42,154 matches
-
(1920) (titlu original "Мы ") este o distopie finalizată de Evgheni Zamiatin în 1920. El reprezintă reacția autorului față de experiența personală legată de Revoluția rusă din 1905, Revoluția rusă din 1917, viața lui în suburbia Jesmond din Newcastle și munca din portul Tyne din timpul Primului Război Mondial. Pe malurile râului Tyne a întâlnit el raționalizarea muncii pe scară largă. Zamiatin a fost un inginer naval, de unde trimiterea lui la
Noi () [Corola-website/Science/322124_a_323453]
-
putere; o parte a Zidului Verde a fost distrusă, păsările au început să populeze orașul, iar unii oameni comit acte de rebeliune socială. Romanul se încheie incert; o idee repetată de-a lungul romanului este aceea că nu există o revoluție finală. Societatea distopică prezentată în "Noi" este condusă de Binefăcător, fiind înconjurată de un imens Zid Verde, care separă cetățenii de natura primitivă. Toți cetățenii sunt cunoscuți ca numere și fiecare oră din viața lor este condusă de "Tablele Orare
Noi () [Corola-website/Science/322124_a_323453]
-
lui Zamiatin, probabil în lumina dogmatismului crescând al guvernului sovietic din acea perioadă, pare a fi că este imposibil să se înlăture toți cei care se revoltă împotriva unui sistem, spunând asta și prin intermediul lui I-330: Nu există o revoluție finală. Revoluțiile sunt infinite."
Noi () [Corola-website/Science/322124_a_323453]
-
probabil în lumina dogmatismului crescând al guvernului sovietic din acea perioadă, pare a fi că este imposibil să se înlăture toți cei care se revoltă împotriva unui sistem, spunând asta și prin intermediul lui I-330: Nu există o revoluție finală. Revoluțiile sunt infinite."
Noi () [Corola-website/Science/322124_a_323453]
-
Mohamed Bouazizi în Tunisia la data de 17 decembrie 2010. Acest act a declanșat demonstrații pe scară largă împotriva regimului, care ulterior s-au extins în mai multe țări din zonă. În Egipt, Yemen și Tunisia, demonstrațiile au devenit adevărate revoluții care au dus la înlăturarea președinților tunisian (Zine El Abidine Ben Ali) și egiptean (Hosni Mubarak), iar ulterior și a președintelui yemenit Ali Abdullah Saleh. În Iordania și Cisiordania guvernele au fost dizolvate de către regele Abdullah, respectiv președintele Autorității Palestiniene
Primăvara arabă () [Corola-website/Science/322151_a_323480]
-
la ele sau chiar la întregul Internet. Accesul mass-media internaționale în mai multe țări a fost sever restricționat, iar reporterii mai multor posturi internaționale (CNN, Al Jazeera etc.) aflați pe teren au fost amenințați, reținuți de către poliție sau chiar bătuți. Revoluția Iasomiei, așa cum a fost numită acțiunea de protest din Tunisia, a deschis seria acțiunilor din lumea arabă. După o lună de revolte, la 14 ianuarie 2011, Ben Ali, președintele Tunisiei, s-a refugiat în Arabia Saudită. “Ce s-a intâmplat aici
Primăvara arabă () [Corola-website/Science/322151_a_323480]
-
dictator din lumea arabă, Muammar Gaddafi, aflat la putere de 42 de ani.Sfârșitul lui Gaddafi s-a produs la 20 octombrie, după o lungă serie de revolte și lupte dintre susținătorii dictatorului și forțe antiguvernamentale. Primul element comun al revoluțiilor a fost răsturnarea de la putere a patru șefi de stat (Tunisia, Egipt, Libia, Yemen) indiferent de durata și modul în care aceste revoluții s-au produs. După căderea celor trei dictatori, următoarea întrebare a fost cine urmează la rând. Următoarele
Primăvara arabă () [Corola-website/Science/322151_a_323480]
-
o lungă serie de revolte și lupte dintre susținătorii dictatorului și forțe antiguvernamentale. Primul element comun al revoluțiilor a fost răsturnarea de la putere a patru șefi de stat (Tunisia, Egipt, Libia, Yemen) indiferent de durata și modul în care aceste revoluții s-au produs. După căderea celor trei dictatori, următoarea întrebare a fost cine urmează la rând. Următoarele revolte s-au declanșat în Siria și Yemen. Cei doi lideri, Bashar Al Assad și Ali Abdullah Saleh, au încercat să se mențină
Primăvara arabă () [Corola-website/Science/322151_a_323480]
-
demisia, după 32 de ani de președinție. Același lucru nu se poate spune despre Siria, unde forțele rebele luptă încă împotriva regimului Asad, care refuză să predea puterea în ciuda violențelor și evenimentelor grave care au încălcat drepturile omului. Toate aceste revoluții au avut ca punct comun, rezistența impresionantă a șefilor de stat, care s-au zbătut până în ultimul moment să-și păstreze scaunul, indiferent de consecințe. Aceste revoluții nu au fost inițiate neparat sau numai de către islamul politic radical, mișcările islamiste
Primăvara arabă () [Corola-website/Science/322151_a_323480]
