43,292 matches
-
și exemplară, avându-l ca mentor pe unul din fondatorii tribologiei românești, Prof.univ.dr.doc.ing. Niculai Popinceanu. În 1975 devine Doctor (PhD), specialitatea Lubrificație, la Universitatea din Londra, titlu echivalat cu cel de Doctor Inginer în România și obține, în același an, Diploma în Inginerie Mecanică a Colegiului Imperial din Londra. A fost șef de lucrări la Institutul Politehnic din Iași în perioada 1972-1976. În 1976, la Institutul de Învățământ Superior din Suceava a luat ființă învățământul tehnic la care Profesorul Emanuel Diaconescu
Emanuel Diaconescu () [Corola-website/Science/307181_a_308510]
-
Academiei Române. s-a născut la 21 noiembrie 1930 în satul Ursad, comuna Șoimi, județul Bihor (interbelic), din părinți țărani, de religie creștin ortodoxă. Lazăr Dragoș și-a început studiile liceale la Liceul „Samuil Vulcan” din Beiuș în anul 1943, obținând diploma de bacalaureat la Cluj, în anul 1951. La Liceul „Samuil Vulcan” a fost coleg de clasă cu alți doi viitori membri ai Academiei Române: Marius Sala (lingvist) și Mircea Flonta (filosof). În anul 1951 a început cursurile Facultății de Matematică a
Lazăr Dragoș () [Corola-website/Science/307179_a_308508]
-
avocat, profesor universitar de drept penal, autor de lucrări de drept, membru corespondent al Academiei Române și politician român. A absolvit gimnaziul din Tecuci, în anul 1908. A urmat liceul Unirea din Focșani, la ambele secții, reală și modernă, obținând două diplome, în 1912. A studiat dreptul la Facultatea de drept a Universității din București. Licențiat în drept, în iulie 1915. Doctor în drept la aceeași Facultate, în anul 1919. Abilitat, la 28 iunie 1929 ca docent universitar, în specialitatea drept și
Vintilă Dongoroz () [Corola-website/Science/307182_a_308511]
-
și sculptor, român, membru titular (1999) al Academiei Române. Ion Gheorghiu (Alin) s-a născut într-o familie modestă de muncitori. După ce a intrat cu "excepțional" la clasa profesorului Camil Ressu, a terminat Institutul de Arte Nicolae Grigorescu în 1954, fără diplomă, lucrarea „Creangă și Eminescu la Iași” fiind considerată naționalistă și formalistă! (trăiam atunci perioada realismului socialist). După ani, în repetate rânduri, când ajunsese deja în conducerea U.A.P., a fost invitat să remedieze situația dar a refuzat socotind faptul ca
Ion Alin Gheorghiu () [Corola-website/Science/307222_a_308551]
-
comitatul Maramureș, azi în Ucraina - d. 14 octombrie 1914, Gherla) a fost un istoric român, membru corespondent (1901) al Academiei Române, frate mai mic al mitropolitului român unit Victor Mihaly de Apșa. Este cunoscut mai ales pentru lucrarea sa de referință "Diplome maramureșene din secolul al XIV-lea și al XV-lea" editată la Sighetul Marmației în anul 1900, lucrare care a fost premiată în anul 1902 cu Premiul Năsturel-Herescu de către Academia Română. Familia sa a purtat inițial numele Mihai, dar grafia numelui
Ioan Mihaly de Apșa () [Corola-website/Science/307210_a_308539]
-
Pesta, cu durata de patru ani a studiului, în anii 1862-1866. La 17 iulie 1866 a acestui an îi scria din Sarasău fratelui său Victor, viitorul mitropolit al Blajului, că și-a încheiat cursurile facultății de drept și a obținut diploma de avocat. În anii în care studiază dreptul, Universitatea din Pesta era frecventată de mulți alți tineri români. În 1861 numărul lor ajunsese la 34 și era în continuă creștere, ceea ce explică înființarea unei catedre de limbă română, al cărei
