4,963 matches
-
cele mai chinuitoare: să intri și să ieși de sub prici, la "șerpărie", în zece secunde, dar ore în șir, la comandă; să stai în șezut nemișcat, pe scîndura priciului, cu privirea fixată la degetul mare de la picioare sau cu mîinile întinse la vîrful picioarelor, cîte 16 ore pe zi, timp de cîteva săptămîni, ceea ce-ți crea o stare demențială, ajungînd să miști intenționat cîte un deget, ca ei să te lovească iar tu să profiți pentru a-ți schimba cît
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a nedreptății care aveau loc în fiecare zi. A văzut răniți veniți de pe front și lăsați de izbeliște să moară în chinuri în loc să fie îngrijiți, ca înstăriții să aibă medicamente pentru familiile lor, pentru vreo zgârietură. A văzut soldații lăsați întinși pe marginea drumului, unde nu preoții le aprindeau o lumânare, pentru că se odihneau sau așteptau să se adune zece- douăsprezece cadavre, să nu facă risipă de timp, ci săracii care nici nu-i cunoșteau, refugiații mai ales, le aprindeau lumânările
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
corpul și mintea mai aveau numai câteva minute până să cedeze și să se prăbușească. Îl puteai găsi adormit la birou cu fața peste foi sau întins în pat într-o poziție ciudată, cu caiete sub el, cu mâna rămasă întinsă pe patefon și învăluit de un miros puternic, stătut și acru de tutun. Îți mai aduci aminte, doamnă ? Era târziu și era toamnă, Și frunzele se-nfiorau, Și tremurau de vântul serii. Îți mai aduci aminte, doamnă ? Într-o dimineață
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și se așezase aproape la fiecare masă, observând atent cum se vede scena din fiecare colț ; „Aia mai la dreapta, aia trage-o un pic în spate“, a dat repede câteva indicații ospătarilor. „Uitați, dragilor, aici fața de masă e întinsă mai mult în stânga, nu e egală. Iar în colțul ăsta e puțin prea răcoare, de la curent, închideți ferestruica aceea mică de sus. Așa, exact !“ Apoi își lua la rost orchestra. „Aurel ! Aurele, ține, pentru numele lui Dumnezeu, spatele mai drept
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nici prea puțin, nici prea rece, dar nici călâu, ci să-și păstreze răcorimea anotimpului de afară. Să se așeze puțin, înainte să fie gustat. Să-i pătrunzi culoarea și să-i înțelegi melancolia și toată istoria. Să vezi câmpurile întinse de viță-de-vie, toamna, la amiază, când soarele roși- atic te mângâie, nu te arde. Să vezi mâinile zgâriate și bătătorite de femei și bărbați care culeg ciorchinii și îi pun în coșuri, să simți mirosul lor proaspăt, dulceag, și să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
neputincios pe piept, apoi am șoptit, „Te aud te aud te aud...“ Dar promisiunea nu mai avea nici un efect. Câinele își recâștigă din forțe și se cabră ca un cal pe labele din spate, ridicându-se deasupra mea, cu aripile întinse obscen, fluturându-le, împroșcându-ne cu și mai mult sânge. În momentul acela mi-am ridicat piciorul stâng și fără să gândesc l-am lovit tare în piept. S-a prăbușit pe spate, dând din aripi încercând să-și mențină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pe fiul meu salută-l din partea mea, fii bun, spune-i că mă gândesc la el și știu că el veghează undeva deasupra și nu-ți fă griji: pentru că mă va găsi întotdeauna aici, oricând dorește, chiar aici, cu brațele întinse în așteptare, în paginile cărții, între coperte, la sfârșitul lui Lunar Park. FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Lunar Park cor.doc PAGE 3
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
îți vor supraviețui și ție îți surpă, implacabil, entuziasmul. VITALIE CIOBANU: Târg de carte în Piața Pombal, sub cerul liber, după-amiaza. E vorba de grădina Estufa Fria - o alee foarte largă, cu boscheți plantați în șiraguri geometrice, unde au fost întinse două rânduri de standuri-corturi ale editurilor participante. Cărți, de care vrei: de la literatură pentru copii până la medicină, astronomie și psihanaliză. Grupul scriitorilor se sparge foarte repede, risipindu-se pe imensa suprafață a târgului. După ce fac un tur al „standurilor”, cobor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
