44,517 matches
-
provincia Çorum din Anatolia, lângă satul Boğazkale (fost Boğazköy), la limita nordică a ținutului antic anatolian Cappadocia. Așezările cele mai timpurii din zona orașului Hattușa au apărut în halkolitic, în mileniul al VI-lea î.Hr. și au dăinuit pînă în epoca bronzului timpuriu. Populația băștinașă a întemeiat aici așezarea cu numele Hattuș. În mileniul II î.Hr. la marginea localității a apărut o colonie de negustori asirieni, care se ocupau de comerțul local cu Mesopotamia. Prin intermediul lor a fost adoptat scrisul în
Hattușa () [Corola-website/Science/314646_a_315975]
-
băștinașă a întemeiat aici așezarea cu numele Hattuș. În mileniul II î.Hr. la marginea localității a apărut o colonie de negustori asirieni, care se ocupau de comerțul local cu Mesopotamia. Prin intermediul lor a fost adoptat scrisul în Anatolia. În acea epocă, pe înălțimea de la Büyükkale (numele actual, turc, al locului) a fost edificată o fortăreață pentru apărarea de eventuali agresori din exterior. În primele secole ale mileniului al II-lea î.Hr. au avut loc diverse conflicte între principii populației autohtone, hatticii
Hattușa () [Corola-website/Science/314646_a_315975]
-
rezidențiale și ale atelierelor meșteșugărești explorate arheologic sunt mici. Descoperirile arheologice relevă că hitiții au practicat cultivarea unor cereale (mai ales orz și grâu cu un singur bob, "Triticum monocoecum"), a mazării, lintei, inului etc. Trei mari silozuri provin din epoca timpurie a hitiților în zonă. Pe înălțime, în resturile citadelei, au fost descoperite mai multe oseminte de cerb. Se presupune că aristocrația se îndeletnicea, în scopuri distractive, cu vânătoarea. Rămășițele capitalei hitite Hattușa au fost descoperite în 1834 de călătorul
Hattușa () [Corola-website/Science/314646_a_315975]
-
reprezintă arta greacă realizată în perioada elenismului, epocă datată în mod convențional de la moartea lui Alexandru cel Mare (323 î.C.) până la cucerirea Egiptului ptolemeic (ultimul stat elenistic independent) de către romani în anul 31 î.C. Perioada succesivă în arta bazinului mediteranian este arta romană, care s-a
Arta elenistică () [Corola-website/Science/314636_a_315965]
-
elenism"", introdus de istoricul german Johann Gustav Droysen în secolul al XIX-lea (în limba germană: "Hellenismus"), implică o vastă arie geografică și o îndelungată perioadă de timp, fapt din care decurge și o mare varietate a producțiilor artistice din epoca respectivă. a fost mult timp considerată decadentă în comparație cu "epoca de aur" a clasicismului atenian. Plinius cel Bătrân, în ""Istoria Naturală"" (XXXIV, 52), după ce descrie sculptura din perioada clasică, scrie: ""Cessavit deinde ars"" ("după aceea arta a dispărut"). Totuși, un număr
Arta elenistică () [Corola-website/Science/314636_a_315965]
-
secolul al XIX-lea (în limba germană: "Hellenismus"), implică o vastă arie geografică și o îndelungată perioadă de timp, fapt din care decurge și o mare varietate a producțiilor artistice din epoca respectivă. a fost mult timp considerată decadentă în comparație cu "epoca de aur" a clasicismului atenian. Plinius cel Bătrân, în ""Istoria Naturală"" (XXXIV, 52), după ce descrie sculptura din perioada clasică, scrie: ""Cessavit deinde ars"" ("după aceea arta a dispărut"). Totuși, un număr de opere ale artei grecești dintre cele mai cunoscute
Arta elenistică () [Corola-website/Science/314636_a_315965]
-
după ce descrie sculptura din perioada clasică, scrie: ""Cessavit deinde ars"" ("după aceea arta a dispărut"). Totuși, un număr de opere ale artei grecești dintre cele mai cunoscute, ca "Venus din Milo", grupul "Laocoon" sau "Victoria din Samothrace", aparțin tocmai acestei epoci. Noi metode istoriografice precum și descoperiri arheologice recente au permis o apreciere mai corectă a bogăției artistice din era elenistică. Evenimentul crucial care a determinat apariția culturii elenistice a fost criza politică a orașelor-state ("polis") gecești. În urma campaniilor militare ale lui
