42,528 matches
-
încearcă în van să îi salveze pe regele Carol al IV-lea și pe Prințul Asturiei, Palafox este făcut prizonier, dar evadează și se întoarce în Spania. După o scurtă perioadă de inactivitate, Palafox se pune în fruntea mișcării de rezistență care se opunea ocupantului francez în zona sa natală, Aragon. Este proclamat căpitan-general de "Cortes"-urile regiunii. În ciuda lipsei banilor și a trupelor regulate, nu ezită să treacă la atac, lansând o ofensivă în regiunile învecinate ale Cataloniei și Navarrei
José de Reboledo Palafox y Melzi () [Corola-website/Science/316115_a_317444]
-
în doar câteva săptămâni armatele inamice, una după alta. Astfel, Palafox este obligat să se replieze spre Zaragoza unde este din nou asediat și luptă memorabil. Asediul se termină după 3 luni prin căderea orașului sau, mai degrabă, prin eradicarea rezistenței, grav încercată de boli și lupte printre ruinele orașului. El însuși bolnav, Palafox cade în mâinile francezilor, care îl vor ține prizonier la Vincennes până în decembrie 1813. În iunie 1814, este confirmat în funcția de căpitan-general al Aragonului și este
José de Reboledo Palafox y Melzi () [Corola-website/Science/316115_a_317444]
-
mărind eficacitate abilităților sale de a ataca. Totuși, acest lucru îl face să devină slab dacă este atacat cu electricitate sau magneți. Factorul de vindecare al lui Wolverine afectează și un număr de atribute fizice mărindu-le până la niveluri supraumane. Rezistența lui este suficient mărită până la un punct în care își poate folosi forțele timp de foarte multe ore, chiar și după ce i-au fost administrate niște tranchilizante puternice. Agilitatea și reflexele lui Wolverine sunt mărite până la niveluri dincolo de limitele fizice
Wolverine () [Corola-website/Science/316186_a_317515]
-
clarifica natura acestor Maeștrii și a muncii Lor. Bailey scrie că, în 1919, a fost contactată de un Maestru cunoscut ca Tibetanul (asociat mai târziu cu inițialele "D.K." și eventual cu numele Djwhal Khul). Bailey afirmă că după o inițială rezistență, ea a fost convinsă să scrie comunicările sosite din această sursă. Ea a scris, timp de 30 ani, din 1919 până în 1949. Rezultatul a fost publicarea a 24 de cărți despre înțelepciunea străveche, filosofie, religie, evenimente contemporane, știință, psihologie, națiuni
Alice Bailey () [Corola-website/Science/316179_a_317508]
-
Overlord. Trupele canadiene debarcate au înregistrat peste 50% din pierderile lor în prima oră a atacului. În timpul acțiunilor militare din ziua Z, trupele canadiene au reușit să înainteze cel mai mult în interiorul teritoriului francez decât orice alte unități aliate, în ciuda rezistenței foarte puternice ale trupelor Axei. În timpul primei luni a campaniei din Normandia, trupele canadiene, britanice și poloneze au luptat cu unele dintre cele mai puternice și bine antrenate trupe germane de pe frontul de vest, printre acestea aflându-se Divizia I
Istoria militară a Canadei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316234_a_317563]
-
evreilor sau a iudeilor a izbucnit abia în anul 16 al domniei lui Adrian, al 4-lea an al celei de-a 227-a Olimpiade. Era în timpul guvernatorului Quintus Tinerius Rufus. Împăratul Adrian a trimis o armată pentru a zdrobi rezistență. Bar Kohba, care s-a aflat în fruntea insurgenților, a pedepsit pe orice evreu care a refuzat să se alăture răscoalei. Războiul dintre români și evrei a durat de această data cam doi ani și jumătate, excepție făcând asediul Betarului
Bar Kohba () [Corola-website/Science/320036_a_321365]
-
