384,087 matches
-
și recunoștință față de toți cei care intră în contact cu părțile cele mai hidoase, mai infernale ale vieții; despre care se vorbește puțin sau deloc, și care ar trebui plătiți în aur, dar asta e cu totul altă problemă. Am început să doresc fățiș ca bătrînul să moară, așa cum își dorește și el cu patos în unele din momentele de oarecare luciditate (în celelalte își dorește să trăiască, ori nu mai știe ce trebuie să dorească!), dar cu aproape certitudinea că
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
în copilărie sentimentul că sunt ieșeancă, dar o primă strămutare la București a făcut să se piardă, în cele din urmă, din memorie farmecul. A urmat la maturitate strămutarea în Franța ca o confirmare că mă caracterizează nomadismul, o diasporă începută de mult și nu atașamentul de un loc. Am în vine amestec de sînge venit din Orient în România și pot considera, fără efort că aparțin unei familii care prin stabiliri succesive s-a tot deplasat din Est spre Vest
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
și condiția umană în general, de om debarasat de contextul geografic-istoric. Individualismul meu e cosmopolit și, ca atare, îmi ajunge, la limită, să mă știu europeană. Și cum lucrurile se petrec pe mai multe planuri de viață interioară, dacă am început prin a admira exemplul rușilor în emigrație, la urmă îl și resping. Mi se impune concluzia că sensibilitatea mea pro-românească e mai mult o complicație psihologică, un tic al spiritului, un gest din ce în ce mai lipsit de conținut. Dar nu sunt sigură
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
și frunză Părea o banalitate în plus. Nu mai avea nici o importanță Să stai de vorbă cu fantezia, Nici cu rudele ei, transparențele De nimeni încă știute. Sperasem în ele mai mult decât în viață, Și deodată m-au părăsit începând treptat să se întunece. Ziua s-a făcut noapte cu vânătoare Pe urmele mele și înaintea mea. Nu mai avea nici o importanță. Pe masa de pietre, întocmită în grabă De oamenii aceștia concreți Ai sfârșitului meu, ceva ce semăna Cu
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
Ce îl priemsc și i-l ofer? E umbra o creație din pustie Făcută pentru a mă cere, Iar eu către ea fără putere înaintez, dar fără să o văd. Leacul și boala rămân îndărăt, Idealizate, numai gând, himere. Așa începe vidul, șchiopătând, Dar plin de memorie. Dinainte-mi viața se reașează De-a îndărătelea și altfel aș vrea să o trăiesc. Chiar dacă orice cuvânt s-a făcut nimic. Alunec, deci visez, mai am picioare, Mâinile cine știe unde au plecat. Ochii se
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
ea minunile din plâns, Dorințele ca pietre, și din ele Face statui, din umbra pe podele, Din țestele ce peste vis le-am strâns. E dimineață dar e încă noapte, Aud mișcarea sferelor în șoapte Din altă zi abia la început. Sunt formele de limba mea purtate, Scrise pe trupul meu ca nestemate, Clipă ce peste mine ai trecut. Iar voi lăsa în urmă viața goală, Părere mie, sieși îndoială? Venirea mea pe lume are trup? Ce liniștite trec pe stradă
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
mine ai trecut. Iar voi lăsa în urmă viața goală, Părere mie, sieși îndoială? Venirea mea pe lume are trup? Ce liniștite trec pe stradă oase, Singurii cetățeni ai lumii joase. De ele într-un angelus mă rup. Acum va-ncepe o ceremonie. Nu știu nimic dar văd că este vie Tăcerea care-n mine s-a-ntrupat. Iată zburând ceva ca o oglindă, Privirea pe moar știe să prindă Un alt chip care altuia e dat. Am scris un vers pe el
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
rându-mi sunt; decât, S-o-nvălui cu eșarfa-mi albă suplă Și-un pact să fac pe-un timp ceva mai scurt. Sunt prizonierul surdei mandragore. Haiku De-atâta asfințit, toamna, marea a ruginit în valuri. Numele Numele a început să nu mă mai cunoască, propriul meu nume. Uneori are rezonanțe străine, uneori îl poartă un străin, iar alteori cineva încearcă să mi-l fure, ca și cum " crede hoțul " ar putea să mă lase despuiat. Dar eu știu de mult povestea
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/12755_a_14080]
-
pe care-l urmărea de la începutul anului. Făcu o baie caldă, se spălă la cap și, în timp ce-și usca părul, se gândi să-și facă și un ceai de tei, că e calmant. Puse apa la fiert și începu să caute fileul pe care și-l punea noaptea după ce se spăla la cap. Sertarul scrinului era mare și plin cu tot felul de nimicuri: papiote, ace de păr, broșe și brățări, coliere de scoici sau pietricele colorate cumpărate pe
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
