4,376 matches
-
de colo pînă colo, aruncîndu-și priviri fioroase și nădușind zdravăn. Singurul lucru anormal În Înfățișarea lor era concentrarea intensă. La sfîrșitul partidei aveau să se certe, zbierînd unul la altul ca niște isterici. La fel se Întîmpla și cînd jucau șah... Boschetul de trandafiri era străjuit de două ziduri: unul care Îl despărțea de grădina de zarzavaturi, și altul - foarte Înalt - care izola aproape complet, cu excepția unei portițe, locul pe care doctorul Forester și Johns Îl botezaseră, cam eufemistic, „Pavilionul special
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
se ia la bătaie. Dar cei doi nu ajungeau niciodată pînă acolo. Poate de frica „Pavilionului special“. Deodată, vocile amuțiră, ca un cîntec urît. Iar către seară, Still și Fishguard aveau să se Întîlnească din nou, În salon, ca să joace șah... Uneori, Digby se Întreba dacă nu cumva „Pavilionul special“ era rodul unei imaginații bolnave. Firește, clădirea exista aievea, cu zidurile ei de cărămidă roșie, cu ferestrele zăbrelite și cu zidul Înalt care o Împrejmuia. Exista și un personal special, cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ultima ploaie. Ajunseră, În sfîrșit, la treptele de piatră ce duceau spre ușa de la intrare. În salonul cu reviste ilustrate, unde Rowe se obișnuise să-l vadă pe Davis plîngînd Într-un ungher și unde cei doi pătimași jucători de șah se așezau la o partidă, Îl găsiră pe Johns, Într-un fotoliu, cu capul În palme. Rowe se apropie de el. — Johns! Johns ridică privirea și spuse: — Ce om mare era! Ce om mare! — Era? — Da!... L-am ucis! 3
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
am tot timpul încredere în puterile mele. Când eram micuță eram foarte timidă, dar acum pot spune că sunt mai încrezătoare în mine. Despre pasiunile mele aș putea să vă spun că am practicat mai multe sporturi: dansul, înotul, voleiul, șahul și tenisul de câmp. Dintre toate m-am oprit la tenisul de câmp pentru că mi-a plăcut cel mai mult și îl practic și acum. Nu îl fac de performanță, ci doar pentru mișcare și pentru plăcere. Îmi mai place
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
că altfel nu ne mai urnim astăzi, iar pe mine mă trage ața să ajung în Waldviertel. Tu ai să conduci, băiete, fiindcă ești fiul meu, în afară de tine nu mai am decât o fată. În plus, diseară o să poți juca șah cu tăticu’, ceea ce Anna nu poate, fiindcă n‑are gândire logică. Din păcate, când tata vrea să plece în Waldviertel, cărțile filosofice ale lui Kant, Hegel și Sartre trebuie să rămână acasă, nici nu încape discuție. Dacă mă‑ntroc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pentru că ieri, la școală, s‑a făcut de râs cu rochia ei - o traumă sufletească pe care o mai resimte și azi. Tata îl întreabă pe Rainer dacă după ce‑au terminat de mâncat ar vrea să facă o partidă de șah cu el. Rainer spune că da și chiar o să joace partida. La cină au avut pâine, parizer și salam picant. Plus cartofi într‑un sos oribil. Apoi se joacă partida de șah; invalidul emite tot felul de admonestări derutante, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mâncat ar vrea să facă o partidă de șah cu el. Rainer spune că da și chiar o să joace partida. La cină au avut pâine, parizer și salam picant. Plus cartofi într‑un sos oribil. Apoi se joacă partida de șah; invalidul emite tot felul de admonestări derutante, care bat apropouri la adresa stării mintale a lui Rainer sau în care este vorba fățiș despre aceasta. Rainer pierde fiindcă nu se poate concentra. Tata se bucură la nebunie, pentru că în ultima vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
i se întâmplă arareori să câștige în fața domnului licean cu pretenții, care‑și închipuie că e cine știe ce de capul lui. Totuși, îi spune lui Rainer că o să încaseze o scatoalcă zdravănă dacă nu‑și dă mai mult silința atunci când joacă șah cu tata. Rainer spune că n‑are nici un sens să câștigi și primește palma promisă. Trăsăturile Annei au în ele o anumită blândețe pe care n‑o avuseseră azi‑dimineață. De unde i se trage oare? Șterge până și vasele. Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