astfel: în 1821 Thomas Johann Seebeck (1770-1831) descoperă efectul Seebeck, respectiv termocuplul, în 1864 Antoine Henri Becquerel (1852-1908) propune pirometrul optic, construit efectiv în 1892 de Henry Louis Le Chatelier (1850-1936), în 1871 Carl Wilhelm Siemens (1823-1883) descrie termometrul cu rezistență, iar în 1930 Samuel Ruben (1900-1988) inventează termistorul. Simțul tactil este procedeul cel mai simplu prin care se apreciază diferența dintre corpurile fierbinți de cele reci. Acesta constituie simțul nostru al temperaturii. Prin simpla pipăire a unor corpuri, ele se
Termometrie () [Corola-website/Science/320066_a_321395]
-
următoarele. În tehnică, prin temperaturi criogenice se înțeleg temperaturi sub cea de lichefiere a unor gaze care prezintă interes industrial, începând cu metanul. Convențional, se consideră temperaturi criogenice cele sub 120 K. Termometrul etalon pentru aceste temperaturi este termometrul cu rezistență de platină. Măsurarea practică a temperaturilor criogenice se poate face cu termocupluri. Temperaturi începând cu cea de fierbere a azotului (77 K) se pot măsura chiar și cu termocupluri comune de tip J (fier-constantan), Pentru domeniul combustibililor criogenici (20 K
Termometrie () [Corola-website/Science/320066_a_321395]
-
izotopilor săi, în timp ce restul punctelor reci (sub temperatura camerei) se bazează pe punctele triple. Acoperirea întregului domeniu al scării necesită mai multe tipuri diferite de termometre etalon, cum ar fi termometre manometrice cu heliu, termometre cu heliu gazos, termometre cu rezistență din platină standard, sau pirometre monocromatice. Termocuplurile pot fi etalonate și în simulatoare electrice, însă metoda de etalonare efectiv la temperatură este mai bună decât metoda de etalonare prin comparare electrică în simulatoare. Un aparat de etalonare uscată este în
Termometrie () [Corola-website/Science/320066_a_321395]
-
se folosește un amestec de He și He, formula de interpolare este mai complexă. Între 13,8033 K (punctul triplu al hidrogenului) și 1234,93 K (961,78 °C, punctul de solidificare al argintului) SIT-90 este definită de termometrul cu rezistență de platină standard, etalonat în punctele fixe și folosind metode de interpolare specifice. Tabelul de mai jos prezintă punctele fixe ale SIT-90. Formulele de interpolare a temperaturii formula 1 în funcție de raportul dintre rezistența măsurată și rezistența în punctul de etalonare a
Scara Internațională de Temperatură din 1990 () [Corola-website/Science/320091_a_321420]
-
al argintului) SIT-90 este definită de termometrul cu rezistență de platină standard, etalonat în punctele fixe și folosind metode de interpolare specifice. Tabelul de mai jos prezintă punctele fixe ale SIT-90. Formulele de interpolare a temperaturii formula 1 în funcție de raportul dintre rezistența măsurată și rezistența în punctul de etalonare a termometrului cu rezistență din platină se găsesc în documentație. Deasupra 1234,93 K (punctul de solidificare al argintului) temperatura formula 6 este definită prin punctele fixe și legea lui Planck (de radiație): unde
Scara Internațională de Temperatură din 1990 () [Corola-website/Science/320091_a_321420]
-
este definită de termometrul cu rezistență de platină standard, etalonat în punctele fixe și folosind metode de interpolare specifice. Tabelul de mai jos prezintă punctele fixe ale SIT-90. Formulele de interpolare a temperaturii formula 1 în funcție de raportul dintre rezistența măsurată și rezistența în punctul de etalonare a termometrului cu rezistență din platină se găsesc în documentație. Deasupra 1234,93 K (punctul de solidificare al argintului) temperatura formula 6 este definită prin punctele fixe și legea lui Planck (de radiație): unde formula 8 este una
Scara Internațională de Temperatură din 1990 () [Corola-website/Science/320091_a_321420]
-
