42,154 matches
-
Crucea Martirilor Unirii 1918-1919 este un monument amplasat în parcul Eminescu din municipiul Arad. A fost ridicat la 17 mai 1936 în memoria celor uciși în timpul atacului Ungariei comuniste în vestul României. În anul 1918 izbucnește revoluția bolșevică în Ungaria la putere ajungând Bela Kun. Cu toate că Marile Puteri au recunoscut legitimitatea revenirii Transilvaniei la Regatul României, guvernul comunist a declanșat o ofensivă pentru reocuparea teritoriului, ținutul arădean fiind ținta invadatorilor în perioada decembrie 1918-aprilie 1919, atacurile soldându
Crucea Martirilor Unirii din Arad () [Corola-website/Science/322715_a_324044]
-
izbucnirea Primului Război Mondial în 1914, Lunacearski a adoptat o poziție internaționalista și anti războinica care l-a apropiat de Lenin și Leon Troțki. În 1915, Lunacearski și Pavel Lebedev-Polianski au reeditat ziarul social-democrat "Înainte" (Вперёд), punând accentul pe „cultură proletara”. După Revoluția din 1917, Lunacearski s-a întors în Rusia și, la fel ca alți internaționaliști social democrați veniți din străinătate, s-a alăturat curentului „Mezraionțî” înainte de a fuziona cu bolșevicii în iulie-august 1917. După Revoluția din Octombrie din 1917, Lunacearski a
Anatoli Lunacearski () [Corola-website/Science/322697_a_324026]
-
punând accentul pe „cultură proletara”. După Revoluția din 1917, Lunacearski s-a întors în Rusia și, la fel ca alți internaționaliști social democrați veniți din străinătate, s-a alăturat curentului „Mezraionțî” înainte de a fuziona cu bolșevicii în iulie-august 1917. După Revoluția din Octombrie din 1917, Lunacearski a fost numit Comisar al Poporului pentru Instrucția Publică (Narkompros) în primul guvern sovietic și a rămas în acest post, având în sarcina, printre altele, și învățământul, până în 1929. Lunacearski a participat, împreună cu Maxim Gorki
Anatoli Lunacearski () [Corola-website/Science/322697_a_324026]
-
septembrie 1777, Arques-la-Bataille, departamentul Seine-Maritime - d. 1 mai 1850, Paris) a fost un naturalist francez specializat în zoologie și anatomie. Abrevierea numelui său în cărți științifice este Blainv.. Blainville a urmat școala militară din Beaumont-en-Auge (Calvados) la călugării benedictini. În timpul Revoluției franceze (1789-1799) școala militară a fost desființată, iar Blainville se reîntoarce acasă la părinți în Arques-la-Bataille lângă Dieppe. Din 1794 începe să urmeze școala de desenatori în Rouen. Se mută la Paris în 1796 unde se dedică picturii în atelierul
Henri Marie Ducrotay de Blainville () [Corola-website/Science/322736_a_324065]
-
puterea reală a trecut în mâinile a doi generali ruși, Sobolev și Kaulbars, special expediați în acest scop de la Sankt Petersburg. Prințul, după ce a încercat în van rechemarea generalilor, a restaurat constituția cu concursul tuturor politicienilor bulgari (19 septembrie 1883). Revoluția de la Plovdiv (18 septembrie 1885), care a dus la unirea Rumeliei orientale cu Bulgaria, a avut loc cu acordul lui Alexandru care și-a asumat guvernarea provinciei. Acest act a fost primit cu ostilitate de Rusia. Țarul Alexandru al III
Alexandru, Prinț al Bulgariei () [Corola-website/Science/322753_a_324082]
-
avut mai mulți iubiți, printre ei și medicul Carl Ferdinand Suadacini, care a tratat-o pentru infertilitate și a fost considerat a fi tatăl copiilor ei, deși acest lucru nu a putut fi dovedit. Louise Augusta a simțit simpatie pentru Revoluția franceză și a avut puncte de vedere anti-britanice începând cu anul 1789. De-a lungul anilor s-a dezvoltat un conflict între soțul și fratele ei, în special pe relația dintre ducatele Schleswig-Holstein și monarhia daneză. Ea a rămas loială
