41,971 matches
-
pictoriței Cristina Liu, vicepreședinte al Asociației Artiștilor Plastici din București, aplică și este admis în această asociație. Anul 2013 debutează cu participarea în Ianuarie la Salonul Internațional de Artă Plastică, editia aV-a, expoziție găzduită de Sala Theodor Pallady a Bibliotecii Academiei Române.
Paul Mecet () [Corola-website/Science/329563_a_330892]
-
scris multe din scrierile sale preliminarii in latină și germană (o parte din acestea se află în Muzeul Brukenthal). Cartea "Cibinum" (numele latin al râului Cibin) a fost publicată în 2006, după ce a fost tradusă din latină în germană pentru Biblioteca Transilvană din Castelul Horneck (Gundelsheim, Germania). În 1708, Georg a devenit pastor luteran în Deutsch-Kreuz (astăzi Criț, în comuna Bunești). A solicitat această slujbă destul de liniștită cu scopul de a continua și în cele din urmă de a finaliza lucrările
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
cea alocată în bugetul național pentru cazarea studenților în cămine. Cu această donație a cumpărat în Piața Amzei din București imobilul în care s-a amenajat sediul Fundației, ce cuprindea "Căminul pentru studenți Vasiliu Bolnavu", o sală de conferințe, o bibliotecă și o editură proprie. Contribuția fondatorului nu s-a oprit aici, în afara unui stipendiu permanent el înzestrând ulterior Fundația cu o mare proprietate la marginea Bucureștiului în zona Dudești Cioplea, ale cărei cariere de materiale de construcții erau destinate completării
Fundația Universitară Constantin N. Vasiliu Bolnavu () [Corola-website/Science/329607_a_330936]
-
Societății Ephemera. Aproximativ 53 de cărți poștale pot fi găsite în colecția de cărți poștale a Laurei Seddon, catalogate in cartea sa A "Gallery Of Greetings" (1992). Colecția se află acum la Universitatea Metropolitană Manchester, parte a colecției Ephemera, în Biblioteca Sir Kenneth Green, în Campusul All Saints. În special în deceniul 1880, revistele și ziarele din acele timpuri scriau și comentau despre cărțile poștale . Printre noile concepte de cărți poștale lansate de către această companie și remarcate de presă se află
Sockl and Nathan () [Corola-website/Science/329621_a_330950]
-
s-a remarcat prin organizarea de multiple activități extrașcolare pentru elevi și familiile acestora: înființarea unui curs seral de alfabetizare (1909), organizarea unei cantine școlare și a unei tovărășii pentru asigurarea vitelor (1910), înființarea unei secții ASTRA, cu local propriu, bibliotecă și ziare, conducerea cantoratul bisericii ortodoxe din Caransebeș (1909-1914). A fost un organizator al publicațiilor pedagogice și profesionale ale învățătorilor din Banat întemeind și scriind pentru revista "Școala Bănățeană", organ oficial al Asociației Învățătorilor din județul Caraș Severin (1922-1924) și
Pavel Jumanca () [Corola-website/Science/329782_a_331111]
-
împliniri vârstei de 80 de ani, i se organizează o vastă retrospectivă și îi este conferit Ordinul 23 August clasa I. În 1980 donează Muzeului Județean Zălau, un număr de 162 de lucrări de pictură și grafică, arhiva personală și biblioteca de artă. Acestea stau la baza Galeriei Ioan Sima deschisă un an mai târziu. Ion Irimescu, prietenul și colegul de breaslă, remarcă în memoriile sale: „Plecat de pe meleagurile Periceiului, acest urmaș al unor generații de români, luptători pentru libertate, vine
Ioan Sima () [Corola-website/Science/329796_a_331125]
-
