43,709 matches
-
la pacienții cu HIV , inclusiv dispariția țesutului adipos subcutanat periferic și facial , creșterea adipozității intraabdominale și faciale , hipertrofia mamară și acumularea de țesut adipos la nivel cervical posterior ( ceafă de bizon ) ( vezi pct . 4. 4 ) . 37 Anomalii metabolice : terapia antiretrovirală asociată a fost pusă în legătură cu anomalii metabolice cum ar fi hipertrigliceridemia , hipercolesterolemia , rezistența la insulină , hiperglicemia și creșterea concentrației de acid lactic ( vezi pct . 4. 4 ) Hiperglicemie : apariția diabetului zaharat , a hiperglicemiei sau exacerbarea diabetului zaharat preexistent au fost raportate la
Ro_1034 () [Corola-website/Science/291793_a_293122]
-
diabetul zaharat ( vezi pct . 4. 8 ) . 3 4. 5 Interac iuni cu alte medicamente i alte forme de interac iune Efectele altor medicamente asupra sitagliptin Datele clinice descrise mai jos sugereaz c riscul pentru interac iunile clinic semnificative prin administrarea asociat a acestor medicamente este mic . Metformin : Administrarea concomitent a unor doze multiple de 1000 mg metformin de 2 ori pe zi cu 50 mg sitagliptin nu a modificat în mod semnificativ farmacocinetica sitagliptin la pacien îi cu diabet zaharat tip
Ro_1040 () [Corola-website/Science/291799_a_293128]
-
diabetul zaharat ( vezi pct . 4. 8 ) . 15 4. 5 Interac iuni cu alte medicamente i alte forme de interac iune Efectele altor medicamente asupra sitagliptin Datele clinice descrise mai jos sugereaz c riscul pentru interac iunile clinic semnificative prin administrarea asociat a acestor medicamente este mic . Metformin : Administrarea concomitent a unor doze multiple de 1000 mg metformin de 2 ori pe zi cu 50 mg sitagliptin nu a modificat în mod semnificativ farmacocinetica sitagliptin la pacien îi cu diabet zaharat tip
Ro_1040 () [Corola-website/Science/291799_a_293128]
-
diabetul zaharat ( vezi pct . 4. 8 ) . 27 4. 5 Interac iuni cu alte medicamente i alte forme de interac iune Efectele altor medicamente asupra sitagliptin Datele clinice descrise mai jos sugereaz c riscul pentru interac iunile clinic semnificative prin administrarea asociat a acestor medicamente este mic . Metformin : Administrarea concomitent a unor doze multiple de 1000 mg metformin de 2 ori pe zi cu 50 mg sitagliptin nu a modificat în mod semnificativ farmacocinetica sitagliptin la pacien îi cu diabet zaharat tip
Ro_1040 () [Corola-website/Science/291799_a_293128]
-
Xenical sunt mai mari decât riscurile sale în asociere cu o dietă moderat hipocalorică pentru tratarea pacienților obezi cu BMI mai mare sau egal cu 30 kg/ m sau al pacienților supraponderali ( BMI ≥ 28 kg/ m ) cu factori de risc asociați . Comitetul a recomandat eliberarea unei autorizații de introducere pe piață pentru Xenical . Alte informații despre Xenical : Comisia Europeană a acordat Roche Registration Limited o autorizație de introducere pe piață pentru Xenical , valabilă pe întreg teritoriul Uniunii Europene , la 29 iulie
Ro_1182 () [Corola-website/Science/291940_a_293269]
-
administrează azacitidină pot apărea hemoragii . S- au raportat reacții adverse grave cum sunt hemoragie gastro- intestinală ( 0, 8 % ) și hemoragie intracraniană ( 0, 5 % ) . Semnele și simptomele de hemoragie trebuie monitorizate la pacienți , în special la cei cu trombocitopenie preexistentă sau asociată tratamentului . Hipersensibilitate La pacienții cărora li s- a administrat azacitidină s- au raportat reacții grave de hipersensibilitate ( 0, 25 % ) . În cazul reacțiilor de tip anafilactic , tratamentul cu azacitidină trebuie întrerupt imediat și se va iniția un tratament simptomatic adecvat . Reacții
Ro_1139 () [Corola-website/Science/291898_a_293227]
-
cărora li s- a administrat tratament RAC , o ameliorare de 5, 4 luni cu o valoare p a testului log- rank stratificat de 0, 0025 . Tratamentul cu Vidaza a fost asociat , de asemenea , cu o reducere a citopeniilor și simptomelor asociate acestora . Tratamentul cu Vidaza a dus la o scădere a necesarului de transfuzii de eritrocite și trombocite . 45, 0 % dintre pacienții inițial dependenți de transfuzia cu eritrocite din grupul cu azacitidină au devenit independenți față de transfuzia cu eritrocite în timpul tratamentului