standard, etalonat în punctele fixe și folosind metode de interpolare specifice. Tabelul de mai jos prezintă punctele fixe ale SIT-90. Formulele de interpolare a temperaturii formula 1 în funcție de raportul dintre rezistența măsurată și rezistența în punctul de etalonare a termometrului cu rezistență din platină se găsesc în documentație. Deasupra 1234,93 K (punctul de solidificare al argintului) temperatura formula 6 este definită prin punctele fixe și legea lui Planck (de radiație): unde formula 8 este una din temperaturile punctelor fixe ale argintului, aurului sau
Scara Internațională de Temperatură din 1990 () [Corola-website/Science/320091_a_321420]
-
aproape imediat după înfrângerea Imperiului Otoman la sfârșitul primului război mondial. Mai mulți lideri otomani au pus bazele unei societăți secrete, Karakol Cemiyeti („Societătile de Avanpost”), ca reacție la politicile Aliaților. Obiectivul Karakol Cemiyeti era lupta împotriva pretențiilor Aliaților prin rezistență activă și pasivă. Numeroase oficialități otomane au participat la eforturile pentru protejarea mișcării de independență care se dezvolta în întreaga Anatolie de ochii autorităților de ocupație. De exemplu, stocurile de muniție care fuseseră inițial rechiziționate de autoritățile militare aliate, au
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
locații din Anatolia Centrală, însoțite de ofițeri hotărâți să lupte împotriva partiționării teritoriului otoman. Generalul Ali Fuat Cebesoy și-a transferat în același timp corpul de armată de sub comanda lui din Siria la Ankara și a început organizarea grupurilor de rezistență, în rândul cărora se aflau în principal etnici turci, dar și emigranți din Caucaz, aflați sub conducerea lui r Çerkez Ethem. Cartierul general al Mișcării naționale turce a fost obligat să se mute în regiunea centrală muntoasă și greu accesibilă
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
după cum erau definite de Tratatul de la Sèvres), în care nu se exercita controlul direct al Aliaților. Motivul unor asemenea numiri încă este subiect de dezbatere printre istorici. Se poate presupune că aceste numiri urmăreau în mod intenționat sprijinirea mișcării de rezistență, dar și că sultanul a încercat în acest fel să-i îndepărteze de Constantinopole pe cei care i-ar fi putut contesta autoritatea, ceea ce favoriza autoritățile de ocupație. Părerea care a câștigat cei mai mulți aderenți este aceea că decizia sultanului a
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
de masă (evitând însă să se implice în mod oficial) și a pus la punct o rețea de transmisiuni care folosea liniile telegrafice locale, cu ajutorul căreia a păstrat o legătură permanentă cu toate unitățile din Anatolia și cu grupurile de rezistență. Mustafa Kemal a acționat pe cale oficială, trimițând telegrame de protest către ambasadorii străini în Turcia și către miniștrii de război în legătură cu consolidarea forțelor britanice în regiune și cu ajutorul dat de britanici grupurilor de naționaliști greci. După ce a petrecut o săptămână
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
de britanici grupurilor de naționaliști greci. După ce a petrecut o săptămână în Samsun, Mustafa Kemal și-a mutat cartierul general la Havza, aproximativ 120 km în interiorul Anatoliei. Mustafa Kemal avea să scrie în memoriile sale că, pentru organizarea luptei de rezistență, avea nevoie de sprijinul întregii națiuni. Poziția importantă pe care o deținea în acel moment și faima câștigată în timpul bătăliei de la Gallipoli îi asigurau o anumită credibilitate. Dar aceste nu erau de ajuns pentru a-i convinge pe toți turcii
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
Dar aceste nu erau de ajuns pentru a-i convinge pe toți turcii să i se alăture. În vreme ce se ocupa în mod oficial de dezarmarea armatei, el și-a înmulțit contactele diferite personalități politice și militare pentru pregătirea luptei de rezistență. În urma unei întâlniri cu Rauf Orbay, Ali Fuat Cebesoy și Refet Bele de pe 21 iunie 1919, liderii turci au emis așa-numita Circulara Amasya (22 iunie 1919), primul document scris al războiului de independență al Turciei. Pe 23 iunie, înaltul
