emigranții germani în secolul al XII-lea și hotarul satului a aparținut de coroană maghiară. Prima atestare documentara este datata în secolul al XIV-lea și anume în anul 1332, sub numele de "Kirchberg". Din studiile istoricilor și al lingviștilor, numele satului ar putea proveni de la biserica evanghelica din localitate sub traducerea de "Dealul bisericii - Kircheberg". Cetatea
Biserica fortificată din Chirpăr () [Corola-website/Science/324012_a_325341]
-
a zugrăvit pe cheltuiala a patru familii, între anii 1815-1818. Pictura a fost realizată de către cel care a lucrat și la bisericile din Colun și Fofeldea, Nicolae Grecu din Săsăuș, fiind restaurată în urmă cu o jumătate de secol. Prima atestare documentară a bisericii din Țichindeal datează din anul 1350 când apare în actele diplomatice sub numele de Chechendeal. Era un punct grăniceresc. Primii coloniști ai localității au fost secuii, dar într-un document din 1402 se arată că satul era
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Țichindeal () [Corola-website/Science/324378_a_325707]
-
municipiul Sibiu. Iacobeni este satul reședință al comunei Iacobeni. După părerile unora din cei care au studiat istoria localității, pe numele său german "Jakobsdorf" ("Satul lui Iacob"), așezarea este una dintre cele mai timpurii comunități săsești din Transilvania chiar dacă prima atestare documentară a comunei apare abia în 1309. Conform acesteia, preoții capitulului de Kosd ( Rupea ) împreună cu alți prelați de prin alte decanate, au deschis un proces episcopului de Alba Iulia, contestând zeciuiala excesivă ce apăsa fiscal locuitorii Fundus regius. Printre acești
Biserica fortificată din Iacobeni () [Corola-website/Science/326539_a_327868]
-
Dobra. În 1575, un alt nobil Caba era scutit de dări de către principele Sigismund Báthory al Transilvaniei (1581-1599; 1601-1602). După o întrerupere documentară de aproximativ două secole într-un act din anul 1725, reapărea un „Roskany Kaba Laszlo Nemes Szemelly”; atestările se succed apoi cu regularitate: 1776, 1781, 1784 și 1809. Din textul unei inscripții păstrate în altar, în dreptul unei nișe din partea nord-estică a absidei, se desprinde atât anul, cât și numele celor care au suportat financiar costul reparațiilor de la mijlocul
Biserica Buna Vestire din Roșcani () [Corola-website/Science/326658_a_327987]
-
Biserica evanghelică fortificată din Boian, județul Sibiu, a fost construită în secolul XV. Biserica figurează pe lista monumentelor istorice 2010, , cu următoarele obiective: Boian (mai demult Boianu de Jos, Bazna de Jos) se numea în limba germană, la data atestării sale "Bonnesdrof", în ungurește "Alsobajom" și în latină "Villa Boneti". Este un sat în partea de nord-vest a județului Sibiu, în Podișul Târnavelor. Aparține de comuna Bazna. În anul 1335, parohia Boian aparținea de ""Archidiaconatus Cocllorum"" (""Kokel"" este denumirea germană
Biserica fortificată din Boian () [Corola-website/Science/326657_a_327986]