41,111 matches
-
regiunii, remarcându-se continuitatea traveelor osoase din tibie spre talus și calcaneu, iar de aici spre restul plantei. La sfârșitul celei de-a 4 săptămâni de dezvoltare embrionară (embrion de 8-11 mm), sunt deja distincte cele 3 regiuni ale membrului inferior (coapsa, gamba și planta). Dezvoltarea plantei continuă în a 5-a săptămână (embrion de 11-13 mm), când este inițiată prima etapă a scheletogenezei prin condensarea mezenchimală, la nivelul tibiei și fibulei. În cea de-a 6 săptămână (embrion de 14-16
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
lungul planului proximo-distal. Distal, la o distanță mică de centrul feței superioare a talusului, se află o adâncitură mică, care este înclinată într-o direcție distomedială (antero-medială). Adâncitura de pe fața superioară coincide în poziție cu o depresiune similară de pe fața inferioară a talusului. Aceste două adâncituri marchează poziția viitorului col talar și sunt separate pe fața laterală a talusului printr-o bandă osoasă subțire. Adâncitura de pe fața superioară a talusului separă viitoarea porțiunea articulară proximală (trohleea talusului) de capul talusului aflat
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
marchează poziția viitorului col talar și sunt separate pe fața laterală a talusului printr-o bandă osoasă subțire. Adâncitura de pe fața superioară a talusului separă viitoarea porțiunea articulară proximală (trohleea talusului) de capul talusului aflat distal, în timp ce adâncitura de pe fața inferioară a talusului separă viitoarele fețe articulare calcaneene anterioară și posterioară și coincide cu poziția șanțului talusului. La 2,5-3 luni postnatal, colul talusului este bine delimitat. Osificare procesului lateral al talusului începe în jur de 5 luni, la fel ca
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
lungime. "Tetrapodele" sunt animale vertebrate care au 2 perechi de membre: membrele anterioare și membrele posterioare. Aici sunt incluse amfibienii, reptilele, păsările și mamiferele. La om în urma realizării stațiunii verticale membrul anterior devine membrul superior, iar membrul posterior devine membrul inferior. "Membrul propriu-zis" al vertebratelor tetrapode, numit și "chiridiu" ("chiridium"), este format după o schemă unică, pe care o regăsim la toate speciile, atât în membrele formelor adaptate în mod secundar la viața acvatică cât și în aripile formelor zburătoare sau
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
în mod cu totul secundar, fie drept rudimente de degete. Fracturile talusului sunt relativ rare, dar atunci când se produc, ele sunt însoțite de un număr mare de complicații. Incidența fracturilor de talus este de aproximativ 2% din totalul traumatismelor membrului inferior, și reprezintă 6-8% din fracturile de la nivelul piciorului. Fracturile colului talusului reprezintă 30-50% din fracturile talusului. Fracturile talusului se întâlnesc în principal la adulții tineri, victime ale accidentelor rutiere (mai ales la motocicliști), la sportivi sau prin cădere de la înălțime
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
fracturile corpului talusului sunt clasificate în 5 tipuri: Domul talusului (= trohlea talusului) este o suprafață articulară curbată netedă, acoperită cu cartilaj, situată pe fața superioară a talusului și prezintă trei fețe articulare: fața superioară care se articulează cu fața articulară inferioară a tibiei; fața maleolară medială care se articulează cu maleola medială a tibiei și fața maleolară laterală care se articulează cu maleola laterală a fibulei. Fracturile transcondrale a domului talusului sau fracturile osteocondrale a domului talusului (Tipul 1) sunt fracturi
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
articulează cu maleola laterală a fibulei. Fracturile transcondrale a domului talusului sau fracturile osteocondrale a domului talusului (Tipul 1) sunt fracturi a suprafeței articulare a trohleii talusului, care afectează cartilajul și reprezintă 0,06%-0,09% din totalul traumatismelor membrului inferior. Locația caracteristică a fragmentului fracturat este domul talar antero-lateral sau postero-medial. Fragmentele fracturate laterale au o formă conică, în timp ce fragmentele mediale sunt sub formă de așchie. Fracturile domului talusului au fost clasificate în 4 stadii de Berndt și Harty (1959