fără asta. Același lucru i-l spunea și cu privire la serviciul militar obligatoriu, care ba se desființa, ba rămânea În vigoare până la noi ordine. Altă dată, o lua pe Doamna Leopard la plimbare prin parc și, arătându-i pensionarii care jucau șah, Îi șoptea: Noi n-o să ajungem niciodată ca ei. Mai bine răsturnăm guvernul. Vizitând muzeul de artă, În fața unui tablou, domnul Spătaru plescăia disprețuitor din buze: Năstase are acasă o grămadă dintr-astea. Și mult mai originale. Trecând prin fața monumentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
și fructe de toate soiurile. Ei, Doamne, n-aveam decît să-mi Înfig degetele În pămînt și creșteau toate pentru mine. Bătrînul Shumaker, cel care lucra toată ziua În grădină, ții minte, pînă ajungea să arate ca o tablă de șah, și toate stăteau drepte și aranjate, nu vedeai o buruiană, poate că așa Învățase el În Germania, zice: „Vai de mine, nu trebuie să-ți lași grădina În voia ei. Trebuie să plivești buruienile, că altfel nu crește nimic“. „Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
zecilor de vameși la lumina reflectoarelor, în fața camerelor de luat vederi, etc. Și cu asta, iar ne amintim de o vorbă: „Maurul și-a făcut datoria, Maurul trebuie să dispară". O nouă rundă de Alba- Neagra, sau mă rog, de șah politic, așa cum s-a insinuat, cu sacrificarea pionilor, sau chiar cu a nebunilor, s-a consumat. Rămâne nedezlegat și fiți siguri că așa va rămâne, indiferent cine va veni la putere, misterul sistemului piramidal de corupție și contrabandă de la frontiere
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
cică pe puțin două miliarde. Nuți vine, nici măcar în glumă, să faci o comparație cu un amărât de miliard, scos de ultima finală de campionat mondial de fotbal. Vedeți că în materie de audiență video, casa regală britanică îi face șah mat pe toți. Pe mine, în mod deosebit, m-au impresionat pălăriile distinselor doamne. A fost ceva mai mult de coșmar, decât de vis. Cred că mulți creatori de modă au luat legătura cu scenariștii filmelor SF și de groază
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
fi între sondajele de opinie și cruda realitate. Și uite așa devin iar trist. Din ce în ce mai trist... Aș fi vrut să mă fac Einstein Mulți m-au întrebat, de ce naiba, în loc să stau și eu liniștit ca tot pensionaru', să joc un șah, să dorm trei ore după masă și zece seara, să merg la pescuit, la o bere, la o discuție serioasă despre vechile iubite, despre armată, eu, în loc să fac astea, scriu. Auzi dumneata ce tâmpenie, cu capac! De ce să mai scrii
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
iar noi am plecat să servim o înghețată la Mac Donald’s-ul de la Unirii. Divorțul nu se pronunțase încă. Pentru că nu aveam împlinit un an de căsătorie, mai trebuia să venim la o înfățișare. Șmecher statul: ne ținea în șah, mai fierbeau hormonii în noi, poate se lăsa cu un bebe...Căsătoria e sfântă, e celula de bază a societății, din ea rezultă români mici care vor pleca la cules de căpșuni în Spania sau ca zidari în Israel. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
atât față de patronii, cât și față de țara lui. Îți ținem pumnii, spuse bunicul când tata întinse mâna spre cheia de contact. Și când mașina porni pentru prima dată, adăugă: Mai există și minuni pe lumea asta. Primisem un set de șah de ziua mea și am jucat câteva partide pe drum cu bunica. Nici unul din noi nu cunoștea deloc regulile, dar nu voiam să recunoaștem asta unul față de celălalt și reușeam să ne descurcăm improvizând: o combinație între jocul de dame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
iederă, de un farmec ireal. O parte a casei era flancată de o livadă, cu pomii încărcați de fructe pârguite, și mai târziu vom descoperi că în spatele ei era ascunsă între ziduri o mică grădină împărțitătă ca o tablă de șah în pătrate regulate de cărări cu pietriș și minuscule garduri vii de buxus. Dar minunea cea mai mare, aflată lângă gardul de sârmă care marca granița dintre domeniul public și cel privat, era un mic iaz mocirlos în care înotau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
