43,292 matches
-
Comisiei Centrale a Olimpiadei Naționale de Chimie. A fost decorat cu Ordinul Național pentru Merit, în rang de Cavaler (2008). "Doctor Honoris Causa" al Universității de Vest din Timișoara (2013) și al Universității Babeș-Bolyai (2015). În anul 2009 a" primit Diplomă de Onoare "și" Medalia G. Spacu din partea Societarii de Chimie din România. Este membru de onoare al Societății Române de Stiință Materialelor și Creștere a Cristalelor. I-a fost acordat premiul "Maria Brezeanu" de filială română a "American Chemical Society
Marius Andruh () [Corola-website/Science/307079_a_308408]
-
Camera de Comerț Germano-Română din Berlin (1931-1934) și la una dintre cele mai însemnate bănci germane - Dresdner Bank (1932-1934). După absolvirea cursurilor de 4 ani (1930-1934) la Universitatea “Friedrich Wilhelm” din Berlin, în cadrul unei ședințe solemne i s-a înmânat diplomă de doctor - în economie și filozofie - al acestei universități. După acest succes, s-a întors acasă și la puțină vreme a început războiul. În anul 1934, fiind proaspăt doctor al reputatei universități europene, a bătut cu încredere la porțile Băncii Naționale a României
Costin Kirițescu () [Corola-website/Science/307118_a_308447]
-
ameliorării grâului. Tatăl său, Nicolae A. Săulescu, un cunoscut specialist în domeniul agriculturii, i-a insuflat încă din tinerețe interesul pentru acest domeniu, în special pentru plante și ameliorarea lor. Urmează Liceul I.L. Caragiale din București, unde este absolvent cu diplomă de merit. În 1957, intră la Facultatea de Agricultură din cadrul Institutului Agronomic N. Bălcescu. În 1961 obține titlul de inginer agricol și lucrează pentru trei ani la cooperativa agricolă de la Tărtășești. În 1964 intră ca cercetător în domeniul ameliorării grâului
Nicolae N. Săulescu () [Corola-website/Science/307128_a_308457]
-
(n. 28 februarie 1886, Buzău - d. 27 februarie 1959, București) a fost un inginer român, membru titular al Academiei Române. În 1903 este admis la Școala Națională de Poduri și Șosele obținând diploma de inginer în 1908. A studiat domeniul electrotehnicii și în străinatate. La reîntoarcerea în țară începe lucrul la atelierele CFR și Societatea de Tramvaie București. Curând după aceea devine director tehnic al Societății Electrice din București și în 1916 profesor
Constantin Budeanu () [Corola-website/Science/307126_a_308455]
-
o actriță americană de film și televiziune. În copilărie, ea a practicat balet, dans, precum și pian. Dungey a fost, de asemenea, si o patinatoare de succes. Dungey a absolvit în 1989 Liceul Rio Americano din Sacramento, California. A obținut o diplomă pentru artă de la Universitatea UCLA. A fost cea mai tânără câștigătoare a premiului pentru actorie de la UCLA. Dungey este cel mai bine cunoscută pentru rolul ei că Francie Calfo din serialul plin de succes "Alias", unde a jucat din 2001
Merrin Dungey () [Corola-website/Science/307135_a_308464]
-
ianuarie 1858 obține titlul de doctor în medicină, la 15 aprilie 1858 pe cel de magistru în obstetrică, iar la 20 aprilie pe cel de doctor în chirurgie. În perioada respectivă, regulamentul universitar austriac prevedea obligația de obținere a unei diplome în fiecare din cele trei ramuri principale ale medicinei. După absolvirea facultății, doctorul Iacob Felix a decis să încerce să-și exercite meseria într-o țară în care nu se lovea de concurența unor confrați cu mijloace financiare mai importante
Iacob Felix () [Corola-website/Science/307139_a_308468]
-
(n. 30 aprilie 1944, Timișoara - d. 30 iunie 1993, București) a fost un inginer român, membru corespondent (1993) al Academiei Române. Și-a obținut diploma de inginer la Facultatea de Electronică, Institutul de Energetică din Moscova în 1967 și a obținut gradul de Doctor în 1976 la Institutul Politehnic din București. După un stadiu de cercetător (1967 - 1974) la Institutul de Cercetări Electronice din București
