16,607 matches
-
1.XI.1895, Târgu Neamț - 7.V.1978, București), poet și prozator. Este fiul Elenei (n. Possa) și al lui Dimitrie Stamate, funcționar. Va absolvi în 1916 Școala Normală „Vasile Lupu” din Iași. Participă la războiul din 1916-1918, apoi este învățător în diferite localități nemțene. În 1939 se transferă la București, unde va fi o vreme și inspector școlar județean, iar după 1948 inspector general în Ministerul Învățământului, până la pensionare, în 1955. Câteva culegeri de texte sunt strict legate de școală
STAMATE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289843_a_291172]
-
STĂNCIULESCU, Hanibal (2.III.1955, Posești, j. Prahova), prozator, dramaturg și publicist. Este fiul Paraschivei Stănciulescu (n. Popescu) și al lui Traian Stănciulescu, învățători. În 1979 a absolvit cursurile Facultății de Limbi Străine, secția italiană-franceză, a Universității din București. Rămâne în capitală și se angajează funcționar la Cooperativa „Prestarea”, apoi la Uniunea Scriitorilor, iar după 1990 devine redactor, apoi redactor-șef al revistei „Contrapunct
STANCIULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289867_a_291196]
-
, Theodor D. (4.V.1856, Onești, j. Iași - 9.III.1929, București), poet, prozator, autor dramatic și folclorist. Fiu al diaconului Dimitrie Nădejde, S. învață mai întâi la Târgu Frumos, unde învățătorul îi schimbă numele, prin latinizare, în Speranția. Tatăl îl destinase carierei ecleziastice, de aceea îl trimite la Seminarul „Veniamin Costache” din Iași. S. va alege însă - după ce își ia bacalaureatul și obține, prin concurs, postul de institutor la Școala Trei
SPERANŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289825_a_291154]
-
STĂNESCU, C.[onstantin] (18.X.1938, Speteni, j. Ialomița), critic literar. Este fiul Tincăi Stănescu (n. Nicolescu) și al lui Constantin Stănescu, învățători. Urmează școala elementară în comuna natală (1946-1952), apoi, la București, Liceul „Mihai Viteazul” (1952-1955) și Facultatea de Filologie (1957-1962). Va fi, succesiv, redactor, șef de secție, redactor-șef adjunct la „Scânteia tineretului” până în 1977, când se transferă la „Scânteia”, unde
STANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289872_a_291201]
-
Anticristului pare să fi fost determinată de situația concretă în care se afla autorul. În unele împrejurări, au fost importante elementele motivului tiranului eshatologic, și tocmai aceste aspecte apar în scrierile noastre. În altele, nevoia de a lupta împotriva falșilor învățători a adus în centrul atenției tradiția prorocului mincinos. În alte împrejurări, vechile tradiții mitologice ale forțelor haosului care se opun planurilor lui Dumnezeu sau forțele demonilor care duc o luptă cosmică împotriva legii lui Dumnezeu au putut fi, la rândul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
din scenele apocaliptice ale scrierilor ulterioare vor fi plasate în acest cadru. În Evanghelia după Marcu, capitolul 13, dezvăluirea semnelor parusiei este provocată de întrebările discipolilor. Pe când Isus se pregătea să părăsească templul, unul dintre ucenici i‑a spus: „Privește, Învățătorule, ce pietre, ce zidiri!... ”. Isus i‑a răspuns: „Piatră pe piatră nu va rămâne din ele care să nu se risipească”. Răspunsul deconcertant al Mântuitorului trezește curiozitatea discipolilor. Ceea ce urmează constituie discursul propriu‑zis, în care se disting patru părți
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sânge. Căci acestea toate au fost scrise. Ia seama la Scripturi și nu la cele din jurul tău. Dacă voi pieri eu, cel ce te învăț, nu înseamnă că tu vei pieri odată cu mine. Căci este îngăduit ucenicului să‑și întreacă învățătorul, iar celui din urmă să fie cel dintâi, de vreme ce Învățătorul primește și pe cei din al unsprezecelea ceas. Dacă trădarea și‑a găsit loc între ucenici, pentru ce te miri că ura împotriva fraților își găsește loc și printre episcopi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Scripturi și nu la cele din jurul tău. Dacă voi pieri eu, cel ce te învăț, nu înseamnă că tu vei pieri odată cu mine. Căci este îngăduit ucenicului să‑și întreacă învățătorul, iar celui din urmă să fie cel dintâi, de vreme ce Învățătorul primește și pe cei din al unsprezecelea ceas. Dacă trădarea și‑a găsit loc între ucenici, pentru ce te miri că ura împotriva fraților își găsește loc și printre episcopi? Dacă mai devreme Chiril menționează seria impostorilor, reprezentați de „ereziarhii
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
polemică antidonatistă îi oferă lui Augustin prilejul unui discurs anticristologic unic în istoria teologiei creștine. Tractatus 3 Planul omiliei este următorul: cap. 1-3: despre progresul spiritual; cap. 4-10: cine sunt anticriștii; cap. 11-12: despre puterea de discernământ; cap. 13: despre Învățătorul lăuntric. Primele trei capitole constituie un comentariu alegoric la 1In. 2,18: Pueri, nouissima hora est. Prin aceste cuvinte clare, apostolul își îndeamnă destinatarii să‑și desăvârșească credința. În ce măsură o atare exortație este realistă? Augustin observă că, spre deosebire de dezvoltarea corporală