Ioan Mihaly de Apșa () [Corola-website/Science/307210_a_308539]
-
îndeletnicire devenise o preocupare susținută începând din anul 1864 cu „râvnă neobosită din tinerețile mele”. Într-o scrisoare din acest an (18 noiembrie) trimisă din Buda fratelui său Victor Mihályi, îi dezvăluia acestuia intenția de a culege și a publica diplomele privind Maramureșul, ca și interesul de a studia monumentele de limba română veche, îndeosebi codicele de la Ieud. În notele la volumul edit al Diplomelor notează anul 1864, când a copiat unele din textele inserate în volum. Aceeași preocupare îl stăpânește
Ioan Mihaly de Apșa () [Corola-website/Science/307210_a_308539]
-
din Buda fratelui său Victor Mihályi, îi dezvăluia acestuia intenția de a culege și a publica diplomele privind Maramureșul, ca și interesul de a studia monumentele de limba română veche, îndeosebi codicele de la Ieud. În notele la volumul edit al Diplomelor notează anul 1864, când a copiat unele din textele inserate în volum. Aceeași preocupare îl stăpânește și în anul următor, 1865, fiind în luna martie la Roma. În același an cerceta actele lui Gabriel Mihai zis Burla din Borșa, în
Ioan Mihaly de Apșa () [Corola-website/Science/307210_a_308539]
-
Roma. În același an cerceta actele lui Gabriel Mihai zis Burla din Borșa, în anul 1866, arhiva conților Teleki. Un document din 1336 i l-a comunicat în anul 1876 Ivan Biben din Bedeu. După tabelul sinoptic din "Precuvântare" la Diplome rezultă, de altfel, că cea mai mare parte a colecției provine „de la privați”, urmașii familiilor nobile din Maramureș (162 piese), la care se adaugă cele copiate din arhiva conventului din Lelez (56), colecții particulare (105) între care se detașează colecția
Ioan Mihaly de Apșa () [Corola-website/Science/307210_a_308539]
-
autoritatea ultimă în materie, regretatul istoric al Maramureșului medieval, Radu Popa: "„conștiinciozitatea operei de editor a lui Mihályi nu poate fi pusă la îndoială, dincolo de erorile inerente din orice lucrare de acest gen întocmită la sfârșitul veacului trecut”". Pentru editorul "Diplomelor", această categorie de acte reprezintă probele de drept ale stăpânirilor românești asupra țării pe care o locuiau "„ca fiesce cine să-și aducă aminte cu pietate de faptele însemnate ale străbunilor săi”" (în "Precuvântare"). Ele au fost confirmate și reconfirmate
Ioan Mihaly de Apșa () [Corola-website/Science/307210_a_308539]
-
editorului de a adnota textele publicate în cel puțin două registre revelatorii. Întâi, în plan genealogic, adnotările permit să se întrevadă linia unei evoluții istorice, de la proprietatea țărănească liberă a obștilor cneziale la formele ei de tranziție, a cnezilor cu diplome de proprietate, spre formele proprietății feudale de tip nobiliar, a nobililor de comitat. În antroponimia și toponimia medievală a Maramureșului istoric transpune istoria socială în geografia regiunii. Oamenii se numesc: "Baba, Bărbat, Bârsan, Crăciun, Crețul, Florea, Mălina, Mănăilă, Mândra, Micu
Ioan Mihaly de Apșa () [Corola-website/Science/307210_a_308539]
-
de originală în ansamblul geografiei spirituale române. Era vorba, desigur, de o „nobilitate” mai înaltă și mai veche decât cea curent „nemeșească”, cu referințe nu numai istorice, ci și etnico-folclorice în latinitatea antică. Autorul a avut conștiința că, dând publicității diplomele vechi ale maramureșenilor, făcea totodată o operă de o reprezentativitate mai largă, ce repercutează în istoria generală a românilor din epoca „descălecărilor” întemeietoare de țară.