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
1650 el cumpără cu 450.000 de livre funcția de procuror general al Parlamentului din Paris. În februarie 1651 se căsătorește a doua oară. Noua doamnă Fouquet este Marie-Madeleine de Castille-Villemereuil; ea are 15 ani, el 36. Zestrea ei este inferioară celei a Mariei Fourché însă compensează prin vastul cerc de relații al familiei mamei ei. În același timp, Parlamentul a adoptat expulzarea lui Mazarin. Acesta a plecat în exil în Germania. În secret, Fouquet l-a ținut informat pe Mazarin
Nicolas Fouquet () [Corola-website/Science/334833_a_336162]
-
au încredere și-l refuză. Mergând prin "Landstriders", Gelflingii ajung la Castelul Cristalului, unde văd creaturile Garthim care au atacat satul Kirei. Kira și Jen încearcă fără succes să elibereze Podlingii capturați. Kira, Jen și Fizzgig se infiltrează în părțile inferioare ale Castelului. Șambelanul vorbește din nou cu ei și încearcă să-i convingă să facă pace; cu toate acestea, Șambelanul îl rănește pe Jen și o ia pe Kira în Castel. Generalul îi redă Șambelanului fosta sa poziție de conducere
Cristalul întunecat () [Corola-website/Science/334853_a_336182]
-
și partizanii lui Ion Ghica - cele patru grupări distincte aparținând curentului liberal - dovediră atunci că erau animate de aceeași dorință. Deși reduși la neputință în corpurile legiuitoare, liberalii radicali mai ales își făceau simțită prezența în instituții sau în eșaloane inferioare ale puterii. Alungați din corpurile legiuitoare, din consiliile comunale și din unele instituții, liberalii își intensificau activitatea în direcția constituirii de structuri organizatorice în diverse centre importante ale țării. I.C. Brătianu, M. Kogălniceanu, Ion Ghica și N. Ionescu, fruntașii celor
Istoria liberalismului în România () [Corola-website/Science/332029_a_333358]
-
debutat pe locul întâi în Marea Britnaie și Irlanda și a intrat în topurile europene pe locul 25, vânzând aproximativ 70,000 de copii în prima săptămână de la lansare. Deși a fost lăudat de unii critici, alții au cosniderat albumul inferior eforturilor lor anterioare. În 2008, Kings of Leon au lansat ce de-al patrulea album de studio, "Only By the Night ," produs de Jacquire King și Angelo Petragila, pe 19 septembrie, care ulterior a intrat în UK Albums Chart pe
Kings of Leon () [Corola-website/Science/332043_a_333372]
-
canalelor specifice dintre vertebre, dând pielii simțul tactil și trimițând mesaje mușchilor. Stabilitatea coloanei este dată de ligamentele și mușchii spatelui și abdomenului. Articulațiile mici, denumite articulații fațetare, limitează și controlează mișcarea coloanei. Mușchii multifizi se regăsesc pe toată suprafața inferioară a coloanei, fiind importanți pentru a păstra coloana dreaptă și stabilă în timpul mișcărilor clasice, precum așezatul, mersul și ridicatul. Una dintre problemele cu acești mușchi se regăsește adesea la o persoană care suferă de durere lombară, deoarece din cauza durerii de
Dorsalgie joasă () [Corola-website/Science/332048_a_333377]
-
Cuiburile le fac în arbori (sălcii etc.), pe stânci sau pe sol. Puii sunt nidicoli și ies din ou golași și de regulă orbi, și au nevoie de o îngrijire îndelungată până ce pot părăsi cuibul. Fosilele sunt cunoscute din eocenul inferior (acum 54 milioane ani). Falacrocoracidele cuprind circa 40 de specii. În clasificările mai vechi cormoranii erau incluși în ordinul pelecaniformelor ("Pelecaniformes"), însă în prezent sunt incluși în ordinul suliforme ("Suliformes"). Specii: În România se întâlnesc în Delta Dunării 3 specii
Falacrocoracide () [Corola-website/Science/332070_a_333399]
-