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
al lui Cristos, cum ar fi putut să scrie, să propovăduiască și să nege în același timp sensul Scripturii și al predicării? „Iată un mister asupra căruia trebuie să medităm.” Un mister care îi permite lui Augustin să reia tema Învățătorului lăuntric, amplu expusă în De magistro. Cuvintele predicatorului, spune el, se mărginesc la a atinge auzul ascultătorilor. Ele nu au alt obiectiv decât acela - fundamental, de altfel - de a trezi râvna pentru mântuirea sufletului. Adevăratul Învățător, Isus Cristos, este deja
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Augustin să reia tema Învățătorului lăuntric, amplu expusă în De magistro. Cuvintele predicatorului, spune el, se mărginesc la a atinge auzul ascultătorilor. Ele nu au alt obiectiv decât acela - fundamental, de altfel - de a trezi râvna pentru mântuirea sufletului. Adevăratul Învățător, Isus Cristos, este deja înlăuntrul omului (magister intus est). „Învățăturile externe sunt un ajutor, un îndemn la purtare de grijă. Amvonul celui care învață inimile este în cer.” (ibidem) Psihologizarea metafizicii creștine este, așadar, una dintre revoluțiile teologice realizate de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
am grăit către nimeni tainele care mi‑au fost descoperite, ci, veghind asupra lor, le‑am păstrat în inima mea”. Iată ce ne‑a descoperit fericitul Daniel! Eu unul, lăsând deoparte pentru moment, acuzarea iudeilor, mă minunez foarte că unii învățători ai credinței au numit a patra fiară regatul Macedoniei. Ar fi trebuit să observe că cea de‑a treia fiară avea patru capete, ceea ce trimite neîndoielnic la împărțirea imperiului în patru, după moartea lui Alexandru; apoi, ar fi trebuit de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
care s‑au stins curând. Nu rămâne, așadar, decât o soluție: a patra fiară este Imperiul Roman. Într‑adevăr, spre sfârșitul vieții fiarei, se vor ridica în același timp zece regi; atunci se va arăta artizanul și cel din urmă învățător al răului și va lucra și va suferi tot ceea ce am spus. Iar după nimicirea acestuia va fi venirea Domnului și Mântuitorului nostru și se va face judecata tuturor oamenilor: se vor deschide cărțile, întipărirea a ceea ce a fost trăit
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
SOLIDARITATEA, publicație apărută la Pitești, lunar, din ianuarie 1928 până în iunie 1929, având subtitlul „Revistă culturală și pedagogică pentru preoți, învățători și popor”. Din martie 1929 include și un supliment intitulat „Miorița culturală și socială”. Comitetul redacțional: Radu Petre, Ghica Popescu, D. Udrescu, C. Mocanu, I. Cosmescu, Gh. Păuna, Petre Niță. S. își propune să apere și să propage valorile naționale
SOLIDARITATEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289784_a_291113]
-
În fața acestei situații se trece la un amplu program de acțiuni, menit a bara aplicarea hotărârii oficiale. Au loc acțiuni de protest, se redactează moțiuni etc. Petrache Poenaru, președinte al societății, afirma că „a distruge pepinierele în care se formează învățătorii destinați a se răspândi în comunele țării este a da instrucțiunii primare cea mai gravă lovitură ce i se poate da, este a lovi această instrucțiune în sorgintea sa”. În diferitele comisii ale societății erau incluse personalități marcante ale literaturii
SOCIETATEA PENTRU INVAŢATURA POPORULUI ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289767_a_291096]
-
Iași (secția patrimoniu cultural - restaurare - conservare carte), absolvită în 1998. Din 1990 publică articole, însemnări critice și mai ales versuri în „Literatorul”, „Cronica”, „Convorbiri literare”, „Symposion”, „Viața românească”, „Hyperion”, „Calende”, „Scrisul românesc”, „Est”, cât și în „Gorjul de azi”, „Tribuna învățătorului”, „Gazeta de Gorj” (unde din 2001 e redactor-șef). Organizează câteva festivaluri de poezie (Agigea, Putna) și coordonează antologia Ultima generație, primul val. În ultimii ani participă la redactarea și promovarea manifestului literar boierismul, ca o reacție față de fracturism. În
SOLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289779_a_291108]
-
ani deține funcția de redactor al ziarului „Minerva”, iar din aprilie până în iulie 1910 pe aceea de director al agenției de presă „Corespondența română” și din mai e redactor al ziarului cu același titlu. Din septembrie 1910 va funcționa ca „învățător superior” la Școala Evanghelică din București. Pentru scurtă vreme, în 1913, figurează ca redactor al „Buletinului armatei și marinei”. În preajma intrării României în primul război mondial S. nu ezită să își manifeste convingerile filohabsburgice, pe care, cu o rigidă statornicie