lucrări de pictură și grafică. Ulterior, pictorul mai donează, 1983, încă 40 de lucrări, supradimensionând, astfel, ceea ce a fost considerat, cu respect, un mare act de onoare și de probitate artistică. Mai mult, în aceeași perioadă, maestrul donează galeriei și biblioteca de artă, piese de mobilier de epocă, piese de artă populară, arhiva personală, precum și alte obiecte personale, în încercarea de a configura o donație unitară, definitorie pentru personalitatea sa marcantă și destinul său artistic. Urmând exemplul maestrului, nepoata sa, Maria
Ioan Sima () [Corola-website/Science/329796_a_331125]
-
care și le procura, îndeosebi "Vorhof der Sternwissenschaft" (în română: "Curtea astronomiei") de Christian Pescheck. A învățat latina și, la vârsta de 21 de ani a moștenit ferma, fapt care i-a permis să-și construiască propria grădină botanică, o bibliotecă, un laborator și un muzeu. A fost susținut de diverși donatori, între care viitorul rege al Angliei. Dar războiul dintre Prusia și Austria a pus capăt ambițiilor sale. La moartea sa, a lăsat o bibliotecă de 3.500 de cărți
Johann Georg Palitzsch () [Corola-website/Science/329854_a_331183]
-
construiască propria grădină botanică, o bibliotecă, un laborator și un muzeu. A fost susținut de diverși donatori, între care viitorul rege al Angliei. Dar războiul dintre Prusia și Austria a pus capăt ambițiilor sale. La moartea sa, a lăsat o bibliotecă de 3.500 de cărți, în parte constituite din copii manuscrise ale operelor științifice pe care nu putuse cumpăra din cauza costului lor. Un crater și o vale de pe Lună îi poartă numele, precum și asteroidul (11970) Palitzsch.
Johann Georg Palitzsch () [Corola-website/Science/329854_a_331183]
-
pentru Windows, cu sursă închisă, scris în Delphi. El a fost creat de programatorul rus Arteom Izmailov, iar în prezent lucrul asupra proiectului e continuat de o întreagă echipă de programatori - development team (AIMP DevTeam). Conceptul a fost bazat pe biblioteca audio BASS, dar începând cu versiunea beta 3.00, AIMP posedă propriul său motor audio. Proiectul a fost început încă pe când Arteom învăța la școală, inițial el fiind doar de anvergură locală, ulterior însă a fost făcut disponibil și pe
AIMP () [Corola-website/Science/329881_a_331210]
-
astfel a intrat în obștea Mănăstirii Antim. A studiat teologia (licențiat), dar a făcut în paralel și unele studii de matematică și filozofie. La Antim, în anii 1937, monahul Petroniu a avut drept ascultare de a pune în bună rânduială biblioteca mănăstirii. În anii celui de al II-lea război mondial și în primii ani după război (1945-1947), Părintele Petroniu a fost funcționar la Cancelaria Sfântului Sinod și chiar la secretariatul patriarhului Nicodim. A făcut parte din gruparea Rugul Aprins și
Petroniu Tănase () [Corola-website/Science/329889_a_331218]
-
care o consideră nepotrivită. În ciuda unei primiri inițial proaste a filmului, "" a fost considerat din ce in ce mai bun de-a lungul anilor de către spectatori și critici. În 1993, filmul a fost selectat pentru păstrarea în Registrul Național de Film din Statele Unite de către Bibliotecă Congresului ca fiind "cultural, istoric sau estetic semnificativ." "Gustul dulce al succesului: Muzicalul" a fost creat de către Marvin Hamlisch, Craig Carnelia și John Guare în 2002. În anul următor, AFI l-a desemnat pe J.J. Hunsecker ca fiind pe locul
Gustul dulce al succesului () [Corola-website/Science/329912_a_331241]
-
Alfred Hitchcock, cu Teresa Wright și Joseph Cotten. Scris de Thornton Wilder, Sally Benson și Alma Reville, filmul a fost nominalizat la pentru Gordon McDonell. În 1991, a fost selectat pentru a fi inclus în Registrul Național de Film de către Biblioteca Congresului. Charlotte „Charlie” Newton (Teresa Wright) este plictisită datorită vieții liniștite de acasă, alături de părinții și sora sa mai mică. Ea dorește ca ceva interesant să se întâmple și știe exact de ce anume are nevoie: o vizită la sofisticatul și