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
conținute într-un document numit „Jurisdictional Conflict”. În noaptea zilei de 15 - 16 martie, trupele britanice au început să ocupe clădirile cheie și să aresteze naționaliștii turci. Operațiunea a fost una foarte sângeroasă. Elevii școlii militare de muzică au opus rezistență și cel puțin zece au fost uciși, dar nici până în zilele noastre nu a fost făcut un raport oficial. Britanicii au încercat să aresteze liderii mișcării naționaliste. Ei au reușit să preia controlul asupra ministerului de război și să-l
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
din 1909 era concepută să prevină excesele pe care și le permisese sultanul Abdul-Hamid al II-lea. Aproximativ 100 de deputați otomani au reușit să păcălească vigilența Aliaților și s-au alăturat celor 190 de deputați aleși de grupurile de rezistență turce. Ismet Inonü participat la ședințele noului Parlament de la Ankara din postura de deputat de Edirne. În martie 1920, revoluționarii turci au anunțat națiunea că a fost înființat un nou parlament cu sediul la Ankara - Marea Adunare Națională a Turciei
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
Cebesoy și Refet Bele. Pe 13 aprilie 1920, acestr conflict a izbucnit la Düzce drept consecință a fatwa „sheik ul-Islam”. Pe 18 aprilie, conflictele de la Düzce s-au extins la Bolu, iar două zile mai târziu la Gerede. Luptele de rezistență au izbucnit în cea mai mare parte a nord-vestului Anatoliei în mai puțin de o lună. Guvernul otoman a acordat un statut semioficial „Kuva-i Inzibatiye” (Armatei Califatului) și trupelor lui Ahmet Anzavur, care au avut un rol important în cadrul luptelor
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
cooperat cu triburile arabe din regiune pentru obținerea victoriei. Mustafa Kemal considera că amenințarea franceză era a doua ca importanță, după cea greacă. El a presupus că dacă grecii vor fi învinși, francezii nu ar fi rezistat de unii singuri. Rezistența forțelor naționaliste turce a fost o surpriză pentru francezi. Francezii îi considerau vinovați pentru această situați pe britanici, care nu făcuseră nimic pentru distrugerea rezistenței locale. Obiectivul strategic al deschiderii unui front în sud prin implicarea armenilor în lupta împotriva
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
presupus că dacă grecii vor fi învinși, francezii nu ar fi rezistat de unii singuri. Rezistența forțelor naționaliste turce a fost o surpriză pentru francezi. Francezii îi considerau vinovați pentru această situați pe britanici, care nu făcuseră nimic pentru distrugerea rezistenței locale. Obiectivul strategic al deschiderii unui front în sud prin implicarea armenilor în lupta împotriva naționaliștilor turci a eșuat după înfrângerea forțelor greco-britanice în vest. [[Legiunea franco-armeană]], sprijinită de comunitățile locale armene a fost înfrântă de turci. Marea majoritate a
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
cu șanțuri, copaci doborâți, lunetiști și capcane. WO2 R. J. Booker de la ANGAU s-a folosit de contactele sale cu băștinașii pentru a obține călăuze pentru Regimentul 12 și pentru cele trei tancuri către Salami. Aici, japonezii au opus o rezistență dârză timp de mai mult de o oră. Tancurile au tras cu mitralii în clădiri și cu proiectile puternic explozibile în fantele buncărelor japoneze. Localnicii au informat detașamentul ANGAU că japonezii s-au retras peste limanul Seeadler la misiunea Papitalai
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]