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
albastră (dextra) și o roză (senestra), (A) având un timbre gotic cu numele localității: „Honigberg”. Globul este simbolul unui spirit deschis multitudinii câteodată contradictorii de experiențe, care asumă tacit un adagiu din Caraka- „pentru cei instruiți, Întreaga lume e un Învățător”5, Honigberger devenind un fel de medicus infirmorum urbis et orbis. În schimb, John Campbell Oman, Într-o carte celebră despre asceții și sfinții Indiei publicată În plină perioadă colonială 6, afirma că acei luptători fanatici, akali sau nahungi sikh
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
înscrie la Liceul „Sf. Petru și Pavel” din Ploiești, dar dificultățile materiale îl obligă să renunțe la studii și să lucreze ca ucenic mecanic, apoi ca hamal. Le va continua mai târziu, în particular, la București, ocupând, concomitent, diverse posturi: învățător suplinitor, salariat la Pirotehnia Armatei ș.a. În 1930 redactează, împreună cu I. N. Copoiu, Virgil Carianopol ș.a., revista „Vraja”, în care debutează cu versuri, iar în 1931 îi apare prima plachetă, Artificii. În 1936 devine membru al Societății Scriitorilor Români, organizând
SCARLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289538_a_290867]
-
poet și dramaturg. Este fiul Ecaterinei (n. Gaist) și al lui Nicolae Săulescu, ofițer și pictor. Învață în București, la liceele „Sf. Sava” și „Matei Basarab” (1898-1903), apoi urmează, fără să termine, Conservatorul de Artă Dramatică. Lucrează mai întâi ca învățător în județul Gorj (1907), apoi în Prahova, la Posada; în 1911 devine redactor la „Luceafărul” din Sibiu, de unde trece la „Rampa” (1911-1912) și, în continuare, ca bibliotecar la Biblioteca Populară Socec (1912-1913), funcționar în Ministerul Instrucțiunii Publice și la Casa
SAULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289513_a_290842]
-
SĂRARU, Dinu (30.I.1932, Slătioara, j. Vâlcea), prozator și cronicar teatral. Este fiul Corneliei (n. Morărescu) și al lui Costică Săraru, învățător. Urmează școala primară în comuna natală, apoi învață la liceele „Alexandru Lahovari” din Râmnicu Vâlcea (1943-1947), „Matei Basarab” (1947-1948) și „Mihai Viteazul”(1948-1950) din București. Și-a luat bacalaureatul în 1972. Devine, înainte de a termina liceul, reporter cultural la Radiodifuziune
SARARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289490_a_290819]
-
ȘCOALA BASARABEANĂ, publicație apărută la Chișinău, lunar, din aprilie 1933 până în octombrie 1938 și, cu întreruperi, până în 1942. Poartă subtitlul „Revistă de cultură pedagogică și apărarea intereselor învățătorești” și este organ al Asociației Învățătorilor din municipiul Chișinău și județul Lăpușna. Întemeietor și prim-redactor este Ion Cioabă (până în 1937), iar redactori Vl. Neaga, Panait Crihan, Ion Bădărău (Bogdan Istru), Vasile Luțcan, C.V. Roșca. Revista publică în fiecare număr poezie și proză originală, folclor, studii
SCOALA BASARABEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289564_a_290893]
-
de la 1 februarie 1903 până în 1904. În primii ani director al publicației a fost profesorul Ștefan Iosif, tatăl lui St. O. Iosif, redactor responsabil fiind Ion Dariu, iar redactori Ioan Popea și Andrei Bârseanu. Fondurile necesare erau oferite de Reuniunea învățătorilor români greco-ortodocși din districtul Brașov. Dedicată problemelor de pedagogie, revista a publicat puțină literatură. S-au retipărit din scrierile lui Gh. Sion poeziile Butoiul gol, Cocoșul și rubinul. Ion Dariu și Andrei Bârseanu au colaborat cu versuri, Ioan Popea cu
SCOALA SI FAMILIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289568_a_290897]
-
ȘCOALA PRACTICĂ, revistă apărută la Năsăud, lunar, din aprilie 1882 până în martie 1886. În acest periodic, pe care îl redacta și îl edita învățătorul Vasile Petri, autor de manuale școlare, a publicat G. Coșbuc, elev la gimnaziul din Năsăud, traducerea unei poezii a lui J. Chr. von Zedlitz, Cuvintele Coranului. Versurile au apărut în numărul dublu din februarie-martie 1884 și pot fi considerate debutul
SCOALA PRACTICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289566_a_290895]
-
de limba germană, latină, de limbi romanice (franceza și italiana) și de filosofie germană. În acest interval, când a dobândit o solidă cultură filologică și filosofică, face și câteva călătorii la Viena. Întors în țară, va fi numit în 1826 învățător la Școala de la Trei Ierarhi din Iași, iar în 1828, când se deschid Școala Normală și Gimnaziul Vasilian, profesor de limba română, istorie universală și logică, precum și conducător al celor două școli și al internatului de stipendiști. Din 1829, când
SAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289514_a_290843]