5,710 matches
-
sorbit în pământ. M-am ridicat și, cu florile până la brâu, am coborât spre mijlocul văii. De departe mi-am dat seama că acolo, pe o suprafață destul de mare, toată vegetația era culcată la pământ, devenită un fel de covor împletit din fibrele tari ale tulpinilor, din frunze, din corole zdrențuite și împrăștiate. Era un miros de vegetație strivită, verde-nchis, care se ridica din pământ. M-am apropiat, și atunci i-am văzut. Stăteau goi, culcați pe spate, sub soarele
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mână, prima dată după atâția ani în care zgomotul sacadat al mașinii mele de scris mă izola și, asemenea cartonașului pe care-l privește cel ce se autohipnotizează, îmi fixa conștiința în zona precisă a fabulației. în locul unui covor mecanic împletesc acum, cu o răbdare maniacală, un covor manual de vene și nervi, al cărui spate îl văd doar eu, ale cărui conexiuni încîlcite și de neurmărit, ale cărui noduri, ganglioni, varice sânt propria mea alcătuire anatomică. Tu, Victor, 113 singurul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
această dimineață oribilă nu putea să își amintească decât părțile bune, primele zile care dădeau speranță și promiteau dragoste. Ea lucra la Chic, iar Oliver era un fotograf de modă. Unul în ascensiune. Intrase grațios în birou, cu șuvițele lui împletite în vânt, purtând ca de obicei un rucsac imens pe umărul solid. Chiar și atunci când întârzia la o întâlnire cu editorul - de fapt, mai ales atunci - se oprea mereu pentru a pălăvrăgi cu Lisa. Cum a fost la New York? l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
temătoare dar foarte curioasă, voiam să le cunosc. Mi se părea totul atât de nou încât îmi venea să cred că sunt în pragul unei aventuri. Și acum, în clasa a IV-a, sunt emoționată în prima zi de școală. Împletesc în gând clipele de neuitat ale vacanței cu vorbele calde, sfătoase ale doamnei învățătoare. În jurul meu, același râu de copii gălăgioși. Doar eu, cu ochi ceva mai maturi, încep să văd că mă îndepărtez de curiozitățile, poznele și spaimele anilor
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
-n textele din presă sau de la radio, în perioada când ea era de fapt în Dago, cu Roșcatul Manley, sau undeva aiurea, torturată cu sălbăticie. Cu cât îi ascultam mai mult, cu atât povesteau mai mult despre ei înșiși. Își împleteau propriile povești triste cu cea a Daliei Negre, despre care credeau sincer c-ar fi fost o sirenă voluptoasă, ce urma să ajungă o mare stea a Hollywoodului.Păreau în stare să-și vândă propriile vieți pe o moarte senzațională
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
brutal de detașat de ceea ce povestea. Lângă ea era o măsuță plină cu figurine din ceramică, cu care se jucă tot timpul. Eu m-am învârtit prin cameră și am privit portretele de familie, simțind cum personajele din tablouri se împletesc cu povestirea ei. I-a cunoscut pe Emmett și Georgie în 1921, când nu erau decât niște tineri imigranți scoțieni, veniți la Hollywood în căutarea norocului. Îl ura pe Emmett, fiindcă îl trata pe Georgie ca pe un lacheu, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
vede însă, este că acest arc este de fapt o roată, un cerc... din care se observă doar câte o parte, uneori... însă dincolo de imaginile trecătoare, ar fi un întreg invizibil... culorile se amestecă prin lume, de multe ori se împletesc în diverse feluri, însă întotdeauna ajung să înainteze împreună pe drumul rotitor, printre ramuri și aștri, odată cu lumina... se pot vedea în orice clipă într-un ciob de sticlă sau oglindă, în particolele de energie ce zboară prin aer, pe deasupra
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
alta în ritm amețitor, ca și cum crengile ar fi preferat să ia alte nuanțe, înnoindu-se mereu, de la un moment la altul... arborele infinit devenise asemenea unui râu, un fluviu imens colorat în milioane de raze diverse, ce alergau spre înălțimi, împletindu-se și rotindu-se prin universul nesfârșit și neștiut... iar fluviul acesta era de fapt roata invizibilă a vieții, întregul cerc al arcului curcubeului, definiția transparentă a luminii... se auzea încă râsetul vesel al culorilor, glasul lor vioi și am
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
și acumulez conștiință pozitivă? Atunci eu aș fi tu și tu ai fi eu în măsura în care eu învăț și te înalț, iar tu ești deja înălțat și îmi arăți ce am de învățat? Iar dacă tu, arborele universal, ești de fapt împletit din lumină și lumina aleargă și crește în ramuri, e ca și cum ne-am identifica dincolo de timp, spațiu, exprimare sau afirmare cu însuși fluxul universal de lumină... tu îmi trezești conștiința spiritului pentru a vedea viața și a fi viu, iar