Ioan Mihaly de Apșa () [Corola-website/Science/307210_a_308539]
-
să învețe la pensionul Schewitz, un liceu particular la care aveau acces copiii proveniți din familiile bogate. A fost trimis de părinții lui în Germania (1855) și a studiat la Heidelberg și la Școala Politehnică din Karlsruhe, unde a obținut diploma de inginer. După ce s-a întors în țară, în 1862, a fost numit inginer la Ministerul Lucrărilor Publice și după un timp a trecut ca inginer în cadrul Poștelor și Telegrafului, unde a devenit director general în 1873, post pe care
George Ioan Lahovary () [Corola-website/Science/307206_a_308535]
-
este elev la Liceul de băieți (azi Liceul „Mircea Eliade”) din Sighișoara (1943-1949). Ajuns student la Facultatea de Filologie a Universității din București, M. demonstrează reale aptitudini pentru cercetare în domeniul slavisticii, învață limbile rusă și bulgară. După absolvirea cu diplomă de merit a facultății (1953), urmează un stagiu de specializare de patru ani la Universitatea „M. V. Lomonosov” din Moscova, pe care îl încheie cu un strălucit doctorat sub conducerea lui R. A. Budagov. În anul 1957 obține titlul de doctor în
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]
-
și președinte (1990-1998). De asemenea, a fost vicepreședinte al Societății de Științe Filologice (1972) și al Societății Române de Lingvistică (1973) și, o bună perioadă de timp, a îndeplinit funcția de secretar al Secției de filologie din cadrul Comisiei Superioare de Diplome a Ministerului Educației. Din anul 1960, M. face parte din Comitetul de redacție al culegerii de studii „Romanoslavica”, iar între 1990-1998 a fost redactor responsabil. M. a fost membru în Comitetul de redacție și al altor prestigioase reviste de specialitate
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]
-
de sărăcie și trebuia să mă întrețin. Eram mereu înfometat! Până la vârsta de 20 de ani, eu n-am avut niciodată hainele mele. Le purtam pe cele rămase de la frații mei mai mari.”. În 1950 absolvă facultatea de matematică cu diplomă de merit. După acest eveniment se dedică învățământului universitar, parcurgând, rând pe rând toate treptele didactice, fiind asistent universitar din 1950 (un an la Politehnica bucureșteană, pe lângă profesorul Nicolae Ciorănescu, dar și la facultatea pe care a absolvit-o, la
Solomon Marcus () [Corola-website/Science/307200_a_308529]
-
coleopterelor și lepidopterelor din România și în zoogeografie. Constantin a fost descendent unei vechi familii fanariote în Principatul Moldovei, nepotul lui Doxaki Hurmuzachi (1782-1857). Fiii lui Doxaki, Nicolae și Gheorghe, au primit titlul de baroni austrieci pe 20 iulie 1881 (Diploma la Viena, 2 octombrie 1881), în calitate de moșieri mari și deputați al Consiliului Imperial ("Reichsrat"). Viitorul politician a fost fiul lui Nicolae baron de Hurmuzachi (1826-1909) și al Nataliei de Stîrcea (Styrczea). Fratele lui Alexandru a fost politician româno-austriac, membru al
Constantin de Hurmuzaki () [Corola-website/Science/307232_a_308561]
-
la Giurgiu. A plecat la București unde a absolvit liceul ""Mihai Eminescu"". Aici, profesorul de zoologie Constantin Drăgoi l-a îndrumat spre științele naturale. Între 1951 și 1955 a urmat cursurile ""Facultății de Geologie-Geografie"", pe care a absolvit-o cu diplomă de merit. A fost singurul din promoția lui solicitat să rămână în învățământul superior. Ulterior, prof. Emilia Saulea, membru corespondent al Academiei, prima femeie paleontolog din România, i-a arătat frumusețea micropaleontologiei. În timp, a urcat pas cu pas toate
Theodor Anton Neagu () [Corola-website/Science/307241_a_308570]
-
bursă din partea Episcopiei Ortodoxe Române din Arad, la Universitatea din Budapesta (1881-1882 și 1884-1885) și la Universitatea din Viena (1882-1884). În anii studenției la Budapesta și Viena activează în cadrul societăților studenților români "Petru Maior" și "România Jună". După absolvire, obține diploma de licențiat în litere și filozofie și este numit la 1 septembrie 1885, candidat de profesor la "Liceul Eotvos" din Budapesta. În anul următor renunță la acest post și se stabilește la Caransebeș ca profesor de istorie și limba latină