Andrei P. Silard () [Corola-website/Science/307152_a_308481]
-
Putere" (la Faculatea de Electronică) și "Dispozitive Optoelectronice și de Putere" (la Facultatea de Electrotehnică); aceste cursuri au fost bazate în mare măsură pe rezultatele sale originale. Între 1974—1992 Prof. Silard a condus un mare număr de Lucrări de Diplomă în inginerie; din 1990 a condus Teze de Doctorat în specialitățile: Dispozitive și Circuite Electronice și Optoelectronică. Prin activitatea sa, Prof. Silard poate fi considerat ca un Fondator de Școală Românească în domeniile Dispozitivelor de Putere și Optoelectronicii, o școală
Andrei P. Silard () [Corola-website/Science/307152_a_308481]
-
fost un inginer român, membru corespondent (18 decembrie 1991) al Academiei Române. A urmat Colegiul Național „Andrei Mureșanu” din Dej. Studiile superioare și le-a făcut la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, obținând licența în matematici și la Institutul Politehnic Timișoara obținând diploma de inginer electromecanic. A obținut titlul de doctor inginer în 1971. Și-a început cariera didactică în anul 1944 ca asistent suplinitor și a parcurs întreaga ierarhie universitară in cadrul la Universității Politehnica Timișoara. În 1951 a devenit profesor de
Gheorghe Silaș () [Corola-website/Science/307151_a_308480]
-
româno-italian „Ștefan cel Mare 500”, Romă, Italia Călătorii de studii · Italia (1971, 1977, 1978, 1980, 1981, 1984, 1990, 1991, 1997, 1999, 2004) · Grecia și Muntele Athos (1981) · Franța (1980) · Ungaria (1991, 2000) · Germania (1992, 1995, 1998 Distincții și premii · 1995: Diplomă de onoare a Arhivelor Statului Cluj · 1997: Diplomă de onoare a Muzeului Național Cotroceni · 2001: Cetățean de onoare al municipiului Baia Mare · 2002: Cetățean de onoare al municipiului Cluj-Napoca · 2002: Diplomă de onoare a Prefecturii județului Albă · 2002: Premiul special la
Marius Porumb () [Corola-website/Science/307140_a_308469]
-
de studii · Italia (1971, 1977, 1978, 1980, 1981, 1984, 1990, 1991, 1997, 1999, 2004) · Grecia și Muntele Athos (1981) · Franța (1980) · Ungaria (1991, 2000) · Germania (1992, 1995, 1998 Distincții și premii · 1995: Diplomă de onoare a Arhivelor Statului Cluj · 1997: Diplomă de onoare a Muzeului Național Cotroceni · 2001: Cetățean de onoare al municipiului Baia Mare · 2002: Cetățean de onoare al municipiului Cluj-Napoca · 2002: Diplomă de onoare a Prefecturii județului Albă · 2002: Premiul special la Salonul internațional de carte Oradea 2002 pentru vol
Marius Porumb () [Corola-website/Science/307140_a_308469]
-
1991, 2000) · Germania (1992, 1995, 1998 Distincții și premii · 1995: Diplomă de onoare a Arhivelor Statului Cluj · 1997: Diplomă de onoare a Muzeului Național Cotroceni · 2001: Cetățean de onoare al municipiului Baia Mare · 2002: Cetățean de onoare al municipiului Cluj-Napoca · 2002: Diplomă de onoare a Prefecturii județului Albă · 2002: Premiul special la Salonul internațional de carte Oradea 2002 pentru vol. Artă românească, arta europeană. Centenar Virgil Vătășianu. · 2002: Cavaler al Ordinului Literelor și Artelor al Republicii Franceze · 2002: Decorat cu Ordinul Steaua
Marius Porumb () [Corola-website/Science/307140_a_308469]
-
Ordinul Steaua României cu rang de Cavaler · 2003: Decorat cu Crucea Transilvana, Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului și Clujului · 2004: Laureat al Premiului Virgil Vătășianu, al Fundației Virgil Vătășianu · 2005: Cetățean de onoare al Comunei Văd, jud. Cluj. · 2006: Diplomă de onoare a Universității 1 Decembrie 1918, Albă Iulia · 2007: Cetățean de onoare al Comunei Câlnic, jud. Albă. Referințe · Enciclopedia istoriografiei românești, Ed. Științifică și Enciclopedica, București, 1978, p.273. · Vasile Drăguț, Cercetări cu privire la arta medievală românească, în vol. Istoria