Ro_1139 () [Corola-website/Science/291898_a_293227]
-
valori ale tensiunii arteriale sistolice sub 85 mm Hg ) . În cazul în care la pacienții cu hipertensiune pulmonară apar semne clinice de edem pulmonar în timpul administrării de iloprost pe cale inhalatorie , trebuie avută în vedere posibilitatea unei boli pulmonare veno- ocluzive asociate . Riscul unui efect de recădere nu poate fi complet exclus în cazul întreruperii terapiei cu Ventavis . Este necesară monitorizarea atentă a pacientului în cazul în care se oprește tratamentul cu iloprost pe cale inhalatorie , iar la pacienții în stare critică trebuie
Ro_1130 () [Corola-website/Science/291889_a_293218]
-
că cel mai indicat ar fi ca Xigris să fie administrat imediat după apariția insuficienței de organ și de aceea se recomandă ca Xigris să fie administrat în primele 24 de ore de la apariția insuficienței de organ . Care sunt riscurile asociate Xigris ? Ca și în cazul altor medicamente anticoagulante , cea mai comună reacție adversă a Xigris este sângerarea . Pentru lista completă a tuturor reacțiilor adverse care au fost raportate în cadrul tratamentului cu Xigris , a se consulta prospectul . Xigris nu trebuie administrat
Ro_1186 () [Corola-website/Science/291944_a_293273]
-
2 ore și din nou la 8 ore după terminarea perfuziei cu durata de o oră ( în total 4 grame ) . Pacienții trebuie sfătuiți să mănânce înainte de fiecare doză de probenecid , pentru a reduce riscul apariției de greață și/ sau vărsături asociat tratamentului cu probenecid . Pentru pacienții care dezvoltă reacții alergice sau de hipersensibilitate la probenecid ( de exemplu : erupții cutanate tranzitorii , febră , frisoane și anafilaxie ) trebuie avută în vedere administrarea profilactică sau terapeutică de antihistaminice și/ sau paracetamol , după caz . Administrarea cidofovirului
Ro_1158 () [Corola-website/Science/291917_a_293246]
-
hipersensibil ( alergic ) la cidofovir sau la oricare dintre celelalte componente ale VISTIDE . • Aveți o afecțiune renală pre- existentă . 20 Aveți grijă deosebită când utilizați VISTIDE : Puteți continua să luați medicamentele antiretrovirale ( medicația anti- HIV ) și medicația pentru prevenirea infecțiilor oportuniste asociate SIDA . Cu toate acestea , va trebui să întrerupeți toate celelalte tratamente cu medicamente care pot determina leziuni renale , datorită reacțiilor adverse renale ale VISTIDE . Trebuie să spuneți medicului dacă luați alte medicamente despre care se știe că pot leza rinichii
Ro_1158 () [Corola-website/Science/291917_a_293246]
-
hepatică severă ( Child- Pugh C , vezi punctul 4. 3 ) . Rezultatele de farmacocinetică sugerează că trebuie manifestată precauție când VIRAMUNE este administrat la pacienți cu disfuncție hepatică moderată ( Child- Pugh B ) . Pacienții cu hepatită cronică B sau C tratați cu terapia asociată antiretrovirală au un risc crescut de apariție a evenimentelor adverse hepatice severe și potențial letale . În cazul terapiei antiretrovirale concomitente pentru hepatită B sau C vă rugăm să citiți informațiile relevante din Rezumatul Caracteristicilor Produsului pentru aceste medicamente . Pacienții cu
Ro_1153 () [Corola-website/Science/291912_a_293241]
-
concomitente pentru hepatită B sau C vă rugăm să citiți informațiile relevante din Rezumatul Caracteristicilor Produsului pentru aceste medicamente . Pacienții cu afecțiuni hepatice pre- existente incluzând hepatită cronică activă prezintă cu frecvență mai mare tulburări funcționale hepatice în timpul terapiei retrovirale asociate și trebuie monitorizați conform practicilor standard . Dacă există indicii de agravare a bolii hepatice pre- existente , la acești pacienți trebuie luate în considerare întreruperea temporară sau definitivă a tratamentului . Profilaxia post- expunere : La indivizi neinfectați cu HIV , cărora li s-
