41,706 matches
-
Germania) și la "Goethe Institut", în Boston), urmate de examen și certificat; "Creative Writing Course" (cu credit), la "Boston University". Cunoscător al limbilor franceză, germană și engleză. A fost remarcat că poet, în anul 1969, de scriitoarea Ana Blandiana, în cadrul rubricii “Corespondență literară” din pagina de artă a ziarului "“Steagul roșu”" din București, cu poezia Trei focuri, publicată sub numele Gheorghe Băjenaru, iar primele poezii i-au apărut în 1975, în revistă "“Luceafărul”", a Uniunii Scriitorilor. În Statele Unite (1989), semnând , debutează
George Băjenaru () [Corola-website/Science/299751_a_301080]
-
eseuri intitulat “"Scrisori din exil"” și poezii scrise în anii de exil. Imediat după revoluția din decembrie 1989, în anul 1990, la sugestia lui George Băjenaru, în ziua de 24 Ianuarie, ziarul "The Christian Science Monitor" a dedicat României o rubrică în limba engleză, conținând poezia "Hora Unirii" de Vasile Alecsandri, în traducerea Cătălinei Băjenaru, precum și poezia "Don't Cry, România!" ("Nu plânge, Românie!") de George Băjenaru. În anul 1992, scriitorul îl introduce în redacția ziarului "The Christian Science Monitor" pe
George Băjenaru () [Corola-website/Science/299751_a_301080]
-
Fornade, Editura ”Luceafărul românesc”, Montreal, 2000; 3/ Aurel Sasu - "“Dicționarul Scriitorilor Români din SUA și Canada”;" Aurel Sasu - "Dicționarul biografic al literaturii române", Editura Paralelă 45, București, 2006. Despre creațiile lui G.B., s-au mai pronunțat: Ana Blandiana, scriitoare, la rubrică de corepondență literară din ziarul "Steagul Roșu", București, 1969; Leonard Nathan, traducător și critic literar american, în "Introducere" la volumul de de poezii “"Restless Planet-Tulburătoare lume”", Editura Moon Fall Press, Sprinfield, Virginia, UȘA, 1993; Keith Thompson, editor și critic literar
George Băjenaru () [Corola-website/Science/299751_a_301080]
-
fragmente din „Enigma Otiliei” de George Călinescu, din „Rusoaica” de Gib Mihăescu sau din „Baltagul” de Mihail Sadoveanu. Semnătura lui George Călinescu era întâlnită frecvent în paginile publicației, la sfârșitul unor cronici literare, iar în 12 februarie 1933 criticul inaugura rubrica „Cronica mizantropului”. Foarte apreciate de public erau și tabletele lui Tudor Arghezi. Vânzările ziarului se situau la 185.565 de exemplare pe ediție în anul 2000, din care circa 77% erau abonamente, fiind în acea perioadă cel mai bine vândut
Adevărul () [Corola-website/Science/299084_a_300413]
-
vândă peste 100 de milioane de discuri în toată lumea. Succesul comercial a făcut din o formație foarte controversată. Face parte din „Big Four of Thrash” alături de Slayer, Megadeth și Anthrax. În 1981, ziarul din Los Angeles "The Recycler" găzduia o rubrică de anunțuri destinată muzicienilor în căutarea unor noi colegi de formație. Sub secțiunea „Heavy Metal” avea să apară un nume: Lars Ulrich, un adolescent de 18 ani. Totul a început în anii '80, atunci când tânărul de 18 ani de origine
Metallica () [Corola-website/Science/299797_a_301126]
-
relații prealabile între Alexandrine și Paul Cézanne. Alexandrine ar fi putut fi model pentru grupul de pictori pe care îl frecventa Zola. Nicio dovadă însă nu justifică aceste afirmații. Începând cu 1863, Zola colaborează episodic, apoi regulat după 1866, la rubricile de critică literară și artistică ale diferitelor ziare. Cotidienele îi îngăduie tânărului autor să își publice textele rapid și astfel să își demonstreze publicului larg calitățile de scriitor. Pentru el e ca "„o pârghie puternică care îi permite să se
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
