40,921 matches
-
Alsobajom" și în latină "Villa Boneti". Este un sat în partea de nord-vest a județului Sibiu, în Podișul Târnavelor. Aparține de comuna Bazna. În anul 1335, parohia Boian aparținea de ""Archidiaconatus Cocllorum"" (""Kokel"" este denumirea germană a râului Târnava). Prima atestare documentară a parohiei Boian datează din anul 1309 în actul ""Teodorich de villa Boneti"". Satul era o localitate de iobagi în comitatul Cetatea de Baltă. La sfârșitul secolului al XV-lea, regele Matei Corvin a dat feuda Cetatea de Baltă
Biserica fortificată din Boian () [Corola-website/Science/326657_a_327986]
-
Biserica evanghelică fortificată din Velț, județul Sibiu, a fost construită în secolul al XV-lea (cca. 1400). Figurează pe lista monumentelor istorice 2010, , cu următoarele obiective: Velț se numea în limba germană, la data atestării sale "Wölz" derivat din în ungurește "Völgy" și în latină "Weulch", cu semnificația de "vale". Prima mențiune a satului apare într-un document din 1359, proces de judecată asupra unor defrișări de pădure din vecinătatea satului Bazna, pe care locuitorii
Biserica fortificată din Velț () [Corola-website/Science/326678_a_328007]
-
în anul 1270 când regele Ștefan al III-lea dăruiește nobilului Bozouch satul Bazna, de pe Valea Morii aflată mai la vest de Boian. Bozouch neavând urmași a donat localitatea Capitulului de Alba. Bazna se numea în limba germană, la data atestării sale "Bassen", în ungurește "Felsőbajom" și în latină "Bassania sup.". În secolul al XIII-lea, Bazna este o comună de iobagi din comunitatea Cetatea de Baltă, dar curând în 1359 aparține de Scaunul Mediașului ca sat liber. În secolul al
Biserica fortificată din Bazna () [Corola-website/Science/326695_a_328024]
-
Hendorf, Heghig" (în dialectul săsesc "Händerf, Hendref", în , în ) este un sat în județul Sibiu, Transilvania, România. Este reședința comunei Brădeni. Prima ei denumire este ""terra Heen"" din anul 1297 pentru ca în 1349 să fie menționată ca ""Villa Hegun"". Prima atestare documentară a bisericii cu hramul Sfântului Andrei a avut loc în 1350 printr-un document prin care se obține o indulgență pentru închinătorii bisericii, ca urmare a cererii făcute la Roma, de trei localnici: Herbord, Vasmuet și Andrei. Astfel de
Biserica fortificată din Brădeni () [Corola-website/Science/326701_a_328030]
-
unui preot care s-a stabilit în acel loc, împreună cu mai multe familii de coloniști, venite în anul 1206, și care au întemeiat un sat, căruia i-au dat numele preotului: Felmer, ulterior numele apărând și sub forma Felmern. Prima atestare documentară: 6 septembrie 1206 într-un act de donație emis de regele Andrei al II-lea al Ungariei către Johannes Latinus (den Wallonen), având și denumirea de villa Welmer. Numele său mai apare și ca "Johannes Latinus von Oplid" (Apold
Biserica fortificată din Felmer, Brașov () [Corola-website/Science/326770_a_328099]
-
pasajele copiate din teza de doctorat în paralel cu textele sursă. Se constată că mare parte din lucrare a fost copiată, cuvânt cu cuvânt, din următoarele lucrări: În total ar fi vorba de 85 de pagini, conform Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU), deși în presă se vehiculau cifre de la 30 până la circa 130 de pagini plagiate din aceste lucrări. O analiză detaliată în paralel a textelor realizată de jurnaliștii de la România Liberă a indicat nu
Cazul plagiatului din teza de doctorat a lui Victor Ponta () [Corola-website/Science/326834_a_328163]
-