Ro_1153 () [Corola-website/Science/291912_a_293241]
-
a tratamentului . Profilaxia post- expunere : La indivizi neinfectați cu HIV , cărora li s- au administrat doze multiple de VIRAMUNE în cadrul profilaxiei post- expunere ( PPE ) , această indicație nefiind autorizată , s- a raportat hepatotoxicitate gravă , incluzând insuficiență hepatică care necesită transplant . Terapia asociată incluzând VIRAMUNE nu este un tratament curativ pentru pacienții infectați HIV- 1 ; pacienții pot continua să prezinte afecțiuni asociate cu infecția HIV- 1 avansată , inclusiv infecții oportuniste . Terapia asociată cu VIRAMUNE nu a evidențiat o reducere a riscului de transmitere
Ro_1153 () [Corola-website/Science/291912_a_293241]
-
contraceptive unice de către femeile care utilizează VIRAMUNE , deoarece nevirapina poate să scadă concentrația plasmatică a acestor medicamente . Din acest motiv și pentru a reduce riscul de transmisie a infecției HIV , se recomandă utilizarea contracepției de barieră ( de exemplu prezervative ) . Terapia asociată antiretrovirală la pacienții infectați cu HIV a fost însoțită de redistribuirea depozitelor adipoase ( lipodistrofie ) . Nu se cunosc , în prezent , consecințele pe termen lung ale acestor evenimente . Cunoștințele despre mecanism sunt incomplete . S- a emis ipoteza unei legături între lipomatoza viscerală
Ro_1153 () [Corola-website/Science/291912_a_293241]
-
și INRT . Un risc mai mare de lipodistrofie s- a asociat cu factori individuali , cum ar fi vârsta înaintată și cu factori care au legătură cu medicamentul , cum ar fi o durată mai mare a tratamentului antiretroviral și tulburările metabolice asociate . Examenul clinic trebuie să includă evaluarea semnelor clinice de redistribuire a depozitelor adipoase . Trebuie să se ia în considerare determinarea lipidelor plasmatice și glicemiei , pe nemâncate . Tulburările lipidice se vor aborda în concordanță cu manifestările clinice ( vezi punctul 4. 8
Ro_1153 () [Corola-website/Science/291912_a_293241]
-
infectați cu HIV a fost însoțită de redistribuirea depozitelor adipoase din organism ( lipodistrofie ) , incluzând pierderea țesutului adipos subcutanat periferic și facial , creșterea țesutului adipos abdominal și visceral , hipertrofie a sânilor și acumularea țesutului adipos dorsocervical ( ceafa de bizon ) . Terapia antiretrovirală asociată a fost însoțită de anomalii metabolice , cum ar fi hipertrigliceridemie , hipercolesterolemie , rezistență la insulină , hiperglicemie și hiperlactatemie ( vezi punctul 4. 4 ) . De asemenea , au fost raportate următoarele evenimente când VIRAMUNE a fost utilizat în asociere cu alți agenți antiretrovirali : pancreatită
Ro_1153 () [Corola-website/Science/291912_a_293241]
-
în asociere cu alți agenți ; cu toate acestea , este puțin probabil ca aceste evenimente să se datoreze tratamentului cu VIRAMUNE . Rareori au fost raportate cazuri de insuficiență hepato - renală . La pacienții infectați cu HIV , cu imunodeficiență avansată la inițierea terapiei asociate antiretrovirale ( CART ) , poate să apară o reacție inflamatorie la infecțiile asimptomatice sau oportuniste reziduale ( vezi punctul 4. 4 ) . Osteonecroză : au fost raportate cazuri de osteonecroză , mai ales la pacienții cu factori generali de risc dovediți , boală HIV avansată sau după
Ro_1153 () [Corola-website/Science/291912_a_293241]
-
indiferent de doză . Tratamentul cu VIRAMUNE + zidovudină nu a modificat rata de apariție a virusului nevirapino- rezistent . Rezistența genotipică și fenotipică a fost examinată în studiul INCAS la pacienții cărora li s- a administrat VIRAMUNE în tripla sau dubla terapie asociată și la cei din grupul de control netratați cu VIRAMUNE . Pacienți netratați anterior cu antiretrovirale , cu un număr de limfocite CD4 de 200- 600 / mm au fost tratați fie cu VIRAMUNE + zidovudină ( n = 46 ) , zidovudină + didanozină ( n = 51 ) sau VIRAMUNE