Arta elenistică () [Corola-website/Science/314636_a_315965]
-
comerciale. Determinantă era existența unei clase conducătoare de origine greacă, care a impus limba, cultura și obceiurile comune grecești, absorbind în același timp importante elemente din tradițiile populației locale. Arta elenistică, ca și alte manifestări ale culturii și civilizației din epoca respectivă, s-a dezvoltat din simbioza dintre clasicismul artistic grec și tradițiile popoarelor din Asia Mică, Siria, Fenicia, Mesopotamia, Persia și Egipt, datorită schimburilor permanente dintre dominatori și localnici. Suveranii elenistici, urmând exemplul lui Alexandru, au favorizat propria lor divinizare
Arta elenistică () [Corola-website/Science/314636_a_315965]
-
străzi care traversează întreaga "acropolă". Pe o parte se află clădirile administrative, politice și militare, pe cealaltă sanctuarele, dintre care marele altar monumental, prevăzut cu frize ce reprezintă zeități și giganți din cultul tradițional grec, capodoperă a sculpturii elenistice. Este epoca realizărilor gigante din arhitectură: amfiteatrul din Pergamon cu o capacitate de cca. 10.000 spectatori, templul lui Apollo din Didyma, opera arhitecților Daphnis din Milet și Paionios din Efes. În timpul perioadei elenistice sculptura capătă accentuate trăsături naturalistice, abandonând într-o
Arta elenistică () [Corola-website/Science/314636_a_315965]
-
capacitate de cca. 10.000 spectatori, templul lui Apollo din Didyma, opera arhitecților Daphnis din Milet și Paionios din Efes. În timpul perioadei elenistice sculptura capătă accentuate trăsături naturalistice, abandonând într-o oarecare măsură idealurile de frumusețe și perfecțiune fizică, caracteristice epocii clasice. Personaje comune, animale și scene domestice, subiecte exotice devin teme obișnuite ale sculpturilor, comandate de familiile înstărite pentru decorarea vilelor și grădinilor. Alături de sculptura decorativă, tipică pentru școlile din Rodos și Alexandria, se dezvoltă și una mai sobră destinată
Arta elenistică () [Corola-website/Science/314636_a_315965]
-
al III-lea, al lui Mitridate al VI-lea etc.). Numele celor mai mulți din autorii acestor sculpturi-portrete au rămas necunoscute. Puține exemplare de picturi murale grecești au rezistat timpului. Unele mozaicuri, copii ale unor fresce, furnizează informații asupra picturii din acea epocă. Astfel celebrul mozaic găsit la Pompei, reprezentându-l pe Alexandru cel Mare în bătălia cu perșii de la Issus, este copia unei opere descrise de Pliniu cel Bătrân ca fiind executată de pictorul Filoxen din Eritreia la sfârșitul secolului al IV
Arta elenistică () [Corola-website/Science/314636_a_315965]
-
naturii. Interesante sunt și mozaicurile realizate de Sosos din Pergamon, în secolul al II-lea î.Ch., de ex. cele aflate în prezent în Muzeul din Vatican, sau compoziția ""Bazin de apă cu porumbei"", aflat la Muzeul Capitolin din Roma. Epoca elenistică marchează un declin al picturii pe vase. Vasele cele mai răspândite sunt de culoare închisă, decorate cu motive simple stilizate de flori și ghirlande. În această epocă apar vase cu motive în relief, imitând vasele din metale prețioase. Formele
Arta elenistică () [Corola-website/Science/314636_a_315965]
-
compoziția ""Bazin de apă cu porumbei"", aflat la Muzeul Capitolin din Roma. Epoca elenistică marchează un declin al picturii pe vase. Vasele cele mai răspândite sunt de culoare închisă, decorate cu motive simple stilizate de flori și ghirlande. În această epocă apar vase cu motive în relief, imitând vasele din metale prețioase. Formele vaselor de ceramică se inspiră deasemenea din tradiția vaselor de metal, cele mai multe sub formă de ulcioare pentru vin. În același timp persistă tradiția picturii figurative policrome: artiștii caută