Îndoiala (film) () [Corola-website/Science/329921_a_331250]
-
în acest film apare John Garfield. Filmul este o adaptare a lui Abraham Polonsky și a Irei Wolfert după romanul lui Wolfert "Tucker's People." În 1994, "" a fost selectat pentru conservare în Registrul Național de Film al SUA de către Biblioteca Congresului, fiind considerat "important din punct de vedere cultural, istoric sau estetic". Avocatul Joe Morse (John Garfield) vrea să consolideze toate afacerile mici într-o operațiune mult mai mare mare și mai puternică. Dar fratele său Leo (Thomas Gomez) este
Forța răului () [Corola-website/Science/329960_a_331289]
-
La 22 iunie 1876, prin raport către Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice, Vizanti, în înțelegere cu Dimitrie Petrino - poetul rival al lui Mihai Eminescu - au pus la cale un proces împotriva lui Eminescu pentru sustrageri de cărți și mobilier de la biblioteca din Iași. Pentru că totul era la locul lor dosarul a fost închis. Tot Andrei Vizanti l-a dat în judecată și pe Titu Maiorescu pentru risipă din visteria statului. Andrei Vizanti a fost unul din liderii locali ai Partidului Național
Andrei Vizanti () [Corola-website/Science/328077_a_329406]
-
Hilar Szpilowski și a lui Waclaw Ritschel. În jurul anului 1820, sunt ridicate următoarele două pavilioane ca aripi ale aceleiași clădiri a palatului, urmând ca între anii 1840 și 1841 să se construiască urmatoarele pavilioane în cadrul proiectului lui Antoni Sulimowski. Clădirea Bibliotecii a fost construită între anii 1891 și 1894 în curtea interioară, între poarta dinspre Krakowskie Przedmieście și corpul palatului, după proiectele lui Antoni Jablonski Jasienczy și Stefan Szyller. O nouă poartă de intrare a fost construită în anul 1910.Între
Palatul lui Kazimierz () [Corola-website/Science/328141_a_329470]
-
1891 și 1894 în curtea interioară, între poarta dinspre Krakowskie Przedmieście și corpul palatului, după proiectele lui Antoni Jablonski Jasienczy și Stefan Szyller. O nouă poartă de intrare a fost construită în anul 1910.Între anii 1929 și 1931, clădirea Bibliotecii a fost reconstruită, iar în anul 1930 a fost ridicată clădirea Auditorium Maximum, urmând proiectul lui Alexander Bojemski. În timpul celui de-al doilea Război Mondial, palatul fost distrus alături de alte clădiri universitare din campus, devenind o ruină. A suferit de
Palatul lui Kazimierz () [Corola-website/Science/328141_a_329470]
-
lor pentru tot felul de practici suspecte și diabolice”. În 1892 când cazul de beatificare al Anei a fost înaintat către Vatican, un număr de experți germani au început să compare și să analizeze notele originale ale lui Brentano din biblioteca personală a acestuia cu cărțile pe care le-a scris. Analizele făcute în biblioteca personală a lui Brentano după moartea acestuia de către experții germani au scos la iveală diferite surse biblice apocrife, hărți și ghiduri de călătorie printre lucrările sale
Ana Ecaterina Emmerich () [Corola-website/Science/328153_a_329482]
-
beatificare al Anei a fost înaintat către Vatican, un număr de experți germani au început să compare și să analizeze notele originale ale lui Brentano din biblioteca personală a acestuia cu cărțile pe care le-a scris. Analizele făcute în biblioteca personală a lui Brentano după moartea acestuia de către experții germani au scos la iveală diferite surse biblice apocrife, hărți și ghiduri de călătorie printre lucrările sale ce ar fi putut să fie folosite pentru a îmbunătăți relatările lui Emmerich. În
Ana Ecaterina Emmerich () [Corola-website/Science/328153_a_329482]
-
