104,540 matches
-
n-au încotro să își găsească și alt rol în societate. De curînd, poliția a descoperit o filieră de prostituate pe Internet și a desfiin-țat-o. Nu iau apărarea fetelor care participau la acel program al prostituției prin computer. Dar mă întreb ce vor face ele, după ce li s-a interzis exercițiul la bară prin intermediul computerului. Le-a recalificat poliția de la moravuri? Le-a întins altcineva mîna? Din cîte știu, nu. Într-un fel, soarta acestor nefericite spune totul despre relația societății
Ce vrea tineretul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15958_a_17283]
-
alegorie a Arcei lui Noe! -, mi-am dat seama că există efectiv în orice orășel...) Pe de altă parte, am văzut sub o altă lumină subtilitatea umorului lui Mark Twain sau profunzimea analitică a lui Faulkner, alegorismul lui Updike. Mă întreb, unde mai rămîne loc să-i "iubesc mai mult pe francezi"? Colecția literară universală a fiecăruia dintre noi cred că nu cunoaște neapărat, cum am înțeles, în timp, de la tata un "cititor" în toată puterea cuvîntului!, granițe naționale. De cînd
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
un "cititor" în toată puterea cuvîntului!, granițe naționale. De cînd trăiesc în America, de pildă, îi înțeleg poate mai bine pe Cortázar, Buzzati, Calvino, Marguerite Yourcenar. Sper că asta răspunde măcar parțial întrebării dumneavoastră. Aveam, oricum, de gînd să vă întreb cum v-ați format ca intelectual. O parte dintre lucruri le-am spus deja aici, altele, în interviuri sau, mascat, în cărți (mai ales în Traversînd Washington Square). Pe lîngă atmosfera de acasă, se adaugă cercul magic al facultății, Ioan
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
care i-ați face pentru traducerea literaturii române? Dacă aș ști care e primul, probabil că aș putea să închipui mult mai mult de trei... Și, probabil, tot atîtea dificultăți, impedimente. Nu am nici o competență în această materie, dar mă întreb dacă cei care o au, cel puțin pe hîrtie, fac ceva... Probabil că, mai degrabă nu! În La Revoluția Română scrieți, cu ironie, că vă îndepliniți o datorie față de țară, descriind formele pe care le-a luat Revoluția Română la
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
-l comparăm pe autorul Scrisorilor, ci cu un pictor de locuri, oameni și moravuri care a creat, în bună regulă, un secol al XIX-lea românesc după chipul și asemănarea fantasmelor sale artistice. Aproape nu mai are rost să ne întrebăm despre adevărul reprezentărilor. Ele sînt plauzibile într-un asemenea grad, încît nu pot fi infirmate. Așa se întîmplă de obicei cu lumea din opera romancierilor, nu din aceea a istoricilor. Ghica nu ne-a lăsat romane, dar ne-a lăsat
Secolul lui Ion Ghica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15945_a_17270]
-
Z. Ornea Scriu astăzi despre o carte de care mă simt apropiat sufletește. E cartea regretatului meu prieten, criticul literar Ov. S. Crohmălniceanu, Evreii în mișcarea de avangardă românească, carte publicată, din păcate, postum. M-am tot întrebat și mă întreb de ce n-a publicat-o în timpul vieții, deși manuscrisul, pe care l-am văzut și citit, avea hîrtia îngălbenită, semn sigur de vechime. Ba, mărturisesc, nu mi-a vorbit niciodată de existența lui. Să se fi scîrbit
O postumă a lui Crohmălniceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15951_a_17276]
-
Z. Ornea Scriu astăzi despre o carte de care mă simt apropiat sufletește. E cartea regretatului meu prieten, criticul literar Ov. S. Crohmălniceanu, Evreii în mișcarea de avangardă românească, carte publicată, din păcate, postum. M-am tot întrebat și mă întreb de ce n-a publicat-o în timpul vieții, deși manuscrisul, pe care l-am văzut și citit, avea hîrtia îngălbenită, semn sigur de vechime. Ba, mărturisesc, nu mi-a vorbit niciodată de existența lui. Să se fi scîrbit atît de mult
O postumă a lui Crohmălniceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15951_a_17276]
-
conștienți dintre ei. Pe acest fond al dezbaterii vine, în continuare aplicativă, cel de al doilea eseu cu titlul prudent interogativ. Multe sintagme care colorează stilul ("psihologia abisală", "câmp stilistic" etc.) vin din vocabularul studiilor lui Blaga. În final se întreabă, mai mult neîncrezător decât admițând posibilitatea, dacă fenomenul stilului poate să constituie obiectul unui domeniu filosofic de importanță majoră și de mare durată. A pune sub semnul întrebării un domeniu este, dacă nu o negare directă a viabilității lui, oricum
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