lucrarea și și-a exprimat dezaprobarea față de plagiatul săvârșit de Ponta, afirmând ca un astfel de tip de copiere cu minime modificări nu poate fi decât un plagiat.. Rodica Zafiu a făcut parte din Consiliul General al Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU), până când acesta a fost desființat prin ordinul ministrului interimar al Educației din guvernul Ponta, Liviu Pop. În 16 iulie 2012, o comisie tehnică a Consiliului Național de Etică a decis că Victor Ponta
Cazul plagiatului din teza de doctorat a lui Victor Ponta () [Corola-website/Science/326834_a_328163]
-
din experți internaționali. Acuzat de plagiat, premierul român nu intenționa să demisioneze: „Nu mă gândesc nicio secundă să cedez în ceea ce eu consider că este o bătălie politică personală cu președintele Traian Basescu.” Pe 29 iunie 2012, Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU) a decis oficial că Victor Ponta a plagiat în lucrarea sa de doctorat. El ar fi copiat cuvânt cu cuvânt 85 de pagini. Victor Ponta s-ar folosi de poziția sa de prim
Cazul plagiatului din teza de doctorat a lui Victor Ponta () [Corola-website/Science/326834_a_328163]
-
ajunge la desființarea școlii de doctorat. Conform Evenimentului Zilei, „rectorul instituției crede că aceasta este o formă de presiune.” O primă decizie de plagiat a fost „desființată” prin ordin de ministru odată cu organismul care a dat-o, Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare. O a doua, cea a Consiliului de Etică al Universității din București, nu a fost luată în seamă pe motiv că forul nu avea competența de judecată. Consiliul de etică de pe lângă Ministerul Educației a
Cazul plagiatului din teza de doctorat a lui Victor Ponta () [Corola-website/Science/326834_a_328163]
-
că renunță oficial la titlul de doctorat. În 2016, lui Victor Viorel Ponta i s-a retras în cele din urmă în mod oficial titlul de doctor, în urma unei noi investigații urmată de decizia de plagiat din partea Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU). La data de 23 August 2012, Mihail Neamțu, Adrian Papahagi și Augustin Ofițeru au depus la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, o plângere penală împotriva lui Ponta Victor Viorel. Autorii
Cazul plagiatului din teza de doctorat a lui Victor Ponta () [Corola-website/Science/326834_a_328163]
-
România. Satul Frătăuții Noi este situat în partea de nord-est a județului Suceava, fiind străbătut de râul Suceava. El se află la o distanță de circa 13 km nord de municipiul Rădăuți, în apropiere de granița cu Ucraina. Prima sa atestare documentară datează din anul 1412, dar se pare că satul ar fi existat și în secolul al XIV-lea. Satul a fost inițial sat boieresc, fiind stăpânit de boierul Giurgiu de Frătăuți (până în 1433), apoi de fiul acestuia, Danco. În
Frătăuții Noi, Suceava () [Corola-website/Science/325034_a_326363]
-
Obcina Humorului și Masivul Rarău. Temperatura medie anuală este de 3-7 grade Celsius iar cantitatea medie de precipitații anuală este de 600-1000 l/mp. Ceața este frecventă în perioada rece. În 2009 comuna Vama a sărbătorit 600 de ani de atestare documentară. În monografia ,600 de ani de istorie a satului Vama<nowiki>"</nowiki>, profesorul Ion Cernat, a redat atât părțile pozitive, cât și cele negative. Ion Cernat, născut in anul 1942, in comuna Filipeni, județul Bacău a început prin publicarea
Vama, Suceava () [Corola-website/Science/325051_a_326380]
-
Băișoara este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Cluj, Transilvania, România. Începuturile medievale ale așezării Băișoara se pierd în vechimeavremurilo, prima ei atestare documentara fiind târzie, abia în anul 1426 când Ladislau, fiul lui Petru, dorind să intre în stăpânirea moșiilor sale din Iară (Jara), Iară de Sus (Fel Jara), Băișoara (Banya), Ocolișel (Kys Aklos),Ocolișul Mare (Nagy Aklos), Cacova Ierii (Ivanfalva), Surduc