-
puterea în ciuda violențelor și evenimentelor grave care au încălcat drepturile omului. Toate aceste revoluții au avut ca punct comun, rezistența impresionantă a șefilor de stat, care s-au zbătut până în ultimul moment să-și păstreze scaunul, indiferent de consecințe. Aceste revoluții nu au fost inițiate neparat sau numai de către islamul politic radical, mișcările islamiste sau islamul militant, ci au fost începute de mase populare cuprinzând toate păturile sociale. Un element comun și nou în aceste mișcări, este prezența feminină la proteste
Primăvara arabă () [Corola-website/Science/322151_a_323480]
-
și să repete sloganuri alături de bărbați, luptând pentru o transformare democratică a societății arabe. Numeroase femei au ieșit în stradă în Tunisia, Libia, Egipt și Yemen, înregistrând o prezență neașteptat de mare și activă încă din primele zile ale începerii revoluțiilor arabe. Și mai remarcabilă este prezența feminină în Yemen, unde cultura de trib este încă răspândită în această țară, precum și tradițiile conservatoare care încă decid comportamentele indivizilor fie ei bărbați sau femei. Deși nu era de așteptat ca femeia să
Primăvara arabă () [Corola-website/Science/322151_a_323480]
-
asistente medicale, ziariste, ce au sprijinit procesul de schimbare prin articolele lor și prin prezența la fața locului. Unele dintre ele au ajuns să conducă aceste marșuri și să se adreseze mulțimilor, inspirând entuziasmul în rândul tinerilor. Tawakkul Karman, Mama Revoluției din Yemen, Regina Bilqis a II-a sau Doamna primăverii arabe,cum i se mai spune, a dovedit că femeia poate deveni un exemplu, aceasta fiind prima femeie arabă laureată la premiul Nobel pentru Pace. Ea a luptat pentru drepturile
Primăvara arabă () [Corola-website/Science/322151_a_323480]
-
cât și după "primăvara arabă". Ea face parte din cel mai mare partid de opoziție, este membru al Parlamentului, de la 32 de ani, dar și mamă a trei copii. A condus marșuri studențești și și-a instalat cortul în Piața Revoluției din Sanaa, timp de trei luni. Tawakkul Karman a devenit un exemplu concret că femeia arabă este o forță și că avut rolul ei necontestat în aceste revoluții, riscându-și viața pentru a atinge obiectivul dorit, dovedind o revenire puternică
Primăvara arabă () [Corola-website/Science/322151_a_323480]
-
copii. A condus marșuri studențești și și-a instalat cortul în Piața Revoluției din Sanaa, timp de trei luni. Tawakkul Karman a devenit un exemplu concret că femeia arabă este o forță și că avut rolul ei necontestat în aceste revoluții, riscându-și viața pentru a atinge obiectivul dorit, dovedind o revenire puternică la rolul femeii social și politic ce amintește de rolul important al femeii despre care se vorbește, încă de la începuturile islamului. Rețelele de socializare au avut rolul lor
Primăvara arabă () [Corola-website/Science/322151_a_323480]
-
ziariștilor să fie tot mai greu. Aceste rețele care au reușit să unească tineri din diferitele colțuri ale lumii arabe. Acest lucru a devenit o problemă pentru guverne, care au constatat că aceste rețele au devenit instrumente importante pentru sprijinirea revoluțiilor și de comunicare între revoluționari. Astfel, guvernelor arabe, temându-se de puterea internetului de a scoate oamenii în strada, au blocat accesul la Internet, fară prea mult succes însă, activiștii online reușind, în cele din urmă, să-și facă auzită
Primăvara arabă () [Corola-website/Science/322151_a_323480]
-
a fost și este rezultatul protestelor de pe Internet, încarnarea manifestațiilor on-line, oamenii mobilizându-se pe rețelele sociale, îndeosebi pe Facebook, dar și pe Twitter, ca mai apoi, să iasă in stradă. Insă despre această situație se poate discuta doar în ceea ce privește Revoluția din Egipt, unde protestele au izbucnit, in mare parte, pe Internet. În privința Războiului civil din Libia, sau a Revoluției din Tunisia, situația a fost cu totul alta, deja se formase un ecou in Lumea Arabă, trăgaciul fiind declanșat de către celelalte
Primăvara arabă () [Corola-website/Science/322151_a_323480]
-
Facebook, dar și pe Twitter, ca mai apoi, să iasă in stradă. Insă despre această situație se poate discuta doar în ceea ce privește Revoluția din Egipt, unde protestele au izbucnit, in mare parte, pe Internet. În privința Războiului civil din Libia, sau a Revoluției din Tunisia, situația a fost cu totul alta, deja se formase un ecou in Lumea Arabă, trăgaciul fiind declanșat de către celelalte proteste. Și totusi, în Tunisia, spre exemplu, mobilizarea tinerilor pe Internet a devenit și mai mare odată ce au început
Primăvara arabă () [Corola-website/Science/322151_a_323480]
-