Arta elenistică () [Corola-website/Science/314636_a_315965]
-
ceramică. Vasele sunt caracterizate de un fond roz, personajele, adesea feminine, au veșminte colorate: albastru-violet, galben, alb. Stilul acestor producții amintește de vasele găsite la Pompei și au trăsături comune cu pictura contemporană. Prelucrarea vaselor de metal a căpătat în epoca elenistică o deosebită amploare. La Derveni nu departe de Salonic, s-a găsit un vas de bronz în greutate de 40 kg., datând aproximativ, din anul 320 î.Ch., decorat cu o friză în relief, reprezentându-i pe Dionysos și
Arta elenistică () [Corola-website/Science/314636_a_315965]
-
Ariane. Gâtul vasului este decorat cu motive ornamentale, iar mai jos sunt reprezentați patru satiri. Evoluția este asemănătoare în arta bijuteriilor. Giuvaergii epocei excelează în arta detaliior și filigranelor, imitându-se frunze de arbori sau spice de grâu. În această epocă apar și încrustațiile cu pietre prețioase. La început destinate folosirii în cadrul ceremoniilor religioase, figurile din pământ ars (""teracotă"") realizate în epoca elenistică au un scop decorativ sau de uz funerar. Finețea modelării permite obținerea unor adevărate statui în miniatură. Pictate
Arta elenistică () [Corola-website/Science/314636_a_315965]
-
Giuvaergii epocei excelează în arta detaliior și filigranelor, imitându-se frunze de arbori sau spice de grâu. În această epocă apar și încrustațiile cu pietre prețioase. La început destinate folosirii în cadrul ceremoniilor religioase, figurile din pământ ars (""teracotă"") realizate în epoca elenistică au un scop decorativ sau de uz funerar. Finețea modelării permite obținerea unor adevărate statui în miniatură. Pictate în culori vii, ele reprezintă de cele mai multe ori femei elegante în scene pline de farmec. Într-un gen total diferit sunt
Arta elenistică () [Corola-website/Science/314636_a_315965]
-
care au fost folosite de-a lungul timpului pentru realizarea dantelelor au variat de la in, mătase, aur și argint la mult mai actualul și larg folositul bumbac sau la mult răspânditele fibre sintetice. Unii artiști de astăzi folosesc, precum în epoca de aur a dantelăriei venețiene, fire de aur, argint sau cupru în lucrările lor. Dantelele sunt țesături ajurate (cu goluri) cu caracter ornamental sau decorativ, în care se pot observa cele două elemente formate prin întrețeserea firelor textile: Totuși, la
Dantelă () [Corola-website/Science/314645_a_315974]
-
moschee din Ierusalim, poate găzdui 5000 de persoane în ea și în jur. Este construită într-un amestec de stiluri. În timpul Regatului cruciat al Ierusalimului , moscheea a fost utilizată că un palat și a fost numită Templul lui Solomon. În epoca contemporană a fost uneori ținta unor atentate ale unor fanatici creștini sau evrei, dar de cele mai multe ori, încercări de acest fel au fost împiedicate de către serviciile de securitate israeliene. În apropierea moscheii se află și Zidul Plângerii sau Zidul de
Moscheea Al-Aqsa () [Corola-website/Science/314642_a_315971]
-
la concursul aviației de turism, dotat cu cupa MAM (Ministerul Aerului și Marinei), evoluând în doua probe: "acrobație individuală pentru doamne" și "aterizare la punct fix pentru doamne". Urmează în 1939 alte câteva performante aviatice, care o fac cunoscută în epocă: În anul 1938, la manevrele militare de aviație, care s-au desfășurat la Galați, între 16-21 octombrie, au fost concentrate pentru prima dată în istoria aviației române cinci aviatoare: Marina Știrbey, pilot pe avionul bimotor sanitar Monospar, Nadia Russo, Maria