și autor, ajutându-l cu o mare parte din promovarea pe care o implicau cărțile sale. A fost coautoare la ambele cărți “umoristice”, care erau scrise sub pseudonime, și există speculații privind participarea ei la alte cărți, de asemenea. În rubrica de mulțumiri de la “Conspirația” (Deception Point, 2001), Brown mulțumea “lui Blythe Brown pentru neobosita căutare și putere creativă.” În anul 1993, Brown a scos pe piață CD-ul autointitulat Dan Brown, care includea cântece precum “976-Love” și “If You Believe
Dan Brown () [Corola-website/Science/299305_a_300634]
-
observată. Scorul înregistrat în momentul când se efectuează schimbarea rămâne valabil. Fiecare echipă poate avea printre cei 12 jucători și un (1) jucător specializat în apărare numit “Libero”. Libero-ul trebuie să fie înregistrat în foaia de arbitraj, într-o rubrică specială, înainte de începerea meciului. Libero-ul nu poate fi nici căpitan al echipei și nici căpitan în joc. Libero-ul trebuie să poarte un echipament (sau o vestă pentru un Libero redesemnat) în care cel puțin tricoul să aibă culoare
Volei () [Corola-website/Science/299401_a_300730]
-
-ul accidentat nu mai poate reintra în joc pentru tot restul meciului. Jucătorul redesemnat în locul Libero-ului va activa numai ca Libero pentru tot restul meciului. În cazul redesemnării unui Libero numărul acestuia trebuie înregistrat în foaia de arbitraj la rubrica “Observații”. Corpul de arbitraj pentru un meci este compus din următorii oficiali: Plasamentul lor este indicat în Diagrama 10. Pentru competițiile mondiale și oficiale ale FIVB este obligatoriu să se recurgă la serviciile unui al doilea scorer. Numai primul arbitru
Volei () [Corola-website/Science/299401_a_300730]
-
monahală și una catedrală. Mai concret, ritul bizanin s-a format prin contopirea a două rituri vechi, și anume: ritul monahal palestinian și ritul catedral (sau de enorie) constantinopolitan. Delicatețea și amănunțimea ceremoniilor rituale vin de obicei de la Constantinopol, pe când rubricile (tipicul, însemnările cu roșu) de obicei își au originea în Palestina. Ritul bizantin cunoaște trei etape; după unii liturgiști moderni, o a patra etapă e în curs de desfășurare: i. sec IV - 787 ii. 787 - sec XIX iii. sec XIX
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
euharistiei. Alte hirotesii se fac independent de euharistie. În ritul bizantin maslul se face cu mai mulți preoți, de preferință șapte, iar uleiul se binecuvintează de șapte ori, chiar dacă sunt preoți mai puțini. Uleiul poate fi de orice plante. După rubricile vechi, uleiul trebuie să ardă într-o candelă în timpul maslului, și să nu se conserve după aceea, ci să ardă. După rubricile mai noi, uleiul de maslu nu arde în timpul tainei, ci se recuperează, pentru a fi întrebuințat în hrana
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
uleiul se binecuvintează de șapte ori, chiar dacă sunt preoți mai puțini. Uleiul poate fi de orice plante. După rubricile vechi, uleiul trebuie să ardă într-o candelă în timpul maslului, și să nu se conserve după aceea, ci să ardă. După rubricile mai noi, uleiul de maslu nu arde în timpul tainei, ci se recuperează, pentru a fi întrebuințat în hrana bolnavului. Teoretic ritul bizantin grecesc ar trebui să fie cel standard, dar se pare că și acela a cunoscut câteva evoluțiuni. Prima
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
publicarea "Scrisorilor despre logică". Am publicat texte de bază ale lui Liiceanu, apărute ulterior în volumul "Cearta cu filozofia", m-am străduit să impun publicarea în serial a cărții lui Andrei Pleșu "Minima moralia", în fine, m-am ocupat de rubrica de texte filozofice prin care erau reflectate în linii mari preocupările celor din Școala de la Păltiniș" (din conversația cu Marta Petreu apărută în "Apostrof", nr. 1-2 / 1998, și reluată în "Cronica melancoliei"). În perioada comunistă, a fost cenzurată cu grijă