Prințesa Louise Auguste a Danemarcei () [Corola-website/Science/322760_a_324089]
-
român membru al Association of Tennis Professionals. Locuind în Franța din 1980, a creat la Dijon un club de tenis, după care, obținând exclusivitate asupra comercializării materialelor sintetice pentru sporturi „indoor” și „outdoor”, s-a lansat în afaceri internaționale. După Revoluția Română din 1989, a lansat operațiunea „Pâine pentru România”, prin asocierea firmelor „Croissant de France Invest” cu fabricile de pâine românești „Panegrano” din Cluj, dar și „Plevnei” și „Libertatea” din București, creând societatea Paniro SĂ. Tot atunci a pus și
Sever Mureșan () [Corola-website/Science/322773_a_324102]
-
jumătatea secolului al XIX-lea. Regina Victoria a Angliei a fost prima care a posedat un exemplar. Mai apoi a devenit foarte popular și răspândit în Franța, Germania, Belgia, Olanda și alte țări. Rasa aproape a dispărut în Rusia odată cu Revoluția din 1917, pentru că era asociată cu clasa conducătoare, cu nobilimea rusă. Din fericire, existau destule specimene în Europa la acea dată. Este un câine de talie mare, suplu, dar în același timp grațios și puternic. Capul este lung, îngust, craniul
Barzoi () [Corola-website/Science/322817_a_324146]
-
N. Malzberg scria: "Clifton a fost un inovator al începutului anilor '50 de o asemenea magnitudine, încât abordarea sa a devenit un standard printre scriitorii de science fiction. El a folosit teme comune ale science fiction-ului - invazii extraterestre, extinderea tehnologiilor, revoluție împotriva teocrației politice și colonizarea spațiului - dar, spre deosebire de predecesorii săi, a imprimat acestor teme clasice întreaga gamă a sofisticatei introspecții psihologice". Faima lui Clifton a pălit rapid, în 2010 fiindu-i decernat postum premiul de redescoperire Cordwainer Smith, pentru ignorare
Mark Clifton () [Corola-website/Science/322843_a_324172]
-
doi, nu a fost lăsat nici un indiciu, nici o urmă. La momentul respectiv, Tudor Postelnicu era șeful Securității, iar George Homoștean era ministrul de interne, cei doi fiind anchetați ulterior, în 1991, pentru implicarea în evenimente și asasinarea celor trei. După Revoluția din decembrie 1989, George Homoștean a fost condamnat la 14 ani de închisoare în dosarul „Autobuzul”, fiind arestat la 26 ianuarie 1993 și apoi eliberat la 15 aprilie 1994, prin amnistiere. Ulterior, prin Decretul prezidențial nr. 952 din 27 noiembrie
Acțiunea „Autobuzul” () [Corola-website/Science/322860_a_324189]
-
ilegalități pe când făcea parte dintr-o comisie de preschimbare a banilor, și că a fost împușcat când a încercat să fugă de sub escortă. În decembrie 1989 era redactor-șef adjunct la programul de Actualități din Televiziunea Română și a fost „amfitrionul" Revoluției la TV, transmițând în direct aproape 70 de ore în zilele de 22, 23 și 24 decembrie 1989. În prezent (decembrie 2014) este senior editor al Revistei Economistul și realizator de programe radio. începând din 12 iunie 2014 realizeazând emisiunea
Teodor Brateș () [Corola-website/Science/322861_a_324190]
-
(n. 21 aprilie 1949, București) a fost un participant la Revoluția Română din 1989, fiind unul dintre cei 40 de membri inițiali ai CFSN, anunțați de Ion Iliescu la TVR în 22 decembrie 1989 pe care, în aceeași zi, Ion Iliescu l-a desemnat ca reprezentant al civililor la MApN, din partea
Mihail Montanu () [Corola-website/Science/322863_a_324192]
-
124 mp pentru care plătea o chirie de 523 euro. Prin Decretul Nr. 226 din 30 noiembrie 1992, publicat în Monitorul Oficial Nr. 41 din 24 februarie 1993, lui Mihail Montanu i s-a conferit titlul de "„Luptător pentru victoria Revoluției române din decembrie 1989“" și a primit certificatul de revoluționar cu seria LRM-M-70.