sunt soția fostului dumneavoastră... Aici vocea se întrerupse. Persoana de la capătul firului își suflă nasul. ...,sunt văduva lui Jiji! - exclamă, izbucnind în plâns. - Nu înțeleg. Veniți-vă în fire, doamnă! Câteva clipe nu se auzi decât o smiorcăială. Doamna Marinescu începu să priceapă: "Așadar asta e ultima doamnă Jianu?!" - Da, doamnă, soțul meu, Jiji, ne-a lăsat, s-a prăpădit acum două nopți... - Cum!? Jiji...? Nu se poate! A murit Viorel Jianu...? - Da, doamnă, și... Un hohot acoperi ultimele cuvinte. Dar
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
acolo lucrezi? - făcu ea. - Tot acolo. Mergeau pe marginea lacului, încet, mână în mână. Ea aștepta. Seara era sfârșite. - Nu cumva te-ai căsătorit între timp? - îl întrebă. - Nu, n-am făcut-o - și râse. Dar tu? Parcă erai măritată - începu el, amuzat. - N-am fost măritată niciodată. își desprinse mâna din mâna lui și-și aruncă părul pe spate. Au mers o vreme, așa, în tăcere. Era nehotărât. Când au ajuns în dreptul debarcaderului ea s-a oprit, sprijinindu-se de
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
trântite una peste alta, pe orizontală, ca un teanc de clătite... Da, era o ambiție perfecționistă în această nevoie de logic și de frumos! Ura asemenea cuvinte fiindcă de la ele se trăgea neputința lui de a încheia un text odată început. Nimic, nici o frază nu i se părea îndeajuns de logică și de frumoasă. întotdeauna descoperea undeva, uneori ascuns, un defect, o infimă neglijență, o scorie, o știrbitură, o pată, un gunoi. Exact ca în bucătărie după plecarea grăbită a Elenei
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
pînă-n zori. îmi simt sufletul murdar, mi l-aș spăla cu detergenți, l-aș freca bine, dar nu am putere. O amărăciune imensă că mi-am rupt din trup încă o bucată vie de carne. Și de mîine trebuie să încep iar să bat la uși, să vorbesc, să mă rog, să mă rog, să fiu aparent vesel, vioi, dispus, ușor, fluture. Nimic frumos în mine după ce, ca acum, am băut. înainte mi-era atît de rușine, încît scriam o poezie
A declarat că ea este iubita lui Eminescu by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12808_a_14133]
-
întîlnire ce m-a marcat. Știți ce mi-a zis? "Dumenata ai un facies liric. Semeni cu Labiș". Nu-i citisem un rînd. Nici nu-i spusesem că scriu! Mi-am păstrat, pentru zile amare, necitită cartea despre Labiș. Am început-o ieri c-o bucurie acută, de la prima frază. Am, deci, 218 pagini în care-mi pot face sufletul fericit, ocrotit, surd la tot ce mi se întîmplă.
A declarat că ea este iubita lui Eminescu by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12808_a_14133]
-
dragostei, cu o melodie a versurilor irezistibilă s-a împotmolit în declarațiile politice. Pentru el, Stalin era "mai înțelept decât toți oamenii luați laolaltă". O altă serie deține semnul minus în biografie, dar și în creație. Dezagregarea pe ambele părți începe după o perioadă inițială de fertilitate și de respectare a adevărului. Se observă un proces de retezare a forței creatoare. La jumătatea drumului, ceva împiedică brusc înaintarea. De astă dată opțiunea nu e liberă, rezultat al unei decizii individuale. Schimbarea
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
a fost apăsarea încât pentru a supraviețui ca producător de bunuri spirituale autorul se simțea nevoit să preia pe porțiuni modul de simțire și de cugetare al opresorului. De aci surpriza că mințile altă dată strălucite s-au copilărit, au început să silabisească asemenea unor elevi în primele clase ale unei școli primare care învață abia alfabetul. Pe o durată mai lungă și cu consecințe mai catastrofice s-a săvârșit atrofierea prozei în Rusia, unde autori ca Leonov, Fedin, Fadeev după
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
Azi torța revoluției sclipește ca un soare Și nu mai zace-n praful pe cronici așternut. Cei ce clădesc prezentul aflat-au în trecut Un far drept călăuză spre țărmuri viitoare! La Piatra Neamț ființa un cerc literar, care a editat, începînd din 1947, cîteva Caiete de poezie: nr. 1 " Reconstrucția în versuri; nr. 2 " Revoluția în versuri; nr. 3 " Orașul; nr. 4 " 1848. "Inițiativa grupului de la Piatra Neamț " scrie Contemporanul (nr. 74, 1948) " e mai mult decît lăudabilă. Ea dovedește că, pornind
Slova Nouă by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12565_a_13890]
-
rugîndu-mă să-i jupoi, să-i eliberez, să fie ziduri adevărate, văruite, curate, mirositoare ,lucind de albeață în lumină... să-mi adăpostească sufletul, mințile, inima... să locuiesc într-o odaie simplă, sfîntă, tămăduitoare de boli... Și , scrib umil, răbdător, voi începe să copii sîrguincios, ceasuri întregi, uitîndu-mi de moarte, înflorind rîndurile cu crini... Poate așa voi ajunge , dincolo de tencuială, la cărămida roșie a camerei, o voi străbate, voi păși ușor în aerul pur, în încăperea mai mare... proaspătă, infinită... voi adormi