Ileana Mălăncioiu () [Corola-website/Science/298918_a_300247]
-
iar a patra, în 2002, la Editura Compania, București. În 2004, publică volumele Celălalt Istrati (Editura Polirom, Iași) și Tangențiale (Editura Institutului Cultural Român, București), care, potrivit afirmațiilor autorului, „conține o selecție tematică din articolele publicate în revista „22” la rubrica de „cronică literară”, ținută în perioada 11 martie 2001 - 5 mai 2004”. În 2006, îi apare, la Editura Fundației Culturale Române, București, volumul "Convorbiri la sfârșit de secol". Face jurnalism radiofonic la Radio France Internationale și Radio Europa liberă. La
Mircea Iorgulescu () [Corola-website/Science/298915_a_300244]
-
apoi redactor la München (1992-1995), iar după mutarea postului la Praga, a fost director adjunct al redacției pentru limba română (1996-1999). În această perioadă a realizat printre altele și rubrica Stop Cadru, în emisiunea Newshour - „O oră în jurul lumii” și rubrica „Oameni, destine, istorie”, prezentată săptămânal, din februarie 1997 până în vara lui 1999. La Radio France Internationale a fost colaborator permanent între 1989 și 1992, în 1995 și din 2000 până în decembrie 2008. Între 2006 și 2008 a fost responsabilul redacției
Mircea Iorgulescu () [Corola-website/Science/298915_a_300244]
-
an, cu o foarte mare receptivitate mai ales în rândul tinerilor. 4. Rugul aprins 5. Basarabia Publicistică 1. Gânduri de frumuseți albe - Apariție în cinci volume constând din adunarea articolelor publicate de-a lungul timpului în ziarul Telegraful român, la rubrica „semnalăm... semnalăm...” 2. Biserica în mers -antologie a unor interviuri în două volume. Beletristică Trei ceasuri în iad - O fină dar usturătoare critică la adresa regimului comunist. Un roman excepțional, receptat de către cititorii anilor șaptezeci cu mare interes, fiind interzis și
Antonie Plămădeală () [Corola-website/Science/298927_a_300256]
-
șef), Ana Blandiana, Ion Chirie, Dumitru Constantin, Vasile Crețu, Adi Cusin, Kikeli Pali, Taskai Adriana, Nicolae Manolescu, Costin Miereanu, Adrian Păunescu, conf. univ. Al. Piru, Andrei Șerban, Ioana Vlasiu, conf. univ. Mircea Zaciu. Colaborează la revistă de la primul număr, susținând rubrica „Am citit în această lună“. în primul număr publică articolul: „Doi copii ai secolului nostru“ (Lucian Blaga, Hronicul, Jean Paul Sartre, Cuvintele). Începând cu nr. 6 (iunie, 1966) inaugurează rubrica „Jurnal de poet“, cu articolul „Condițiile poeziei“. La 28 februarie
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
decât convertirea de la altă religie la islam, niciodată invers). "Profilajul", care este interzis în țările democratice, este practică legală în Egiptul de azi, unde pe documentele de identitate se specifică religia posesorului. Legea permite emiterea de formulare de angajare cu rubrică unde se cere precizarea religiei candidatului. Mass-media era adesea sursa unor campanii de ură contra acestei minorități, care se solda cel mai frecvent cu "pogromuri". Statutul femeilor este și el unul de cetățean de mâna a doua: pentru că legislația este
Egipt () [Corola-website/Science/297830_a_299159]
-
cu Monica Lovinescu. O dată cu studiile universitare, a debutat în ziaristică, în 1939, la ziarul "Timpul", unul din cele mai importante cotidiane bucureștene din acea vreme. Între 1940 și 1944 colaborează la principalele reviste literare și la săptămânalul "Vremea", cu o rubrică intitulată "Caiete franceze", în care îi prezintă pe scriitorii francezi din rezistența împotriva ocupației naziste. Din anul 1943 deține o rubrică asemănătoare în ziarul "Ecoul" și colaborează la revistele "Kalende" și "Preocupări literare". În 1942, propria sa revistă literară, "Albatros
Virgil Ierunca () [Corola-website/Science/297927_a_299256]