Băișoara, Cluj () [Corola-website/Science/325174_a_326503]
-
un cătun al satului Ciumagi.În 1925, împreună cu satele Găgeni și Păsculesti , aparține de com. Ciumagi.Prin Legea administrativă din 6 septembrie 1950, se înființează regiunea Vâlcea și raionul Lădești iar satul Popești trece la com. Lădești. Satul MĂLDĂREȘTI - Prima atestare documentara apare la 26 iunie 1557, cănd voievodul Pătrașcu cel Bătrân întărește lui Oprea,Șerban și Micu o moșie în Măldăreștii de Cerna.În anul 1662 satul apare iar menționat: Marica,fica lui Dumitru, din Măldărești,vinde lui Pădure și
Lădești, Vâlcea () [Corola-website/Science/325243_a_326572]
-
I, Editura Academiei RSR, București, 1966,pag. 350); (Comori Arhivistice vâlcene, Catalogul documentelor de la Arhivele Statului din Râmnicu Vâlcea ( 1467-1800), Vol. II, București, 1985, pag.15 ). În același document este menționat și satul Runtea, langă Grădiștea, sat dispărut. ( Ibidem ). O atestare documentară mai veche o are satul Băești, actualul sat Dobricea, acesta apare menționat în Hrisovul dat de Basarab cel Tânăr (Țepeluș) la 18 ianuarie 1480. (Documenta Romaniae Historica, B, Țara Românească, vol I, Editura Academiei RSR, București, 1966, pag. 273-276
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]
-
satul a apărut în 1968, când au fost comasate fostele sate Pâncești-Târg și Sascut-Târg. Denumirea provine din limba maghiară „Szászkút”, datorită populației ceangăiești ce a existat înaintea colonizării cu ortodocși prin căsătoriile mixte și a lipsei natalității elementului catolic. Prima atestare documentară a unei localități cu numele de Sascut aflată în această zonă datează din 11 aprilie 1639. Acel Sascut era un sat răzeșesc dar, prin pătrunderea marilor familii boierești, satul a devenit o localitate de clăcași. Dafina Buhuș, soția domnitorului
Sascut, Bacău () [Corola-website/Science/324517_a_325846]
-
Muzeal "Iulian Antonescu" Bacău. La aproximativ 1 km spre E se afla necropola tumulară asociată centrului rezidențial. Alte vestigii aparținând epocii geto-dace au fost semnalate la Pâncești - "Vatra satului" și Soci. Din Pâncești provin și vestigii carpice și medievale. Prima atestare documentară a satelor Pâncești și Dieneț datează din anul 1471, într-un act semnat de Ștefan cel Mare în favoarea marelui boier Isaia din Răcătău. Cele două localități sunt menționate și de Dimitrie Cantemir în lucrarea "Descriptio Moldaviae" (1714-1716). La sfârșitul
Comuna Pâncești, Bacău () [Corola-website/Science/324578_a_325907]
-
România. Localitatea este atestată documentar încă de la 1514 și este menționată într-un act de danie al Domnitorului Neagoe Basarab în care se spune : Localitatea este de asemenea amintită în diverse acte de dobândire a terenurilor. În epoca modernă prima atestare a teritoriului administativ este la 27 mai 1871 când Inginerul Hotarnic Sc.Stravoleanu (echivalentul directorului Oficiului de cadastru și Publicitate imobiliară) cu nr. 116 îi comunică primarului comunei Ogrezeni un exemplar din documentația privind delimitarea administrativ teritorială și îl îndeamnă
Ogrezeni, Giurgiu () [Corola-website/Science/324595_a_325924]
-
numele de Ivăncescu, iar Grec cu numele de Ivan Grecu. În toponomia întinselor terenuri aflate în partea de nord a satului s-au păstrat denumirile respective și toți săteni știu din bătrâni unde se găsesc locurile "Ivan", "Tamâș" etc. Prima atestare documentara a satului Buciumi se gaseste într-un act emis de Ștefan cel Mare la 11 ianuarie 1487. Actul are următorul cuprins: Ispisoc de la Ștefan Vodă " Toți cine or citi sau or auzi cetind ... Facem știre precum au venit înaintea