Rugăciune Laică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12774_a_14099]
-
muncă "socialiste" care se deplasează, cotidian, între domiciliu și locul de muncă. Dacă mijloacele plate ale romanului ajung să fie parodiate, platitudinea realului din acest roman este eliberată cu o insesizabilă ironie. Lumea ficțională de aici este articulată epic sumar, începând de la aceea industrială, rigidă ierarhic, cu numeroșii ei navetiști, dar și aceea ficțională, deja intrată în biblioteci. Naratorul își privește lumea recreată referențial cu o ironie demistificatoare, la adresa inautenticității și stereotipiei. Naratorul nu este, însă, decât la prima vedere, un
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
va descrie și în viață și în operă ca pe un infern, un oraș ostil pe toate planurile, un adevărat imperiu al întunericului, comparabil cu romanul lui Dickens, Bleak House. Încet-încet, ne lămurește autorul amplei monografii a Petersburgului, "capitala fantastică începe să fie privită ca o metropolă reală, un conglomerat de suferințe asemănător cu cele din alte mari orașe rusești sau europene. Epoca își dezvăluie fața nepoetică; și până și în literatura rusă, una dintre cele mai rezistente la 'proza vieții
La Petresburg! La Petersburg! by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12679_a_14004]
-
un curs universitar, cu care seamănă tot mai mult, propun tablouri de început, jumătăți sau sfârșit de veac, urmărite detaliat în toate palierele vieții. Pe acest fundal, sunt inserate capitole închinate unor personalități petersburgheze de prim rang. În plus, cartea începe și se încheie simetric cu două opere emblematice pentru literatura petersburgheză. Este vorba de Pușkin și de Călărețul de aramă, din care pleacă, precum razele, toate atitudinile viitorilor scriitori și de Casa Pușkin a lui Andrei Bitov, care reunește într-
La Petresburg! La Petersburg! by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12679_a_14004]
-
Semnasem cu pseudonimul Ștefan Sava (nu trebuie uitat că totul se petrecea sub regimul lui Ion Antonescu). Articolul a apărut în Ecoul din 16 februarie 1944. Când l-am văzut, am trăit câteva clipe de euforie. Blocajul fusese spart. Am început să public cu regularitate, la scurte intervale de timp, un șir de medalioane, consacrate toate unor mari personalități din domeniul artelor plastice europene, moderne și contemporane. Stimulentul la care m-a supus Virgil prin "îndărătnicia" lui a fost atât de
Nașul meu literar, Virgil Iernuca by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/12629_a_13954]
-
demersul care mi-a influențat destinul. A dat dovadă de încredere, de generozitate, de simț pedagogic. Articolul meu despre Van Gogh era departe de a fi fost grozav, dar Virgil a știut să-mi ocrotească și încurajeze în continuare debutul. începând din 1946, drumurile noastre s-au despărțit, poate și pentru că eu optasem în favoarea creației artistice plastice, dar mai degrabă datorită implicației mele politice, de care se distanțase radical. Virgil Ierunca cel pe care l-am evocat avea să dispară pentru
Nașul meu literar, Virgil Iernuca by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/12629_a_13954]
-
scriitorului. Sfătuit și de alții, se gândește să se înscrie în P.C.R., dar asta înseamnă pentu el anularea independenței de spirit și a personalității lui de până atunci. Doctorul în filosofie de la University of Southen din California, autorul studiului Kalokagaton, începe să frecventeze cu prudență Biblioteca americană, asistă neputincios la dispariția Societății "Amicii Statelor Unite" și a Revistei româno-americane, unde fusese unul dintre cei mai însuflețiți colaboratori. Este pur și simplu derutat citind articolul lui Kamenev "contra artei burgheze", unde chiar și
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
al frescelor din Moldova de Nord încearcă să se adapteze, să răspundă noilor exigențe politice: defilează conștiincios la fiecare 1 mai și 23 august, frecventează regulat ședințele de învățământ ideologic, se duce la muncă voluntară, scrie despre Lenin și literatură. începe, cum s-ar zice, "să se dea pe brazdă" însușindu-și, circumstanțial, chiar și limba de lemn. O conferință a politrucului de tristă amintire N. Moraru e considerată instructivă "de mare folos pentru informarea unor oameni ca mine asupra ideologiei
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]