-
bucureștene din acea vreme. Între 1940 și 1944 colaborează la principalele reviste literare și la săptămânalul "Vremea", cu o rubrică intitulată "Caiete franceze", în care îi prezintă pe scriitorii francezi din rezistența împotriva ocupației naziste. Din anul 1943 deține o rubrică asemănătoare în ziarul "Ecoul" și colaborează la revistele "Kalende" și "Preocupări literare". În 1942, propria sa revistă literară, "Albatros", este suprimată de cenzură pentru tendințele ei democratice. După război, scoate revista "Agora" împreună cu Ion Caraion, revistă de cultură internațională, care
Virgil Ierunca () [Corola-website/Science/297927_a_299256]
-
Ierunca a redactat o serie de reviste literare, ca "Luceafărul" (1948-1949), al cărei director a fost Mircea Eliade, "Caiete de dor" (1951-1957), "Ființă românească" (1963-1968), "Ethos" (care apare din anul 1973). Într-o serie de publicații din exil, a deținut rubrica intitulată "„Antologia rușinii”", în care erau dați la iveală intelectuali din România aserviți slugarnic regimului comunist. Producțiile literare ale lui Virgil Ierunca figurează în mai multe antologii de poezie, printre care cea alcătuită de Vintilă Horia. Pentru activitatea sa democrată
Virgil Ierunca () [Corola-website/Science/297927_a_299256]
-
Tu ai putea îndupleca o nouă eră glaciară —, cu șarmul tău ai putea face ocolul pămîntului în optzeci de zile... Eu aici sunt un june — un posibil coriolan drăgănescu încălecat pe-o statuie de vorbe mici, lunecoase. Și trecut prin rubrici mondene. Prin cearșafuri cu monogramă. Prin ghete cu capace, / ori prin raza cavalerilor Apocalipsei. Prin ciur și dîrmon, — misionar al frumuseții și al fumurilor deșertăciunii... Ca o gură cu mansarde flămînde. Ca un lup ce revine la oile sale. La
Aer cu diamantele lui Cărtărescu, Iaru, Coşovei şi Stratan by Simona Tache () [Corola-website/-/18749_a_20074]
-
de 50 000 de copii, se pot regăsi nenumărate contraexemple pentru faptul că regimul ar fi susținut exclusiv un anumit mod de performare a genului. Pe langă imaginile cu femei care lucrează în industria grea sau femei din mediul rural, rubricile de modă promovau fără probleme standardele elegantei, cu pălării, rochii moderne și accesorii. Chiar dacă evident accentul cade pe activitățile și munca femeilor, inclusiv pe munca reproductiva, ”elegantă” e departe de a dispărea complet din universul imagistic care proiectează subiectul genizat
Realism socialist și gen - ”Distorsionările feminității” () [Corola-website/Science/296140_a_297469]
-
un membru al unui grup mai numeros. Multe guverne contemporane preferă să aprecieze că cetățenii pe care-i conduc aparțin aceleiași naționalități, decât să îi separe pe criterii etnice. Astfel de exemple sunt Franța și Grecia. SUA cer completarea unor rubrici cu rasa și etnia în fișele de recensământ, care astfel organizează populația în diferite subgrupuri, în principal bazate pe criterii de origine rasială mai degrabă decât pe cea națională. Spania nu-și împarte populația în grupuri etnice, deși menține noțiunea
Minoritate () [Corola-website/Science/298410_a_299739]
-
reviste de vulgarizare științifică din străinătare, pe atunci inaccesibile cititorilor români. În acea perioadă de relativă deschidere a regimului comunist, care a cuprins anii 1966-1972, S. Stănescu mai era și unul din medicii care răspundeau sub pseudonim sau anonim în rubrica "Convorbiri cu cititorii", la întrebările privind sănătatea, echilibrul sau problemele psihice, viața sexuală sau igiena. Articolele relative la sexologie (din seria ""Convorbiri confidențiale"" care a cuprins 15 articole în 1972-73) apăreau în acea vreme extrem de îndrăznețe (simpla abordare a temei
Sorin Stănescu () [Corola-website/Science/307045_a_308374]