KorAP: Find »[drukola/base=ședea & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...163 164 165 ...267 >

6,670 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897

mai amîi puțin cu plata datoriei, fiindcă sunt foarte strîmtorat". Intrară deci în clădire și Suflețel vîrî capul pe toate ușile, să vadă ce este în odăi. Camerele de jos erau parchetate și zugrăveala era în curs. Gălețile de vopsele ședeau adunate pe jos, zugravii aflîndu-se probabil undeva în siestă. În fața celor doi se înălța o somptuoasă scară de piatră fără balustrada de fier, încă nemontată. Hagienuș și Suflețel se suiră pe ea tiptil și ajunseră în holul de la etaj. Aci

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
firea, aere misterioase, de aceea pășind fără zgomot. Când ajunse la ușa celei din urmă odăi, foarte largă, o sufragerie probabil, cu boaserie pe toată suprafața pereților, Hagienuș și Suflețel rămaseră pironiți locului. În fața unui geam deschis, Ioanide și Ioana ședeau strâns îmbrățișați, Ioanide ținând pe Ioana cu mâna stângă de mijloc și cu cea dreaptă vârâtă ca o rîșchitoare în părul ei abundent și sărutînd-o energic, cu o consimțire deplină din partea Ioanei. Cei doi clasiciști se consultară din ochi, apoi

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
o schimbare de regim nu obțineau un avantaj oricât de mic. Asta îi deosebea de Hagienuș, care era ceva mai dezinteresat, mulțumindu-se să-și apere liniștea, singurul lui deziderat veritabil. Nu toți trei luau exact aceeași atitudine publică, dar ședeau laolaltă pe o linie sumară și păstrau comunicațiile între ei solidari. Astfel, în privința Mișcării luară la început o poziție de ostilitate violentă, fiindcă li se părea că aceasta este calea istorică pe care o vor apuca lucrurile și totodată și

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
lăsa să se creadă că e certat cu madam Ioanide, bâigui scuza că voise numai să caute pe cineva și se întoarse la pseudodomiciliul său. Aci, înfometat, simți nevoia imperioasă de a bea măcar un pahar de apă. Însă Indolenta ședea pe divan, cu ușa deschisă, cu un aer de incomprehensiune totală. A bea apă i se păru lui Ioanide a însemna: "Mi-e foame, mă predau!" și nu bău. Obosit, se lăsă pe pat și adormi scuturat de frigurile anemiei

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
deschisă, cu un aer de incomprehensiune totală. A bea apă i se păru lui Ioanide a însemna: "Mi-e foame, mă predau!" și nu bău. Obosit, se lăsă pe pat și adormi scuturat de frigurile anemiei. Când se sculă, Indolenta ședea încă la masă, cu fața în farfuria din care mâncase, cu capul în mâini. Anomalia purtării lui Ioanide o pusese pe gânduri, în cele din urmă, ideea care i se fixase în minte era că arhitectul avea "evident" o nouă

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
o idee de similitudinea sau diferența dintre cele două apartamente, de acolo foarte repede trecură alături la Gulimănescu, fără a fi văzuți de Dan Bogdan, din cauză că locuințele se sprijineau spate în spate, una fiind replica întoarsă a celeilalte. La Gulimănescu șezură mai îndelung, își făcură unele proiecte și trecură în birou chiar la tratative cu privire la contract. Reprezentantul oferi din proprie inițiativă o chirie disproporționat de mare față de valoarea localului, la care Gulimănescu, lacom, mai reclamă un mic spor, ceea ce i se

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
trăise până atunci Hagienuș, Suflețel, Dan Bogdan și ceilalți. Dar îi pândea un ciclon înspăimîntător. Nu este inutil a ne face o idee de modul de existență al celor trei Dioscuri. Panait Suflețel sculîndu-se dimineața nu se îmbrăca îndată, ci ședea în pat sau umbla în odaia foarte încălzită de o sobă de teracotă imensa, și el în cămașă de noapte, însă de o pânză țărănească de o grosime nemaipomenită (în timp ce a lui Hagienuș era de borangic și largă ca un

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
cărți, întreținea corespondență ca și Conțescu, în scopul, întrucît îl privea, de a lungi operația. Era leneș și cu oroare de muncă obligată; plăcerea de a sta cu nasul în material critic era totul pentru el. Pe masă, în jurul manuscrisului, ședeau strânse ad-hoc volume savante cu zăloage în ele, iar deasupra lor, farfuria cu prăjituri, pe care o transporta din dormitor. Suflețel scotea dintr-un dulăpior, practicat în raftul de cărți, un flacon de lichior și un păhărel de cristal gros