numeroase videoclipuri, fotografii și texte, menite să-i scoată și pe ceilalți oameni în stradă. Același lucru se poate spune și despre Yemen, unde majoritatea populației nu are acces la internet, deci nu se poate spune că internetul a declanșat revoluția,însă a ajutat la menținerea ei. Prin urmare, atunci când vorbim de “primavara arabă”, nu putem să negăm rolul major pe care Internetul l-a jucat, chiar dacă, cel mai probabil, cei mai multi oameni au ieșit in stradă, nu datorită Internetului, ci pentru
Primăvara arabă () [Corola-website/Science/322151_a_323480]
-
adună toți la rugăciune, denumirea marșurilor din zilele de vineri cu denumiri specifice, cum spre exemplu Vinerea Martirilor, Vinerea dreptății sau Vinerea luptei împotriva corupției etc., instalarea corturilor de către revoluționari în piețe, toate aceste aspecte au fost comune în desfășurarea revoluțiilor. Chiar dacă motivele izbucnirii revoltelor au variat de la o țară la alta, totuși mișcările arabe au fost foarte asemănătoare între ele și au mers pe același tipar. Mai mult, cele care s-au încheiat deja, au avut același sfârșit, și anume
Primăvara arabă () [Corola-website/Science/322151_a_323480]
-
și președinte al Consiliului de Miniștri la 11 noiembrie 1917, un echivalent al titlului de prim-ministru al Bavariei. Acuzat că a arătat loialitate oarbă Prusiei, Ludovic a devenit tot mai nepopular în timpul războiului. Pe măsură ce războiul se apropia de sfârșit, revoluția germană din 1918-1919 a izbucnit în Bavaria. La 7 noiembrie 1918, Ludovic a fugit de la reședința sa din München împreună cu familia sa. El a fost primul dintre monarhii detronați în Imperiul German în urma războiului. La 12 noiembrie 1918, prim-ministrul
Ludovic al III-lea al Bavariei () [Corola-website/Science/322164_a_323493]
-
alături de surorile sale Pilar și Eulalia la palatul regal din Madrid. În atmosfera oficială a curții spaniole, micile infante aveau puțin contact cu părinții lor. În 1868 când Paz avea șase ani, familia a fost obligată să părăsească Spania din cauza revoluției care a costat-o pe Isabela tronul. La 30 septembrie 1868 familia regală a plecat în exil în Franța. Isabela a II-a s-a stabilit la Paris cu copiii ei în timp ce regele Francis trăia în Epinay. Paz a fost
Infanta María de la Paz a Spaniei () [Corola-website/Science/322160_a_323489]
-
Paz și-a dedicat mare parte a timpului ei municii de caritate. A extins un azil pentru copiii săraci în Neuhausen lângă Nymphenburg, numit Marien-Ludwig-Ferdinand; în 1913, a fondat o școală în Munchen care a fost dizolvată în 1918, cu revoluția care a pus capăt monarhiei bavareze. De asemenea, infanta a fost responsabilă de expoziția de artă Glaspalast care a avut loc în fiecare an la München până la distrugerea acesteia prin incendiere în 1931. Casa ei era vizitată de scriitori și
Infanta María de la Paz a Spaniei () [Corola-website/Science/322160_a_323489]
-
al Angliei, a condus țara în perioada 1685-1688, apoi a fost detronat când Parlamentul i-a invitat pe protestantul olandez, William al III-lea, și pe soția acestuia, Prințesa Maria (fiica cea mare a regelui Iacob), să-l înlocuiască, în timpul Revoluției glorioase din 1688. În 1734, Charles Edward a observat asediul francez și spaniol asupra Gaeta, prima sa expunere la arta războiului. Tatăl său a reușit să obțină sprijinul reînnoit al guvernului francez în anul 1744; și Charles Edward a călătorit
Charles Edward Stuart () [Corola-website/Science/322170_a_323499]
-
egiptene, "găzduiește o vastă colecție de antichități din [[Egiptul Antic .Muzeul are peste 120.000 de piese majoritatea obiectelor de artă fiind expuse în vitrinele muzeului restul fiind păstrate în depozite Următoarele informații se referă la starea muzeului de dinainte de Revoluția egipteană din 2011. Muzeul Mumiilor regale este o cameră, care conține 27 [[mumie|mumii]] regale din timpuri nic Faraon, a fost închis la ordinele președintelui Anwar Sadat în 1981. Acesta a fost redeschis în anul 1985, prezentând însă mai putine
Muzeul Egiptean din Cairo () [Corola-website/Science/322174_a_323503]
-
unei inundații a fluviului Nil. Această a determinat autoritățile să mute exponatele într-un alt muzeu, în [[Giza|Giza.]] Artefactele au rămas acolo până în anul 1902 când au fost mutate, pentru ultima oară, la actualul muzeu din Piață Tahrir În timpul Revoluției egiptene din 2011, muzeul a fost vandalizat, si potrivit relatărilor două mumii au fost distruse Mai multe artefacte au fost, de asemenea, deteriorate. Există două nivele principale ale muzeului, un parter și un etaj. La parter există o vastă colecție
Muzeul Egiptean din Cairo () [Corola-website/Science/322174_a_323503]