era creierul. Nu se putea descurca fără Richard. Trebuie să înțelegeți că Richard era capabil de adevărate performanțe sportive, în timp ce Jason nu era. De aceea, erau o pereche de temut. În momentul acela erau însă absorbiți de o partidă de șah. Tabla era veche și murdară, în ciuda eforturilor lui Jason de a o curăța. Jason mută calul și zâmbi. — Șah, spuse el. Dar Richard mută nebunul și luă calul lui Jason. — Ei, fir-ar să fie! Jason stătea total nemișcat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în timp ce Jason nu era. De aceea, erau o pereche de temut. În momentul acela erau însă absorbiți de o partidă de șah. Tabla era veche și murdară, în ciuda eforturilor lui Jason de a o curăța. Jason mută calul și zâmbi. — Șah, spuse el. Dar Richard mută nebunul și luă calul lui Jason. — Ei, fir-ar să fie! Jason stătea total nemișcat și abia dacă respira. Așa făcea întotdeauna când gândea. Mută regina. — Șah-mat! — Ai câștigat. Bravo! Cei doi își strânseră mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Jason stătea total nemișcat și abia dacă respira. Așa făcea întotdeauna când gândea. Mută regina. — Șah-mat! — Ai câștigat. Bravo! Cei doi își strânseră mâinile, apoi se așezară. — Mă plictisesc îngrozitor, declară Jason. Simt nevoia să gândesc. Adică, e bun și șahul, dar aș vrea ceva de genul cazului Thomas Watson. Apropo, ce face Thomas? — Din păcate, nu prea bine. Încă nu i s-a vindecat brațul. — E în pericol de moarte, sau mai rău? — E în pericol de moarte. — Adevărat? Păcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cu superioritate. Dar paralel cu Îmburghezirea, se naște pentru ei iluzia puterii, convingerea că, spre deosebire de vremurile dinainte, sînt egali cu conducătorii lor pentru că le spun „tovarăși”, fără să-și dea seama că sînt doar pioni pe o mare tablă de șah, la discreția acestora, că libertățile lor fundamentale nu mai există. - SÎnteți prăpăstios, domnule judecător. Eu nu-mi prea bat capul cu de-astea, nici nu despic firu-n patru. Oamenii sînt oameni peste tot, așa ne-a făcut Dumnezeu; amestec de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Sergiu Ruba. Chiseliță le făceau. Cu sarcasm, sardonic, cu voluptate, ironie, vervă și puncte finale audibile ce cădeau ca niște obuze mici În capul tot mai coborît Între umeri al vinovaților. Uneori aveau dreptate. De fapt nu asta conta. Conta șahul. În zilele acelea nu făceam Însă decît să mă Întreb ce-o fi În mintea timizilor ucenici ce-și ascultau poeziile scrise prin poduri, garsoniere și orfelinate În dureri numai de ei știute, luate strofă cu strofă, vers cu vers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
final: invidia. Îl invidia pe polițist pentru viața lui simplă și plină de bucurii și de necazuri vezi pierdut cap soție. Astfel, printr-o ultimă mișcare inteligentă a asasinului, Pitt e obligat să se autodistrugă intrînd la pușcărie ca la șah mat, Kevin e Împușcat În creier, În invidie, de la mică distanță și se termină filmul cu nu știu ce citat dintr-un scriitor mare. De altfel apar tot timpul mari scriitori pentru pauze de respirație educativă Între atrocități, Dante, desigur, dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
purii și numai armonie. Și-ntru izbava luptătoriului cu stânga, Hadrian mai adeaugă un motiv: „Nevoia de Înțelepciune”. Adeca, suferind pentru ocările aduse cinstitei fețe aproape bisăricești, om cu multe vrednicii În vecii aceștia viitori. „Să nu cumva să lipsească din șahul electoral al acestei primăveri”, șuruie acest al nost’ al treilea Iorga. Neputincios lucru să poți cuprinde și scorni cu mintea omeniască treburi atât de subțiri și de mirare ca acestea. Căci, iaca, În altă carte, trimete iară Învățătură nemuritoriul Neacșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Dacă ne aude?... - Nu-ți fie teamă. Când ascultă muzică, nu mai aude nimic altceva. O fi venit cu cineva din orchestră, ca să verifice vreun pasaj... Și atunci nu rămâne mult. Îl așteaptă ceilalți, la cafenea. Îl așteaptă ca să joace șah... Adăugase ultimele cuvinte foarte încet, mai mult pentru sine, dar fără să-și poată stăpâni iritarea. Parcă l-ar fi auzit din nou pe Caimata, pretențios și protector, și vorbindu-i totuși cu venerație, aproape cu evlavie. De câte ori îl întîlnea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-i totuși cu venerație, aproape cu evlavie. De câte ori îl întîlnea, nu-i putea vorbi de altceva: "Degeaba, Ieronime tată, începea punîndu-i mâna lui grea pe umeri. Cât o fi de genial conu Manolache în muzică, nu-l întrece nimeni în șah. Ar fi putut ajunge oricând campion pe țară. Oricînd! Dar nu vrea. Nu-l interesează. În finală se lasă bătut, parcă ar vrea să ne facă în necaz nouă: nouă, prietenii și admiratorii lui!..." Antim deschisese de mult ochii, dar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]