Buciumi, Bacău () [Corola-website/Science/324588_a_325917]
-
ei, feciorilor și nepoților acesteia pământ dincolo de pădure, ctitorind așezare nouă, Vișina. Pe hărți mai vechi localitatea se numește Babă Visa. A doua versiune susține că numele vine de la unul dintre căpitanii lui Mihai Viteazul, pe nume Ka Vișan. Prima atestare documentara a Vișinei apare în ianuarie 1576. În anul 1614 se emite un document de răscumpărare a satului Hanurile în care sunt menționați că vecini în vest, megieșii vișineni. În hrisovul vremii se întâlnește termenul de “Vișina Seaca” folosit de
Vișina, Dâmbovița () [Corola-website/Science/324835_a_326164]
-
fortificații cu valuri de pământ: Cetatea Scurtă și Cetatea ""La Zidu"". Teritoriul sitului Cetății Scurte (Cod LMI SB-I-s-A-11983), este fortificat cu valuri de pământ din pantă, în cornișa dealului în partea de vest fiind ridicată pe vremuri o palisadă. Prima atestare documentară a cetății este în anul 1319, prima cercetare arheologică a fost făcuta între anii 1967 - 1969. Situl este mărginit în sud și est de apele pârâului Cernavodă, spre nord-vest aflându-se două șanțuri cu val. S-au descoperit materiale
Cetatea Scurtă (Orlat) () [Corola-website/Science/326079_a_327408]
-
indulgență emisă în 15 decembrie 1399 de către Bonifacio al IX-lea ne dovedește existența unei obști românești ortodoxe, capabilă să reziste în fața presiunilor de catolicizare. Acest document confirmă existența unei școli în Scheii Brașovului cu un secol înainte de prima sa atestare documentară în anul 1495. Începând cu sec. al XVIII-lea, în Transilvania au fost fondate noi școli românești, laice și confesionale la Blaj, Brașov, Sibiu, Făgăraș, Arad. Unul dintre cele mai importante centre era Brașovul. Viața culturală a Brașovului și
Colegiul Național Economic „Andrei Bârseanu” () [Corola-website/Science/326127_a_327456]
-
construcții cu dispunere izolată par să fi fost săpate în rocă în perioada medievală, cercetările arheologice au evidențiat uneori o serie de urme de locuire care merg până în epoca bronzului - cultura Monteoru sau începutul primei epoci a fierului (Hallstatt). Primele atestări documentare ale acestor construcții au apărut de abia în secolul XVI, moment în care spre mijlocul acestui secol în zona montană a Buzăului s-au afirmat unul dintre curentele monastice ortodoxe: anahoretismul - exprimat prin amenajarea de biserici și chilii săpate
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
de amenajări, care au servit atât ca spații de locuit cât și ca lăcașuri de cult. Datele arheologice evidențiază perioade diferite de locuire, mergând pentru unele dintre locații până în epoca bronzului - cultura Monteoru sau începutul primei epoci a fierului (Hallstatt), atestarea documentară certificând însă doar perioada care începe cu secolul XVI. Arealul în care se află este cuprins între 45,25-45,45 grd. latitudine nordică și 26,20-26,55 de grade longitudine estică. Primele mențiuni privind existența complexelor rupestre se află
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
fost mult mai veche (tehnica cioplirii se aseamănă cu cea folosită la Aluniș, Piatra Îngăurită și Fundătura), existența sa este considerată din secolul XIII. Un pomelnic grafitat existent la Agaton, începe cu Neagoe Basarab și primul episcop al Buzăului. Prima atestare documentară certă provine însă din 1587, deși există date care coboară - indirect, atestarea în anii 1523-1524. Pe fondul Războiul Ruso-Austro-Turc din 1735-1739 mănăstirea a încetat să funcționeze. Are Este situată la baza unei stânci piramidale aflate la aproximativ 3 km
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]