1688, și unde, probabil, este și înmormântat. Mitropolitul Calinic al II-lea era originar din Zagora (Tesalia). A avut parte de o educație aleasă până la venirea sa la Brăila, la 1743, dovedind multă dragoste pentru carte și adunând o importantă bibliotecă. După ce a păstorit Mitropolia Proilaviei timp de cinci ani, el a fost ales în 1757 patriarh de Constantinopol cu numele de Calinic al IV-lea, dar a rămas în scaun doar șase luni. Este autor al câtorva lucrări rămase în
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
Dragomir au fost mult mai accesibile față de lucrările lui Demostene Russo, ale cărui argumente nu sunt de neglijat și merită o cercetare mai atentă. Pentru a ajuta o înțelegere corectă și echilibrată a aspectelor principale ale acestei dispute, în secțiunea Biblioteca Mitropoliei Proilaviei este prezentat un document care conține atât studiul lui Russo „"Meletie Sirigos și Meletie al Proilavului sunt două persoane deosebite"” cât și replica lui Nicolae Iorga publicată în "Revista de Istorie". Un aspect întâlnit în aproape toate lucrările
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
de la Lunéville, prinții de Oettingen-Wallerstein au intrat în posesia Mănăstirii Sf. Mang. La 15 ianuarie 1803 Prințesa Wilhelmine i-a comandat abatelui Aemilian Hafner să desființeze abația și să părăsească clădirile până la data de 1 martie a anului respectiv. Conținutul bibliotecii a fost expediat noilor proprietari pe plutele de pe râul Lech. Majoritatea operelor se află acum în biblioteca Universității din Augsburg, cu excepția unei mici colecții de manuscrise deosebit de valoroase, care se află în Arhivele Diecezane din Augsburg. În 1837 biserica fostei
Mănăstirea Sfântul Mang din Füssen () [Corola-website/Science/328189_a_329518]
-
Wilhelmine i-a comandat abatelui Aemilian Hafner să desființeze abația și să părăsească clădirile până la data de 1 martie a anului respectiv. Conținutul bibliotecii a fost expediat noilor proprietari pe plutele de pe râul Lech. Majoritatea operelor se află acum în biblioteca Universității din Augsburg, cu excepția unei mici colecții de manuscrise deosebit de valoroase, care se află în Arhivele Diecezane din Augsburg. În 1837 biserica fostei abații a fost dăruită Parohiei Füssen. În 1839 cancelarul regal al Bavariei, Christoph Friedrich von Ponickau, a
Mănăstirea Sfântul Mang din Füssen () [Corola-website/Science/328189_a_329518]
-
1955), mai întâi ca și crainic, iap apoi ca redactor și șef al secției române. În 1979 a fost angajat de Radio Europa Liberă ca director-asistent, unde a rămas până la pensionarea sa din 1995. Este nepotul lui Garabet Ibrăileanu. La Biblioteca Centrală Universitară din Cluj există un fond „”. În 2011 locuia la München, Germania. A fost căsătorit de două ori (a doua soție fiind Gabriela Dumitrescu, critic de artă) și are un fiu, Mihai, căruia i-a dat numele după unchiul
Mircea Carp () [Corola-website/Science/328176_a_329505]
-
Maiorescu: figurează în aproape toate foile antijunimiste („Românul", „Tranzacțiuni literare și științifice", „Revista contimporană", „Stindardul") și, împreună cu Al. Macedonski, inițiază editarea „Literatorului". A fondat „Portofoliul român" și „Duminica" (alături de I.C. Săvescu); a condus „Țara literară", a întemeiat „Revista albastră" și „Biblioteca omului de gust". A colaborat la „Revista orientală", „România literară", „Nuvelistul", „Revista literară", „Vestea", „Peleșul", „Analele literare" etc. În 1894 a scos săptămânalul „Dacia viitoare". Publicistul se arată preocupat de istoria și literatura popoarelor. Scrie despre Revoluția franceză, îl interesează
Bonifaciu Florescu () [Corola-website/Science/328167_a_329496]