Vasile Goldiș () [Corola-website/Science/307229_a_308558]
-
exacte și s-a înscris într- adevăr la facultatea de fizică și matematică a Universității Dorpat, însă după un an de studii s-a transferat la Universitatea Imperială din Petersburg, facultatea de fizică și matematică, pe care a aboslvit-o cu diplomă de gradul I. A avut recomandare pentru profesorat. În anii studenției la Petersburg, din inițiativa sa, este creată asociația studenților basarabeni din Petersburg. După absolvirea universității a concurat cu succes la postul de privat-docent și a lucrat la mai multe
Ion C. Inculeț () [Corola-website/Science/307238_a_308567]
-
steme proprii, prezentă și pe sigilii, fiind în cele din urmă incluse la rândul lor în categoria peceților autentice, necesare validării înscrisurilor. Etapa stăpânirii habsburgice a însemnat o nouă dezvoltare în privința stemelor districtuale. Astfel, cancelaria de la Viena a emis câteva diplome prin care conferea unor comitate (d. ex. Cluj, Turda, Mureș, Târnava etc.) sigilii publice și autentice. Aceste diplome descriau în cuprinsul lor atât înfățișarea stemei cât și semnificația elementelor heraldice componente. Totodată, în frontispiciu, se afla desenată și stema, în
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
autentice, necesare validării înscrisurilor. Etapa stăpânirii habsburgice a însemnat o nouă dezvoltare în privința stemelor districtuale. Astfel, cancelaria de la Viena a emis câteva diplome prin care conferea unor comitate (d. ex. Cluj, Turda, Mureș, Târnava etc.) sigilii publice și autentice. Aceste diplome descriau în cuprinsul lor atât înfățișarea stemei cât și semnificația elementelor heraldice componente. Totodată, în frontispiciu, se afla desenată și stema, în culori naturale. Aceste reprezentări ale stemelor districtelor românești s-au modificat în mică măsură de-a lungul timpului
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
Uniunii Scriitorilor din România, traducător din 8 limbi, apreciat în țară și străinătate, care trăiește în Heilbronn, Germania. 1971 - 1974 Studii în cadrul Universității București (departamentul filologic București) 1978 - 1982 Universitatea Cluj- Filologie, Secția Germană-Română - concomitent redactor la Echinox- Lucrare de diplomă: 10 ani ai revistei Echinox pagina germană: tehnică traducerii 1982 - 1991 Profesor la liceul din Sighișoara, n-a fost membru de partid 1992 - 1995 Rezident în Germania - Studii la Universitatea din Freiburg "(Referent de specialitate la Comunitatea Europeană în domeniul
Andrei Zanca () [Corola-website/Science/307298_a_308627]
-
2006" premiul Uniunii Scriitorilor filiala Cluj pentru volumul "Maranatha" 2008 premiul Uniunii Scriitorilor filiala Cluj pentru volumul "Abis" 2013 premiul Festivalului Internațional/Sighet pentru volumul "Orient" 2014 premiul Uniunii Scriitorilor Cluj pentru volumul „"Insula nopților lungi”" Ed. Eikon,Cluj. 2014 Diplomă de merit cultural pentru 2014, pentru calitatea de redactor al celei mai valoroase reviste de cultură din diaspora, "Alternante", Muenchen. 2015 Marele premiu internațional pentru poezie Gh.Cosbuc de la Bistrița pentru volumul de poeme Pelerin, apărut la ed. Charmides din
Andrei Zanca () [Corola-website/Science/307298_a_308627]
-
lucrări în premieră pe această temă. A studiat și cercetat în domeniul aviculturii, a obținut rezultate în ameliorarea rasei autohtone de taurine (rasa sură de stepă). În 1917 s-a înscris la Academia de Agricultură din Cluj, unde a obținut diploma de inginer agronom în anul 1921, apoi a urmat o specializare la Paris. În anul 1922 a primit o bursă pentru specializare în Germania, la Berlin, în domeniul zootehniei. A obținut, în 1926, titlul de „doctor în zootehnie“ la „"Hochschule
Constantin Băicoianu (inginer) () [Corola-website/Science/308531_a_309860]