Marius Porumb () [Corola-website/Science/307140_a_308469]
-
Pomârla, jud. Dorohoi. Studiile elementare și liceale le-a făcut la Liceul „Anastasie Bașotă” din Pomârla, ca bursier al statului. Studiile universitare le-a făcut la Universitatea din Iași, ca bursier al Școlii Normale Superioare. În anul 1894 a obținut diploma de licență în Științe Naturale. În anul școlar următor (1894/1895) s-a înscris la Facultatea de Medicină, în anul II, la care a continuat studiile până în anul 1897, când a absolvit-o. În aceeași perioada, D. Călugăreanu a fost
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
a continuat studiile până în anul 1897, când a absolvit-o. În aceeași perioada, D. Călugăreanu a fost subdirector al Școlii Normale Superioare din Iași. A fost numit în această funcție la data de 9 iulie 1894, adică îndată după obținerea diplomei de licență în Științe Naturale. În același an, în luna noiembrie, a fost numit și asistent la Laboratorul de Morfologie al Universității din Iași, sub conducerea profesorului Ion Cantacuzino, funcție în care a rămas până la 1 noiembrie 1897, când a
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
urmează în 1900 cea de-a doua fiică, Marcela. În anul 1898, Academia Română l-a trimis pentru continuarea studiilor la Paris. În anii 1899 și 1900, a obținut cele trei certificate de: Botanică, Fiziologie generală și Geologie, necesare pentru obținerea diplomei de „licențiat în științe” la Facultatea de Științe din Paris. În 1900, D. Călugăreanu și-a luat licența în Știinte Naturale la Sorbona, iar în anul 1902, Doctoratul în Științe al Universității din Paris, susținând teza: "Cercetări de fiziologie experimentală
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
în 1919, ca profesor de fiziologie animală. În anul 1922, inca student fiind, Gheorghe Călugăreanu este numit preparator la Institutul de fizica teoretică și aplicată al Universității din Cluj, iar în 1924 absolvă Facultatea de stiinte în specialitatea matematică, cu diplomă de licență tratând despre ecuații integrale, unul dintre cele mai moderne capitole ale matematicii din acea vreme. În anul 1926 pleacă la Paris, ca bursier al statului, unde frecventează cursurile unora dintre cei mai mari matematicieni ai epocii (Émile Picard
Gheorghe Călugăreanu () [Corola-website/Science/307148_a_308477]
-
Ferdinand care, în 11 noiembrie 1923, cu ocazia vizitei de inaugurare, a spus " Nu zidurile fac o școală ci spiritul care domnește într-însa". Este foarte probabil ca , student în anul I, să fi asistat la această ceremonie. A primit diploma de inginer electromecanic în 1927, fiind cel mai strălucit student pe care l-a avut Politehnica din Timișoara. Lucrarea de diplomă intitulată „Stabilirea unui mod de optimizare prin calcul a șapte transformatoare”, a fost condusă de profesorul Plautius Andronescu și
Remus Răduleț () [Corola-website/Science/307157_a_308486]
-
domnește într-însa". Este foarte probabil ca , student în anul I, să fi asistat la această ceremonie. A primit diploma de inginer electromecanic în 1927, fiind cel mai strălucit student pe care l-a avut Politehnica din Timișoara. Lucrarea de diplomă intitulată „Stabilirea unui mod de optimizare prin calcul a șapte transformatoare”, a fost condusă de profesorul Plautius Andronescu și a primit „foarte bine cu distincție”. În anul următor, la recomandarea profesorului Plautius Andronescu, a primit o bursă doctorală și și-