în fiecare dimineață la ora patru și curăță strada. De fiecare dată cînd mă vede îmi spune: "Să fii iubit! Să te bucuri! Să iubești oamenii! Parcă răsare soarele cînd te văd!" Păi, nu mă duc la Hamlet și-l întreb: "Ce e ea pentru mine și ce sînt eu pentru ea de-mi spune toate astea?" Dai pagina și găsești desenul simetric. Eu am învățat să mă bucur că deschid ochii, că-l văd pe Sandu Dabija, de pildă, și
Oglinda ovală by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15955_a_17280]
-
se manifestă o etică a muncii și a productivității în sine, care absentează în Occident, unde munca e "sfințită (doar) de rezultate". Americanul, id est "apuseanul la limită", a împins o asemenea etică la absurd. Am putea deci să ne întrebăm - în lumina acestei concepții, unde arbitrarul divin, iar nu raționalitatea umană e hotărîtoare - dacă modernismul și industrializarea (sau pur și simplu "agricultura intensivă") vor fi vreodată acasă la noi. Dar acestea nu sînt decît consecințe, pentru uzul legiuitorilor români, ale
Oscilațiile lui Constantin Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15964_a_17289]
-
mai publică aici, iar Thierry Jousse nu mai e redactor șef), că Marfa și banii ar suferi de un minus de "elaborare" poate fiindcă invenția nu e șarjată de un autor omniprezent și atoateștiutor? C.P.: Din cauza asta - pentru că m-ați întrebat despre crima din film - spectatorul poate rămîne nedumerit: cine i-a omorît pe oamenii ăia din Jeep? Este justificată nedumerirea. Dar în convenția pe care am încercat s-o stabilesc, eu, Narator, în momentul în care începe filmul, stau lîngă
Manifest împotriva operei inventate din nimic (II) by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15942_a_17267]
-
63. Despre cum autorul s-a lăsat de teatru, un fragment savuros, un nonfiction alert, cuceritor, cum sînt puține în literatura română din ultima jumătate a secolului trecut: "Nu mă duceam la teatru. Nu treceam pe la casa de bilete să întreb cum . Seara, mă ascundeam în oraș, pe unde puteam, ca un om urmărit de o razie. Aveam grijă să nu ajung nicicum în preajma teatrului. Mă îngrozise apariția la rampă, în seara premierei: am ieșit pe scenă, cu picioarele tăiate, convins
Precizări etice și estetice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15963_a_17288]
-
inutilă. Poemul închide în el momentul istoric din care s-a născut. Secvența Quintet politic (1992) nu mai are nimic din frenezia și entuziasmul momentului 1989: "poetul psalmodiază pentru bestii și fiare/ poetul se roagă la diamante și sânge/ poetul întreabă unde sunt noile temple/ poetul își recită singur stanțele printre hoituri." (Ars exilum mundi). Din decepție, exasperare și sarcasm, Magda Cârneci construiește o polifonie, Cancan Politic (1991-1994), în care vocile care se interferează (intelectualul, poetul, femeia, poporul) încearcă să găsească
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
consacrată tragediei lui Sofocle. Cine îi mai poate cere oare păstrarea totală a calmului și a dreptei măsuri unui om care, spre a se conforma cu conștiința sa, a ales moartea, deși nimic nu iubea mai mult decît viața?", se întreabă, retoric, autoarea, dînd o definiție, prin ricoșeu, conduitei exemplare a Antigonei și, în general, oricărui act de eroism, curajului de a lua atitudine, de a ignora constrîngerile exterioare în numele "a ceva ce nu se vede, ceva nenumit, ceva inexprimabil(...), căruia
Subversivitatea tragicului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15984_a_17309]
-
să absolve pe cei care se aflau întîmplător acasă, ori catadicsiseră să răspundă. Deși figurile emaciate ale celor doi zîmbesc înainte de a saluta, se acumulează deja o tensiune pe care motivul vizitei inopinate ("Am trecut să vă vedem pentru a întreba dacă doriți să cunoașteți adevărul") o amplifică. Oportunitate ratată, deoarece în ziua aceea pe lista de priorități, printre cumpărături și telefoane, adevărul nu-și găsea locul. Refuzul de a accepta Adevărul cu majusculă reamintește ironic declinul "marilor povești". Îi urmează
Clipa cea repede și alte plăceri minuscule by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15973_a_17298]
-
la ceai. A petrecut cu mine restul după-amiezii. Apoi, dineu la Poklevski, legația Rusiei. Pe scurt: Anglia, președintele Consiliului de Miniștri român, șeful opoziției conservatoare (tata), ministrul Austro-Ungariei, ministrul Rusiei. Iată ceva menit să-mi formeze spiritul". Din nou mă întreb. Oare o interesa în acest talmeș-balmeș de personalități ce se excludeau prin profesiune și convingeri, numai ca exercițiu al spiritului sau ca record sportiv? Răspunsul de mai sus la cam aceeași întrebare rămîne, cred, valabil. Și, tot așa, jurnalul Marthei
Martha Bibescu în 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15983_a_17308]
-