gen Colosul și Saturn devorându-și fiii, Velázquez cu Piticul și Triumful lui Bachus, alte și alte pânze celebre, pe care le știai înainte de a le fi văzut aievea, iar acum le recunoști pur și simplu. Am văzut o femeie întinsă pe o bancă de pe culoarul principal, ornat și el cu pânze de jos și până în tavan. Leșinase. Câțiva oameni adunați în jurul ei încercau să o resusciteze, în timp ce pe alături treceau fără încetare alte „victime” în devenire. Să fi fost impactul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de Ville - sediul Primăriei orașului, situat în Palatul Rohan - ne-a salutat viceprimarul Martine Moulin-Boudard, o doamnă plinuță, care a rostit un speech interminabil, spre exasperarea asistenței, a cărei rumoare era din ce în ce mai greu de stăpânit. Toată lumea aștepta cina, mesele erau întinse într-o sală alăturată și nerăbdarea generală putea fi înțeleasă. Nimeni nu și-a mai cheltuit banii mâncând în oraș, știind că va urma o recepție oficială. Seria cuvântărilor de salut este încheiată, la fel de lung și metodic, în germană (cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de la gurile Dunării”. Hotărâm să facem și noi la fel, atrași de afluxul mare de curioși ce și-au ales drept țintă exotica oază. O țintă urmărită din înaltul cerului și de călătorii din teleferic - cabinele galbene lunecă pe cablurile întinse de-a lungul uriașului spațiu expozițional. Pavilionul arab, o adevărată cetate, cu basoreliefuri incrustate pe zidărie, reia modelul celebrului fort Al Jahili, construit la 1898 de șeicul Zayed I. Are încăperi numeroase, în care poți vedea scene de viață, obiecte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Lennart Meri, scriitor și el, la reședința prezidențială, a fost gândită ca o nestemată a sejurului nostru, așa cum se obișnuiește în țările mai mici sau mai mari, dar aveam să mă înșel. Lume multă, masată în curte, sub umbrarele corturilor întinse pe peluză. Sunt prezenți și diplomați acreditați la Tallin. Președintele, într-un costum maro-deschis, la trei piese, cu pocalul de vin într-o mână și cu alta în buzunar, în stil american, foarte relaxat, dar care îl face să semene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
peste un Internet-club, dar constat că nu am destule ruble belaruse ca să-mi verific poșta electronică. În sfârșit, ajung și la podul de unde se vede clădirea înaltă a hotelului Belarus. Câteva perechi pe malul râului, în costume de baie, stau întinse pe cuverturi și ascultă muzică la casetofon. Niște copii dau cu pietricele într-un cârd de rațe. E, totuși, un cadru mai plin de viață... VITALIE CIOBANU: E o după-amiază ploioasă, mohorâtă, și singurul lucru mai bun pe care îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în restaurantul Trenului Literar; 4. un peisaj „filmat” din viteza trenului; 5. o cameră de hotel, cu birou, veioză, laptop și câteva cărți (din nou, un pasaj trucabil, nu apare nici o față în cadru); 6. picnic la țară - scriitori discutând, întinși pe iarbă, la Casa-Muzeu François Mauriac de lângă Bordeaux; 7. un vagon cu inscripții în mai multe limbi al Literatur Express-ului; 8. secvență de la un meci de fotbal pe care scriitorii l-au jucat la Dortmund. Este publicat și programul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ceilalți, cât de rapid se schimbă aspectul orașului... VITALIE CIOBANU: Dau o raită de-a lungul străzii Friedrichstrasse. În ploaia măruntă care spală trotuarele, luminile de neon ale reclamelor sclipesc multicolor. Trotuarele - plate, comode, perfect desenate - sunt ca niște preșuri întinse în fața blocurilor de piatră, granit și sticlă, probabil, de curând renovate, dându-ți senzația de putere, echilibru și opulență. Clădirile nu sunt înalte, dar par foarte temeinice. E proaspăt și curat pe stradă, nici un pic de noroi, o plăcere să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Spree, nu departe de Reichstag. Sunt aici pentru a-mi respecta un tabiet: cel de a vizita măcar un muzeu celebru în fiecare metropolă în care poposim. Clădirea este un complex de temple grecești fortificate, având câteva poduri de acces întinse peste apă. Muzeul găzduiește o minunată colecție de artă antică. Un altar cu trepte din Asia Minor, cioplit în jurul anului 170 î.H., pentru preamărirea lui Zeus și Atena. Poarta zeiței Iștar din Babilon... Aceste comori mesopotamiene transportate aici, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Malbork, Kaliningrad, Vilnius, Riga, Tallin, Sankt-Petersburg, Moscova, Minsk, Brest, Varșovia, Berlin. Vestul și Estul, două fețe ale aceluiași continent, se reflectă în jurnalul celor doi autori ca într-un joc de oglinzi paralele. O lume a contrastelor politice și culturale, întinsă de la Oceanul Atlantic până la Golful Finic, scrutată c-un ochi critic, „irigată” de imaginația artistică a martorilor-călători. Europa de la fereastra vagonului reprezintă documentul unei experiențe umane și spirituale de neuitat. PAGE PAGE FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Europa de la fereastra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