Remus Răduleț () [Corola-website/Science/307157_a_308486]
-
prieteni a trecut, la 25 decembrie 1919, cu soția Agapia, Nistrul înghețat în Basarabia, dar fără cei doi copii și s-a stabilit la Iași. În ianuarie 1922 a susținut, la Universitatea din Iași, examenul de echivalare și a obținut diploma de absolvire a cursurilor liceale, secția modernă. S-a înscris la Facultatea de Litere și Filozofie și la Facultatea de Drept. În timpul studiilor universitare a desfășurat o activitate fructuoasă în rândul studenților și a colaborat la „Tribuna Românilor de peste Hotare
Nichita P. Smochină () [Corola-website/Science/307158_a_308487]
-
Politehnic Timișoara, însă din 14 februarie 1956 este numit prin HCM nr. 232/10 februarie 1956 ministru adjunct în Ministerul Educației și Învățămîntului. Prin HCM nr. 1015/30 mai 1956 Coriolan Drăgulescu este numit locțiitor al președintelui Comisiei Superioare de Diplome din cadrul Ministerului Învățămîntului. Președinte al comisiei era ministrul, Ilie G. Murgulescu. În calitate de ministru adjunct ia parte la discuțiile din sala „Alaci Valeriu” și de la Cantina MV de la Facultatea de Mecanică din data de 30 octombrie 1956 cu studenții participanți la
Coriolan Drăgulescu () [Corola-website/Science/307175_a_308504]
-
să predea acest curs și la Timișoara până la pensionare, survenită în 3 ianuarie 1977. A făcut parte din numeroase organisme științifice și economice: Consiliul Uniunii Internaționale de Chimie Pură și Aplicată, Consiliul Național de Știință și Tehnologie, Comisia superioară de Diplome, Consiliul Superior al Învățământului Universitar de la MEI, Colegiul Ministerului Industriei Chimice, Consiliul Național al ASIT (președinte al Filialei Timișoara), Consiliul de conducere al Societății pentru Răspândirea Științei și Culturii (SRSC), Consiliul de conducere al Fundației „M. Elias” a Academiei. Principalele
Coriolan Drăgulescu () [Corola-website/Science/307175_a_308504]
-
de Farmacie din Spania (1987), al Academiei Naționale de Farmacie din Franța (1998), al Societății Europene de Farmacie Clinică (1990); președintele edițiilor a IX-a, a X-a, a XI-a a Congresului Național de Farmacie, al Comisiei Superioare de Diplome și al Comisiei Superioare de Validare a Ministerului Educației (1981-1998). Premii și distincții onorifice: Premiul Academiei Române (1981); titlul de Doctor Honoris Causa al Universității de Medicină și Farmacie din Iași (1994) și din Cluj-Napoca (1997); "Omul anului 2002" (Institutul American
Dumitru Dobrescu () [Corola-website/Science/307184_a_308513]
-
Doicescu îl arată pe acesta, alături de primarul Dem. I. Dobrescu, inspectând lucrările de curățire ale lacului Snagov. 1932 - în paralel cu activitatea de la primărie, functioneaza și la societatea « Gaz - Electrică » având ca director pe ing. N. G. Caranfil. 1933 - având diplomă de arhitect din 1930 (nr. Legitimație de liberă practică 59/ 6 mai 1933), este încadrat în Corpul arhitecților ca arhitect ordinar ÎI, cu un salariu de 9400 lei ; este numit în Comisia de înfrumusețare a Capitalei (alături de scriitorul Victor Ion
Octav Doicescu () [Corola-website/Science/307183_a_308512]
-
absolvind liceul ca șef de promoție; a obținut bacalaureatul în 1922. Din 1923, a plecat la Berlin să studieze ingineria, cu un ajutor din partea Comunității armene, la scoala Politehnica Charlottenburg, unde a urmat cursurile Facultății de Construcții de Mașini, obținând diplomă de inginer mecanic la 14 mai 1928. Între anii 1930-1932 a efectuat studii pentru doctorat cu celebrul profesor Föttinger, inventatorul cuplajelor hidromecanice. În 1929 tatăl lui a murit, iar el s-a confruntat cu greutăți materiale deosebite. Pentru a se
Gheorghe Manea () [Corola-website/Science/307193_a_308522]