Nadia Russo () [Corola-website/Science/314661_a_315990]
-
un subiect care dintotdeauna a suscitat interesul. Teoria evoluționistă, elaborată de marele naturalist englez, a avut un rol important în istoria biologiei și a generat numeroase dezbateri și polemici între susținătorii religiei și cei ai științei, nu numai în acea epocă, ci și în perioadele care au urmat, astfel că putem vorbi de o adevarată controversă creaționism-evoluționism. Darwin și-a început studiile elementare la o școală aflată sub patronaj religios din satul natal, Shrewsbury, sub egida Bisericii Anglicane, chiar dacă acest lucru
Concepția despre religie a lui Charles Darwin () [Corola-website/Science/314698_a_316027]
-
a lui Lamarck (denumită ulterior "lamarckism"). Darwin este surprins de aceste idei deși le mai întâlnise și în lucrările bunicului său, Erasmus. Până atunci știintele naturii se bazau pe creaționism. Și cum natura era considerată o creație divină, în acea epocă, specialiștii în științele naturii aparțineau clerului, adică Bisericii Anglicane. Cultele protestante, printre care și unitarienii respingeau această idee, susținând că rațiunea se supune legilor fizicii. Erasmus Darwin, în lucrarea sa "Zoönomia" (1818), în care sunt prezentate idei evoluționiste, merge mai
Concepția despre religie a lui Charles Darwin () [Corola-website/Science/314698_a_316027]
-
societății ; normele unui vocabular se modifică în timp încât să reflecte schimbările în societate, acest proces presupunând nu numai acceptarea și recunoașterea drept corecte a unor foste abateri, dar și invers, ținându-se cont de realitatea culturală și politică specifică epocii în care unii termeni au fost adoptați și utilizați, să se recunoasă modificarea unor termeni, din norme în abateri problematice. Există factori lingvistici (procesele care au loc ca urmare a modificării relațiilor semantice stabilite între cuvinte în cadrul unui câmp lexico-semantic
Peiorativ () [Corola-website/Science/314704_a_316033]
-
Yemen. Înregistrările au necesitat jumătate de an, în căutarea unei optime calități vocale și tehnice. Albumul "Shirey Teiman" ("Cântece din Yemen") a fost lansat pe piață in decembrie 1984. Cântecele evreiești-yemenite reînnoite în albumul lui Ofra Haza aparțin mai multor epoci și surse, însă în prelucrări muzicale noi, de Beni Nagari. Trei din ele sunt cântate în arabă yemenită, iar restul în ebraică în pronunțarea și potrivit cu recitarea tradițională a evreilor din Yemen. Discul îmbină sunete și ritmuri tradiționale cu instrumente
Ofra Haza () [Corola-website/Science/314689_a_316018]
-
În ceea ce mă privește, cred că acalmia din momentul de față reprezintă nu liniștea dinaintea furtunii, ci liniștea dinaintea liniștii. Nimic spectaculos nu se va întâmpla în România în 1993. Am folosit cuvântul “tranziție” pentru că aceasta este denumirea oficială a epocii în care trăim. În realitate, este vorba de stagnare.” (“Liniștea dinaintea liniștii”) Alex. Ștefănescu este sceptic, în continuare, că România parcurge o etapă de tranziție. El își exprimă nemulțumirea că, de fapt, ne confruntăm cu un proces de stagnare. “Cum
Gheața din calorifere și gheața din whisky () [Corola-website/Science/314725_a_316054]
-
material pagini din jurnalul fostului cronicar al “României literare”, “Gheața din calorifere și gheața din whisky: jurnal politic (1990-1995)”: „în tot ceea ce scrie, dl Ștefănescu pare interesat nu doar de calitățile literare ale textului, dar și de context, de detaliile epocii dar și ale omului, căruia îi trasează deseori evocabile portrete-n răspăr, căutând să surprindă întreg tabloul, fără de care literatura rămâne... literatură“.
Gheața din calorifere și gheața din whisky () [Corola-website/Science/314725_a_316054]