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
putere a imperiului. Triumfalis vir, triumfătorul, purta tunica palmata, cu marginile de aur de forma frunzelor de palmier, iar peste ea, toga picta, având o pictura textilis din broderii grele; pe cap purta o cunună de aur în care se împleteau frunze de laur; în mână ducea scipio, sceptrul greu de fildeș. Transfigurat astfel, urca în cvadriga aurită, cu un echipaj de patru cai albi, pentru procesiunea rituală a triumphus-ului - un traseu scenografic și magic, o înfășurare în jurul ombilicului Romei. Având
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sacru este sicomorul, al cărui lemn nu se strică. Femeile poartă văluri ușoare, sandale aurite și giuvaieruri, fiindcă Isis e inteligența care a descoperit toate artele. Coruri de adolescenți și chimvale, harpe arcuite, sistre de bronz, argint și aur își împletesc armoniile sunetelor și le amestecă cu parfumurile sacre. Fiindcă Isis este strălucitoarea Stăpână a muzicii, după cum spune inscripția de la Iu-nit Ten-tor. Și trebuie să știi că, dintre cele patruzeci și patru de cărți de Înțelepciune, două sunt închinate melodiilor marelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
le rămăseseră. Mi-a povestit cum a murit tatăl său. Pe neașteptate a debarcat pe insulă un ofițer, unul dintre cei care săvârșesc ticăloșii, cu oamenii lui. Gracchus stătea pe o stâncă și privea marea, singur. Ca să supraviețuiască, fiul său împletea coșuri de răchită, așa cum făcea de șaptesprezece ani. Ofițerul i-a spus lui Gracchus că Julia era moartă și că doar el mai rămăsese în viață. Fiul lui a lăsat coșul și a venit în fugă; ofițerul citea deja sentința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
balustradă și, dincolo de ele, golul. Ieși, se apropie de balustradă. Printre copaci se zărea o prăpastie, iar pe fundul ei, liniștit, întunecat, înconjurat de maluri abrupte, se ivi lacul. De jur-împrejur, pădurea, acel nemus compact, acoperea munții, iar ramurile se împleteau, ajungând să se aplece peste maluri. — Sacrul Lacus Nemorensis, șopti Claudius, poetul cel palid. De la începutul vremurilor, încă dinainte de nașterea Romei, lacul, munții, pădurea întunecată au fost consacrate Dianei. Împăratul fu impresionat de apa liniștită și nemișcată; era netedă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
azuriul albăstrelelor, cenușiul perlelor, galbenul florilor de ginestră. Nu exista nici o tușă agresivă, care ar fi fost ca o ușă trântită în mijlocul unei piese melodioase. Pe boltă nu se vedeau linii drepte; frizele aveau forma unor panglici lungi, care se împleteau cu o grație elenistică - culori și forme pe care arta barocă avea să le reia, șaptesprezece veacuri mai târziu. Pe pereți - casete pătrate în care erau pictate peisaje deschise, ce se pierdeau la orizont într-o lumină blândă și unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se răspândise prin palate. În pauză se ridică, își salută prietenii, dărui - darurile lui erau întotdeauna rafinate și neobișnuite, provenind din nevoia inconștientă de a fi iubit - păsări rare din provinciile Asiei, închise în colivii mici din ramuri de răchită împletite cu zăbrele subțiri de aur; apoi oferi sucuri de fructe exotice, sosite de curând pe mare din provincia Africa, aromatizate cu vin. — S-a întors credinciosul Herodes din Judaea, șopti batjocoritor Asiaticus. Parcă regatul lui ar fi la Roma, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
am o senzație bruscă de ușurare și o bucurie imensă mă inundă. Uneori, În vis, ieșind din apă, mă Înconjoară din toate părțile armate de șerpi Încolătăciți, Încârligați În snopi solzoși; aceștia șuieră amenințător, Încercând să mă muște, se zbat Împletindu-și trupurile În grămezi răsucite, se rostogolesc cu limbile Învinețite atârnând În afară. Alerg, alerg Îngrozit și numai zborul mă salvează În ultimul moment de primejdia iminentă; Întotdeauna, ridicarea de la pământ este grea, căci trebuie să fac efortul supraomenesc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