Mihail Montanu () [Corola-website/Science/322863_a_324192]
-
Luís Filipe, Duce de Braganza la 1 februarie 1908. În timpul ultimilor ei ani în Portugalia, dădea semne de senilitate și era văzută rareori în public. A fost profund supărată de detronarea nepotului ei Manuel al II-lea al Portugaliei de către revoluția din 5 octombrie 1910 și de instaurarea primei republici portugheze. Maria Pia a părăsit Portugalia împreună cu restul familiei sale în exil în 1910. S-a întors în Italia natală unde a murit la 5 iulie 1911.
Maria Pia de Savoia () [Corola-website/Science/322058_a_323387]
-
represiune împotriva Frăției. Aceasta este cauzată de marele complot de care era bănuită organizația încă din 1959 și care avea ca scop înlăturarea lui Gamal Abd al-Nasser în favoarea lui Kamal Eddine Husayn (membru al ofițerilor liberi care au participat la revoluția din iulie 1952). În acești doi ani au fost arestați și acuzați de acest complot peste 15000 de membrii dintre care trei au fost executați pe 26 august 1966. Printre aceștia se află renumitul ideolog Sayyid Qutb autorul lucrării "Maʻălim
Frăția Musulmană () [Corola-website/Science/322073_a_323402]
-
islamice. Instaurarea statului islamic este obiectivul principal al discipolilor lui Qutb, ei urmând modelul ideal al statului islamic din timpul profetului și al celor patru califi bine-călăuziți (ar-rashidun) din perioada 632-661. Qutb face apel la toți discipolii săi să pornească revoluția islamică împotriva suveranității oamenilor care conduc în baza legilor proprii, să distrugă puterea uzurpatoare a oamenilor în favoarea instaurării „împărăției lui Dumnezeu pe pământ”. Sayyid Qutb este preocupat să demonstreze, în baza conceptului de "hakimiyya" rolul pe care îl are islamul
Frăția Musulmană () [Corola-website/Science/322073_a_323402]
-
terminată în 1851. La șase luni după închiderea expoziției, conform înțelegerii inițiale, clădirea principală și structurile adiacente au început să fie demontate pentru a fi mutate. Planurile inițiale, concepția expoziției (care urma să demonstreze rolul primordial al Marii Britanii din timpul Revoluției Industriale), precum și strângerea fondurilor pentru realizarea evenimentului se făcuseră sub înaltul patronaj al Prințului Regent Albert de Saxa-Coburg și Gotha, soțul Reginei Victoria a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei. Succesul extraordinar al expoziției, precum și strângerea unei sume record de
Philip Henry Delamotte () [Corola-website/Science/322104_a_323433]
-
doar doi au supraviețuit adolescenței: S-a distins în timpul invaziei franceze din Algeria. În 1847 a devenit locotenent-general și a fost numit guvernator general al Algeriei, poziție pe care a deținut din 27 septembrie 1847 până la 24 februarie 1848. După Revoluția de la 1848 din Franța, a fost înlocuit de Thomas-Robert Bugeaud în funcția de guvernator și s-a retras în Anglia pentru 23 de ani unde s-a îndeletnicit cu studii istorice și militare. Este autorul "Histoire des princes de Condé
Henri d'Orléans, duce de Aumale () [Corola-website/Science/322103_a_323432]
-
Louis Ferdinand s-a născut la Potsdam și a fost al treilea în linia de succesiune la tronul Imperiului German, după tatăl său, Prințul Moștenitor Wilhelm, și fratele său mai mare, Prințul Wilhelm al Prusiei. Monarhia a fost abolită după revoluția germană din 1918. Când fratele mai mare a lui Louis Ferdinand a renunțat la drepturile de succesiune pentru a se căsători în 1933 cu o femeie care nu aparținea vreunei familii regale (mai târziu a fost ucis în misiune în
Louis Ferdinand, Prinț al Prusiei () [Corola-website/Science/322109_a_323438]
-