un tânăr din „categoria mea”, fără slujbă, nemembru nici de UTM și nici de partid, de a-și strecura cât de cât numele într-o revistă. Țin minte și azi cum o surprindeam pe Mica, Dumnezeu s-o ierte, care, întinsă în pat, prefăcându-se adormită, mă fura cu coada ochiului, uneori cu o milă nesfârșită față de ridicolul strădaniei mele, de lipsa mea totală de simț practic și, mai ales, de falsa lume în care trăiam. Dar... ce bine că trăiam
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
prin căldură și praf. Trecem prin Vânătorii Neamțului unde vedem școala, biblioteca mare și ateneul popular, zidite toate de archimandritul Chiriac Nicolau pe care l-am văzut apoi la Neamț, bătrân, bătrân, inconștient aproape ca un copil. Trecem prin pădurea întinsă de stejari mari dintre care unii au devenit proprietate a multor personalități politice: stejarul lui I. Lahovari, al lui N. Cosăcescu, al lui C. Stoican etc. Mănăstirea mare, întinsă, liniștită, în vălceaua de sub munții păduroși. Vizitatori încă nu sunt. Stăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de 300000 de pelagroși. În curând vom avea jumătate de milion, căci acest rău spăimântător se întinde ca buba neagră. (Vezi art. d-rului Lupu) Dr. Lupu:10 "Aici se vede un popor care, după ce jumătate de an a cultivat lanuri întinse de grâu aurit pentru străinătatea depărtată, iarna n-are ce mânca." Dr. Lupu: "Grație acestei legi (a tocmelilor agricole) care admite închiriarea muncii din iarnă pe vară, fără a specifica un minimum de preț măcar, se poate da unui țăran
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Ghe. Grupa IX Caporal Roșescu I. Sold. Juncu Cost. " Păduraru D-tru " Nistor Ghe. " Gălățianu I. " Boroeanu V. " Drăghici Ghe. " Dumitru N. " Mustiață Gv. [Apel scris de un gradat din pluton] [Oda maiorului] E noapte-adâncă, pace. Maiorul nostru-n somn Visează-ntins pe spate; ș-al gloriilor domn Misteriosul Marte, i-ncinge fruntea-n lauri Pe când plăieșii noștri se bat ca niște tauri Cu căpitanu Bratu și Vulovici în frunte. Trecea batalionul cu glorie prin munte Prin nourii cei sumbri prin văile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
să zacă o lună. L-a pisat și i-a rupt oasele. Moșul pe care l-aducea cuminte iapa acasă când era cu chef e achitat. 28 Fevruarie 926. Zavod campament pescăresc în Dobrogea. Bordei în pământ, cârlige care stau întinse la soare, ca să li se usuce șferile. cuhar = bucatar Vataman de păscari 3 Mart. Cum duce acasă iapa Balana pe moșneagul cel bețiv din punct de vedere al iepei. Ea, împreună cu personagiul și personagiile animale ale gospodăriei sunt personajul principal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
iar Bogdan va cumpăra vreo 9 așezări, ceea ce înseamnă că Cetatea controla un domeniu de peste 70 de sate. Cetatea de Baltă, cu centru la Târnăveni, avea 40 de sate, în cea mai mare parte locuite de români. Stăpânirea unor domenii întinse în Transilvania, de către un domn moldovean, a unor așezări locuite de români, a avut un rol important pentru menținerea conștiinței de neam. Nu era puțin lucru ca pe cetate să fâlfâie steagul Moldovei, iar în unele localități ca Târnăveni, Bazna
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a avut loc întemeierea țării. Domnii, care s-au perindat pe scaunul Moldovei, au făcut danii din aceste braniști. La 1 ianuarie 1453, Petru Aron dăruia mânăstirii Moldovița o prisacă în braniștea de la Bohotin. Această braniște trebuie să fi fost întinsă din moment ce același domn îi dăruia, tot acolo, o prisacă mânăstirii Neamț (1 ianuarie 1454). La 29 august 1455, Petru Aron dăruia lui Duma Micaci un loc în pustie, ca să-și întemeieze un sat în braniștea de la Bohotin, vecin cu prisaca
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ca un sergent de la artilerie. Ea a încălicat pe Nastasia și eu pe Dochița. Era în postul mare și o ciurfalanie foarte mare. Eugenia singură încălica și descălica. Și acolo ce-am văzut ? În odaia cea frumoasă din față era întinsă pe-o masă, Florica cea frumoasă ! Dar nu mai zicea nimica, toți plângeau, care de care mai tare. Și am plâns și noi cum plâng și acum când scriu aceste rânduri foarte triste. Și de acasă la biserică la groapă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]