destinsă, inertă, ai zice: e moartă, dacă n-ar fi pântecul respirând; are o mână deasupra capului, arcuită, cu degetele lungi rășchirate ca niște gheare, cealaltă pe lângă corp, mi se pare neverosimil de lungă, Încerc s-o apuc să-mi Împletesc degetele cu ea, dar o rezistență de fier mi se Împotrivește; este aici ea, femeia misterioasă pe care am vânat-o la ștrand, e madame Bovary, pot s-o posed, e a mea, mi s-a abandonat, e aici, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Când oamenii or să mănânce lacom și-or să se-njure la gura fântânilor, degeaba vei veni. Când cerul era copleșit de nori și torturat de Încleștările trăsnetului, atunci trebuia să vii. În zilele senine, când bucuria oamenilor se va Împleti cu sfânta lor ignoranță, atunci, degeaba vei veni. Mi se pare Însă c-a venit vremea să-ți spun, oricând vei veni, „Prea târziu!“. 23 mai 1965 (duminică) Lui E. Naivule... ce-ai trăit tu În 30 de ani, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Încrezută chiar, cultivată și ironică. Începutul pendulează Între două maniere narative: una strict descriptivă, „obiectuală“, reluare a scriiturii de tip nonveau roman; și alta colocvială, adresare către „iubiții cetitori“, cu miza pe efectul deconspirării convenției romanești. Cele două maniere se Împletesc continuu, Într-un joc isteț de perspective, gata-gata să se suprapună: În aceeași clipă când „privim“ cutare detaliu din cadru, ni se și face cu ochiul și frazele devin În acest fel relative, obligându-ne să le citim În funcție de poziția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
apoi antrenamentele de patinaj artistic și tot ce ține de anturajul sportiv intră Într-un fel de „viziune“ a existenței ca simplă competiție: victorii și Înfrângeri, etape către Împlinirea unui destin Înalt, singular... Amuzant pe multe pagini, jurnalul adolescentei A. Împletește stilul exaltat, metaforic și simbolist specific vârstei cu contabilitatea strictă a evenimentelor zilei (gen: „M-am Împăcat cu Fredy, iată și acest vis atât de depărtat realizat. Ce bine-mi pare! Azi am făcut 4 ore de gheață și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mâna și, când el i-o luă privind-o ușor confuz, îl trase să se ridice. Erau față în față, ceea ce i să păru ciudat fiindcă Russell era mult mai înalt. Leigh privi în jos spre mâinile ei cu degetele împletite într-ale lui; era, fără îndoială, un moment de intimitate. El își desprinse mâinile ca să o cuprindă de după gât, își trecu degetele prin părul ei și își apăsă buzele întredeschise pe ale ei; sărutul lui cu limba părea mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ce Înaintau spre Shanghai. Jim păși În iarba ce-i ajungea pînă la talie. Ca și În apa mării, la Tsingtao, sub suprafața caldă era o lume răcoroasă, străbătută de curenți misterioși. VÎntul lin de decembrie mișca ierburile, care se Împleteau În jurul lui ca niște curenți iscați de niște avioane inexistente. Ascultînd cu atenție, Jim aproape că auzea cum motoarelor lor se pun În mișcare. Lansă În vînt aeromodelul din lemn de plută și Îl prinse, cînd acesta se Întoarse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
soarele cald, iar caporalul arăta spre orezăriile secate. O ceață prăfoasă se ridica din pămîntul nearat, un văl alb care ascundea privirilor zgîrie-norii Îndepărtați ai Shanghai-ului. Un convoi de camioane japoneze trecu pe drum cu un duduit care se Împleti cu bîzÎitul Îndepărtat al unui avion de transport. Jim schimbă băncile și se așeză lîngă doamna Hug, care Îl ținea pe tatăl ei bătrîn la piept. Două dintre misionare erau culcate pe podeaua camionului, iar ceilalți deținuți moțăiau tresărind neliniștiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Conturîndu-se limpede pe fundalul blocurilor de apartamente din concesiunea franceză, zburau spre Shanghai, gata să lovească docurile și baza de hidroavioane din Nantao. Dar bateriile antiaeriene din jurul pistei mai trăgeau Încă În aer. Trasoarele brodau cerul, fire de fosfor se Împleteau și se deznodau. În centrul lor era marea pagodă de la Lunghua, care se ridica prin fumul de deasupra hangarelor În flăcări, tunurile antiaeriene aruncînd un paravan de foc neîntrerupt. Jim nu mai văzuse un atac aerian de asemenea dimensiuni. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și se strecură În jos pe scară. — SÎnt aici, doctore Ransome. Cred că era să fiu omorît. A murit cineva? — Să sperăm că nu. Doctorul Ransome se aplecă peste balustradă și Își scutură praful din barbă cu pălăria de hamali, Împletită din paie. Deși tulburat de raidul aerian, Îl privea obosit pe Jim, dar cu Înțelegere. După raiduri, cînd paznicii japonezi Începeau să se poarte rău cu deținuții, adesea era furios pe Jim, de parcă l-ar fi tras la răspundere. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]