rezistență. Castro însuși a ajuns în Havana pe 8 ianuarie după un marș al victoriei. Președintele ales de el, Manuel Urrutia Lleó, fusese numit în funcție pe 3 ianuarie 1959. Castro a vizitat ulterior Statele Unite ale Americii pentru a explica revoluția. El a menționat: „Știu ce crede lumea despre noi, că suntem comuniști, dar am spus foarte clar faptul că nu suntem comuniști; foarte clar.” Sute de agenți suspecți ai regimului Batista, polițiști și soldați au fost judecați public pentru încălcarea
Revoluția Cubaneză () [Corola-website/Science/322133_a_323462]
-
unor rebeliuni nereușite, precum cea a fraților Beaton. La scurt timp după preluarea puterii, Castro a înființat o miliție revoluționară pentru a-și mări controlul asupra foștilor rebeli și asupra populației. Castro a înființat de asemenea și Comitete pentru Apărarea Revoluției la sfârșitul lunii septembrie 1960. Un număr mare de informatori a fost recrutat din rândul populației. Comitetele pentru Apărarea Revoluției aveau drept sarcină menținerea „vigilenței asupra activităților contra-revoluționare”. Sectoriștii aveau sarcina de a menține rapoarte detaliate asupra locuitorilor unui cartier
Revoluția Cubaneză () [Corola-website/Science/322133_a_323462]
-
pentru a-și mări controlul asupra foștilor rebeli și asupra populației. Castro a înființat de asemenea și Comitete pentru Apărarea Revoluției la sfârșitul lunii septembrie 1960. Un număr mare de informatori a fost recrutat din rândul populației. Comitetele pentru Apărarea Revoluției aveau drept sarcină menținerea „vigilenței asupra activităților contra-revoluționare”. Sectoriștii aveau sarcina de a menține rapoarte detaliate asupra locuitorilor unui cartier legate de cheltuieli exagerate, contacte cu străinii, locul de muncă, educația și orice comportament „suspect” în general. În urma legii reformei
Revoluția Cubaneză () [Corola-website/Science/322133_a_323462]
-
tuturor proprietăților deținute de către firmele străine, inclusiv cele SUA. Statele Unite ale Americii au decis drept urmare înghețarea tuturor activelor cubaneze din țară, oprirea relațiilor diplomatice și înăsprirea embargoului asupra Cubei. Acest embargo este încă în vigoare la 50 de ani după Revoluția Cubaneză. Ca răspuns la deciziile administrației Eisenhower, Cuba a cerut sprijinul Uniunii Sovietice. În iulie 1961, a fost formată formațiunea Organizațiilor Revoluționare Integrate (abreviată IRO) prin unificarea Mișcării Revoluționare 26 Iulie a lui Fidel Castro, Partidul Socialist al Poporului (vechiul
Revoluția Cubaneză () [Corola-website/Science/322133_a_323462]
-
prin unificarea Mișcării Revoluționare 26 Iulie a lui Fidel Castro, Partidul Socialist al Poporului (vechiul Partid Comunist) condus de Blas Roca și Directoratul Revoluționar 13 Martie condus de Faure Chomón. Pe 26 martie 1962, IRO a devenit Partidul Unificat al Revoluției Socialiste Cubaneze (PURSC) care la rândul său a devenit Partidul Comunist din Cuba pe 3 octombrie 1965, cu Fidel Castro drept prim-secretar. Statele Unite ale Americii au încercat de mai multe ori să răstoarne guvernul cubanez. Una din acțiunile celebre
Revoluția Cubaneză () [Corola-website/Science/322133_a_323462]
-
(1920) (titlu original "Мы ") este o distopie finalizată de Evgheni Zamiatin în 1920. El reprezintă reacția autorului față de experiența personală legată de Revoluția rusă din 1905, Revoluția rusă din 1917, viața lui în suburbia Jesmond din Newcastle și munca din portul Tyne din timpul Primului Război Mondial. Pe malurile râului Tyne a întâlnit el raționalizarea muncii pe scară largă. Zamiatin a fost un inginer naval
Noi () [Corola-website/Science/322124_a_323453]