Ea nu reprezintă nici un act de afirmare în istorie, și nici un factor educativ pentru poporul român". Zăbovind la nivelul "afirmărilor țărănești", n-am putea rămîne decît în rîndul, defel onorabil, al "întîrziaților istoriei". "La ce ne servește să știm, se întreabă retoric C. Noica, că strămoșii noștri geți aveau o cultură poate la fel de nobilă, în felul ei, ca aceea greacă a timpului, dacă prin caracterul ei sătesc, cultura getică a dispărut pentru totdeauna?". De facto, noi ne îndreptăm acum spre formele
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
nevinovați cu inevitabilul risc de a-i tîmpi. Al doilea subiect de literatură: un eseu (cuvînt la modă la I.Ș.E.) despre "destinul personajului principal din romanul Moromeții (volumul I), de Marin Preda". Iarăși o virgulă de prisos! Mă întreb cum e posibilă atîta lipsă de acuratețe în respectarea punctuației într-o probă în care greșelile de punctuație sînt penalizate. Problema principală e de ce doar în volumul întîi ar trebui urmărit destinul lui Moromete? Dacă n-ar fi fost vorba
Bacovia la bacalaureat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16009_a_17334]
-
atunci când se referea la mișcarea dadaistă, au aruncat în umbră opere și autori din trecutele decenii, socotiți... "depășiți". Uitați, în orice caz. Mi se pare admirabil Sonetul 24, scris cu penița muiată în amărăciune: " De la o vreme nimeni nu te-ntreabă Ori ce-ai putea să faci și tu de treabă. Că mai trăiești, cei tineri se și miră Pândind, când îi place să-ți iee locul. Și-această proză, vai, o spui din Lyră?" "Proză", e-adevărat - dar ea există
Un destin poetic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/16001_a_17326]
-
pe cinci, desprins dintr-o foaie, putredă probabil, și pe care îl găsesc întîmplător, gata să-l arunc și pe care văd că nu este scrisul meu (cu un pix negru fin)... E clar că nu-i scrisul meu. O întreb pe Dora, fiindcă pare scrisul ei nervos, apăsat... Da, e scrisul ei și o întreb dacă textul îi aparține... Citește rar foița de hârtie: Un bărbat tânăr (Petru Dumitriu - 28 de ani) dând în leagăn o femeie în vârstă (Henriette
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16003_a_17328]
-
să-l arunc și pe care văd că nu este scrisul meu (cu un pix negru fin)... E clar că nu-i scrisul meu. O întreb pe Dora, fiindcă pare scrisul ei nervos, apăsat... Da, e scrisul ei și o întreb dacă textul îi aparține... Citește rar foița de hârtie: Un bărbat tânăr (Petru Dumitriu - 28 de ani) dând în leagăn o femeie în vârstă (Henriette) - 60 de ani. Henriette roșie peste fard la apariția lui Petru Dumitriu (diferență mare de
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16003_a_17328]
-
în vârstă (Henriette) - 60 de ani. Henriette roșie peste fard la apariția lui Petru Dumitriu (diferență mare de vârstă). Sunt sigur că era o femeie neinteresantă, ca femeie... Aflu că observația îmi aparține. Că e doar dictată parcă și mă întreb de ce. Astăzi, la începutul anului 2001, îmi aduc aminte de prima mea întlnire cu autorul Cronicii de familie. Cel mai important prozator român în viață care trăiește în străinătate din anul în care s-a refugiat... După atâția ani, împrejurările
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16003_a_17328]
-
lor frenetic (cum s-a întîmplat, de pildă, cu Cioran) în totalitarismul nazist și fascist? E o întrebare din atîtea altele posibile. Găsesc exagerată aprecierea potrivit căreia "generația criterionistă rămîne poate cea mai strălucită generație intelectuală din toată România modernă". Întreb, de ce am diminua generația junimistă, bogată în atîtea mari valori. Bune și interesante sînt capitolele despre filosofia în deceniile totalitarismului comunist, relevîndu-se cum funcționează din interior acest tip de totalitarism, făcîndu-se referiri la un exponent al acestui tip rudimentar de
Între originalitate și citare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16000_a_17325]
-
intrat și nu era nimeni. Era pustiu. Un singur om, într-un colț. Ca un suedez, așa, blond, foarte drăguț băiat. Nu-l cunoșteam. Și a venit tînărul ăsta la mine, era cu opt ani mai mare, și m-a întrebat: îți place? Extraordinar, am spus eu. Aveam 18 ani. Vă plăcea cu adevărat? Eu am rămas trăznit cînd am văzut-o, mai văzusem eu Picasso, nu știu ce, dar nu poți să-ți dai seama, cînd le vezi așa, făcute, și puse
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
Eu am rămas trăznit cînd am văzut-o, mai văzusem eu Picasso, nu știu ce, dar nu poți să-ți dai seama, cînd le vezi așa, făcute, și puse acolo. Și m-a zăpăcit complet. Mă uitam așa, și el m-a întrebat: Cum e, îți place? Și eu i-am spus: Asta scriu eu. Asta vreau să scriu eu. A, scrii, a spus el. Da, scriu. Păi, ce scrii? Ei, scriu și eu prostii, i-am spus. Ce prostii? Să vii la
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]