Ro_1153 () [Corola-website/Science/291912_a_293241]
-
hepatică severă ( Child- Pugh C , vezi punctul 4. 3 ) . Rezultatele de farmacocinetică sugerează că trebuie manifestată precauție când VIRAMUNE este administrat la pacienți cu disfuncție hepatică moderată ( Child- Pugh B ) . Pacienții cu hepatită cronică B sau C tratați cu terapia asociată antiretrovirală au un risc crescut de apariție a evenimentelor adverse hepatice severe și potențial letale . În cazul terapiei antivirale concomitente pentru hepatită B sau C vă rugăm să citiți informațiile relevante din Rezumatul Caracteristicilor Produsului pentru aceste medicamente . Pacienții cu
Ro_1153 () [Corola-website/Science/291912_a_293241]
-
concomitente pentru hepatită B sau C vă rugăm să citiți informațiile relevante din Rezumatul Caracteristicilor Produsului pentru aceste medicamente . Pacienții cu afecțiuni hepatice pre- existente incluzând hepatită cronică activă prezintă cu frecvență mai mare tulburări funcționale hepatice în timpul terapiei retrovirale asociate și trebuie monitorizați conform practicilor standard . Dacă există indicii de agravare a bolii hepatice pre- existente , la acești pacienți trebuie luate în considerare întreruperea temporară sau definitivă a tratamentului . Profilaxia post- expunere : La indivizi neinfectați cu HIV , cărora li s-
Ro_1153 () [Corola-website/Science/291912_a_293241]
-
unice de către femeile care utilizează VIRAMUNE , deoarece nevirapina poate să scadă concentrația plasmatică 32 a acestor medicamente . Din acest motiv și pentru a reduce riscul de transmisie a infecției HIV , se recomandă utilizarea contracepției de barieră ( de exemplu prezervative ) . Terapia asociată antiretrovirală la pacienții infectați cu HIV a fost însoțită de redistribuirea depozitelor adipoase ( lipodistrofie ) . Nu se cunosc , în prezent , consecințele pe termen lung ale acestor evenimente . Cunoștințele despre mecanism sunt incomplete . S- a emis ipoteza unei legături între lipomatoza viscerală
Ro_1153 () [Corola-website/Science/291912_a_293241]
-
și INRT . Un risc mai mare de lipodistrofie s- a asociat cu factori individuali , cum ar fi vârsta înaintată și cu factori ce au legătură cu medicamentul , cum ar fi o durată mai mare a tratamentului antiretroviral și tulburările metabolice asociate . Examenul clinic trebuie să includă evaluarea semnelor clinice de redistribuire a depozitelor adipoase . Trebuie să se ia în considerare determinarea lipidelor plasmatice și glicemiei , pe nemâncate . Tulburările lipidice se vor aborda în concordanță cu manifestările clinice ( vezi punctul 4. 8
Ro_1153 () [Corola-website/Science/291912_a_293241]
-
infectați cu HIV a fost asociată cu redistribuirea depozitelor adipoase din organism ( lipodistrofie ) , incluzând pierderea țesutului adipos subcutanat periferic și facial , creșterea țesutului adipos abdominal și visceral , hipertrofie a sânilor și acumularea țesutului adipos dorsocervical ( ceafa de bizon ) . Terapia antiretrovirală asociată a fost însoțită de anomalii metabolice , cum ar fi hipertrigliceridemie , hipercolesterolemie , rezistență la insulină , hiperglicemie și hiperlactatemie ( vezi punctul 4. 4 ) . De asemenea , au fost raportate următoarele evenimente când VIRAMUNE a fost utilizat în asociere cu alți agenți antiretrovirali : pancreatită
Ro_1153 () [Corola-website/Science/291912_a_293241]
-
indiferent de doză . Tratamentul cu VIRAMUNE + zidovudină nu a modificat rata de apariție a virusului nevirapino- rezistent . Rezistența genotipică și fenotipică a fost examinată în studiul INCAS la pacienții cărora li s- a administrat VIRAMUNE în tripla sau dubla terapie asociată și la cei din grupul de control netratați cu VIRAMUNE . Pacienți netratați anterior cu antiretrovirale , cu un număr de limfocite CD4 de 200- 600 / mm au fost tratați fie cu VIRAMUNE + zidovudină ( n = 46 ) , zidovudină + didanozină ( n = 51 ) sau VIRAMUNE
Ro_1153 () [Corola-website/Science/291912_a_293241]