mușchiul brahial, și o lojă posterioară pentru mușchiul triceps brahial. se află sub piele, are o formă cilindrică și înconjoară brațul ca un manșon acoperind mușchii brațului. Structural, fascia brahială este formată predominant din fibre conjunctive circulare și longitudinale (oblice inferior și medial). Este subțire anterior (deasupra mușchiului biceps brahial), dar mai groasă posterior (deasupra mușchiului triceps brahial și epicondililor humerali). Fascia brahială este mai densă posterior, în treimea mijlocie a brațului și sub mușchiul deltoid. Ea este întărită medial de
Fascia brahială () [Corola-website/Science/332129_a_333458]
-
și mușchiul brahioradial ("Musculus brachioradialis"), care acționează ca tensori ai săi. Fascia brațului se continuă proximal (superior) cu fascia pectoralului mare ("Fascia pectoralis"), fascia infraspinoasă ("Fascia infraspinata"), fascia deltoidiană ("Fascia deltoidea") și cu fascia axilară ("Fascia axillaris"). Extremitatea sa distală (inferioară) la nivelul cotului se prinde pe cei doi epicondili humerali (epicondilul lateral și epicondilul medial) și pe olecran, iar apoi se continuă în jos cu fascia antebrahială ("Fascia antebrachii"). Suprafața interioară a fasciei brațului este în raport cu mușchii, cărora le furnizează
Fascia brahială () [Corola-website/Science/332129_a_333458]
-
ramurile senzitive ale nervilor radial ("Nervus radialis"), cutanat brahial medial ("Nervus cutaneus brachii medialis") și axilar ("Nervus axillaris"). Medial ea este perforată de orificii pentru trecerea acestor nervi și vene superficiale (prin cel mai mare trece vena bazilică). În jumătatea inferioară a umărului de pe fața internă a fasciei brahiale se desprind două despărțitoare sau septuri intermusculare conjunctivo-fibroase groase și rezistente, orientate transversal: septul intermuscular lateral și septul intermuscular medial. Aceste septuri merg până la humerus și separă mușchii regiunii anterioare de cei
Fascia brahială () [Corola-website/Science/332129_a_333458]
-
al humerusului ("Epicondylus lateralis humeri") și separă capul lateral și medial al mușchiului triceps brahial de mușchiul brahial și mușchiul brahioradial. El se continuă în sus cu tendonul mușchiului deltoid. Acest sept este perforat dinspre posterior spre anterior în jumătatea inferioară a brațului, de nervul radial ("Nervus radialis") și de artera colaterală radială ("Arteria collateralis radialis"), care este o ramură a arterei brahiale profunde ("Arteria profunda brachii"). Pe septul intermuscular lateral se inserează posterior mușchiul triceps brahial ("Musculus triceps brachii"), iar
Fascia brahială () [Corola-website/Science/332129_a_333458]
-
coracobrahial. Pe septul intermuscular medial al brațului se inserează posterior mușchiul triceps brahial, iar anterior mușchiul brahial. Pe fața sa anterioară coboară vasele brahiale: artera colaterală ulnară superioară ("Arteria collateralis ulnaris superior") și o ramură posterioară a arterei colaterale ulnare inferioare ("Arteria collateralis ulnaris inferior") și nervul median, iar pe cea posterioară nervul ulnar (care îl perforează dinspre anterior spre posterior). Cele două septuri intermusculare împart brațul în două loji musculare: o lojă anterioară pentru mușchiul biceps brahial și mușchiul brahial
Fascia brahială () [Corola-website/Science/332129_a_333458]
-
medial al brațului se inserează posterior mușchiul triceps brahial, iar anterior mușchiul brahial. Pe fața sa anterioară coboară vasele brahiale: artera colaterală ulnară superioară ("Arteria collateralis ulnaris superior") și o ramură posterioară a arterei colaterale ulnare inferioare ("Arteria collateralis ulnaris inferior") și nervul median, iar pe cea posterioară nervul ulnar (care îl perforează dinspre anterior spre posterior). Cele două septuri intermusculare împart brațul în două loji musculare: o lojă anterioară pentru mușchiul biceps brahial și mușchiul brahial, și o lojă posterioară
Fascia brahială () [Corola-website/Science/332129_a_333458]
-
posterioară pentru mușchiul triceps brahial. Lojile comunică între ele prin numeroase orificii care perforează septurile intermusculare și prin care trec vase și nervi (nervii ulnar și radial). Nervul ulnar, artera colaterală ulnară superioară și ramura posterioară a arterei colaterale ulnare inferioare perforează septul medial, iar nervul radial și artera colaterală radială perforează septul lateral.
Fascia brahială () [Corola-website/Science/332129_a_333458]
-
A. cingulatus") este o specie de molie din familia Sphingidae. Adulții au o anvergură de 9,5 până la 12 cm. Corpul robust este de culoare gri-brună cu linii și puncte roz, iar abdomenul se îngustează până într-un punct. Aripile inferioare sunt gri cu linii negre și roz la bază. Este o specie nocturnă. Se hrănește cu nectar de la unele flori, printre care floarea lunii ("Calonyction aculeatum"), volbură ("Convolvulus arvensis") și petunii (specii de "Petunia"). Omida este solidă și are antene
Agrius cingulata () [Corola-website/Science/332219_a_333548]
-
plecare relativ aproape de configurația lor actuală, Saturn fiind mai aproape de Soare decât în prezent și Jupiter mai departe, iar Saturn fiind mai îndepărtat de Soare decât Jupiter. În acel moment, raportul perioadelor de revoluție ale celor două planete era ușor inferior lui 2. Uranus și Neptun sunt și ele mai aproape de Soare decât astăzi, Neptun fiind chiar mai aproape decât Uranus (distanța de 12 și 14 unități astronomice respectiv). Faza inițială de formare a planetelor gigante a curățat Sistemul Solar interior
Marele bombardament târziu () [Corola-website/Science/332423_a_333752]
-
de mici scuteluri dispuse neregulat. Capul este complet acoperit de plăci osoase. Înotătoarea caudală heterocercă. Înotătoarele pectoralele joase. Înotătoarea dorsală deplasată în partea posterioară a corpului. Lobul superior al înotătoarei caudale normal, neprelungit. Pedunculul caudal nu e turtit dorsoventral. Gura inferioară transversală, dreaptă și mică, ocupând numai o parte din suprafața inferioară a capului, deschiderea ei nu ajunge până la marginea capului; buza anterioară nu depășește marginea anterioară a ochiului. Narinele și ochii situați lateral pe cap. Botul (rostrul) puternic, conic, ascuțit
Acipenser () [Corola-website/Science/332422_a_333751]
-
osoase. Înotătoarea caudală heterocercă. Înotătoarele pectoralele joase. Înotătoarea dorsală deplasată în partea posterioară a corpului. Lobul superior al înotătoarei caudale normal, neprelungit. Pedunculul caudal nu e turtit dorsoventral. Gura inferioară transversală, dreaptă și mică, ocupând numai o parte din suprafața inferioară a capului, deschiderea ei nu ajunge până la marginea capului; buza anterioară nu depășește marginea anterioară a ochiului. Narinele și ochii situați lateral pe cap. Botul (rostrul) puternic, conic, ascuțit sau în formă de spadă, turtit dorsoventral, acoperit cu plăci, cu
Acipenser () [Corola-website/Science/332422_a_333751]
-
capului; buza anterioară nu depășește marginea anterioară a ochiului. Narinele și ochii situați lateral pe cap. Botul (rostrul) puternic, conic, ascuțit sau în formă de spadă, turtit dorsoventral, acoperit cu plăci, cu 4 mustăți circulare (rotunde) în secțiune pe fața inferioară, fără membrane senzitive. Dinții lipsesc. Spiraculul și pseudobranhia sunt prezente. Radiile branhiostegale lipsesc. Aparatul opercular este redus la subopercular și un preopercular rudimentar. Branhiile operculare bine dezvoltate. Membranele branhiale, concrescute cu istmul în urma eventelor și nu formează o cută în
Acipenser () [Corola-website/Science/332422_a_333751]