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
pe cineva cunoscut, dădea în fine târcoale peste tot unde se putea afla ceva. Când șantierele lui Ioanide erau în drumul său, se urca pe ele, întreba, descosea, voia să știe tot. Întors acasă la ora fixă, de frica Aurorei, ședea la masă și mânca nu excesiv, ci suculent, prânzul Aurorei fiind compus după rețete foarte savante, și bea trei sferturi dintr-un pahar cu vin mai mult dulce, turnat dintr-un clondir de cristal tăiat în fațete. După masă, Suflețel

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
Gulimănescu, ieșind din casă, zări în colțul străzii un grup de oameni și doi sergenți privind spre marginea trotuarului. Când se apropie, avu surpriza de a constata că grupul contempla cadavrul lui Dan Bogdan. Acesta, îmbrăcat în demiul său gri, ședea culcat pe o parte, cu capul aplecat spre gura canalului. Pălăria era rostogolită la picioarele lui, iar fulguiala de zăpadă îl pudrase pe tot trupul, inclusiv părul și mustățile. În jurul său se găseau mici pete de sânge coagulat, și un

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
că gruparea ilegală nu se juca cu vorbele, hotărâtă de a folosi un stil politic de o duritate nemaiîntîlnită în istoria noastră modernă. Supravegherea tehnică a operației ar fi avut-o Gavrilcea, care însă nu participase direct la ea și ședea acum ascuns la Legația germană. Înainte de crimă, participanții ar fi jurat solemn să nu se trădeze unul pe altul chiar dacă ar fi în primejdie de moarte. Unul din ucigași ar fi fost un actor, eliminat din teatru pentru activitate suspectă

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
de 4 decembrie ce s-a întîmplat? - Cu o zi înainte a fost un fel de adunare la el în odaie,noaptea târziu au venit vreo opt, mi-a spus fata. Au vorbit tot încet și unul din ei tot ședea afară pe la ușă și fuma. A doua zi, Vlădulescu a venit la mine foarte politicos, mi-a sărutat mâna și mi-a dat chiria pe două luni înainte, pe decembrie și ianuarie, zicea că pleacă de sărbători la familie, înainte de

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
cofetăria dumneavoastră? (Îiarată fotografia lui Tudorel.) - Pe la șase jumătate. - Ce-a făcut în timpul acesta? - A cerut prăjituri și s-a așezat la geam. I-am dat patruprăjituri să-și aleagă. Cât a stat a mâncat numai două. Să tot fi șezut o jumătate de ceas, pe urmă s-a ridicat repede și a cerut plata, dîndu-mi o sută de lei. Eu n-aveam mărunțiș pentru rest și am intrat înăuntru să caut la nevastă-mea. Când am intrat din nou în

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
din obișnuință) a spus un lucru extrem de important, cu toată aparența de rămânere pe loc. Istoria, adică nararea de fapte omenești, se ocupă numai cu "faptele istorice", deci rămâne să ne lămurim ce este un fapt istoric". Atmosfera era încordată, ședeam cam nedumeriți, și unul a afirmat că sunt istorice faptele mai importante. "Ce înseamnă important? a replicat Gavrilcea. Care fapt e mai important, revoluția franceză sau inventarea mașinii de cusut?" "Revoluția franceză", am zis noi. Da, a obiectat Gavrilcea, și

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
am specializat în probleme de cabinet, voi adopta pe măsura succeselor noastre metoda de a mă ascunde, de a fi un personaj ocult și temut de la distanță, un intrigant, așa cum a fost în Spania..." (Manuscrisul e neterminat.) Ioanide, sfârșind lectura, șezu multă vreme cu capul în mâini, aproape imobil (în fond era speriat). Apoi, trăgând sertarul biroului, scoase două etichete la fel cu cele rupte și, G. Călinescu fără a-și da seama de inutilitatea lucrului, întrucît însemnările făcute pe margini

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
atare. Conții Kálnoky nu dezavuau această versiune, și doamna Kálnoky-Hangerliu avea acces în familiile nobile din Ardeal. Cât despre Max, el se trăgea în linie dreaptă din Hangerliu domnitorul și pe cărțile sale de vizită, gravate la Mutzner, o coroană ședea asupra inscripției: "Prințul Maximilian Hangerliu". Era singura sa manifestare nobilitară în public, altfel un neavizat l-ar fi socotit pe Hangerliu boxer sau șomer. Economicește o ducea rău, trăind din expediente. Tată-său, numismatul, om de aproape șaptezeci de ani

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
de care vorbește cronica, cu un sistem de relații familiale ce-i deschidea ușile cele mai dificile. De aci acea nonchalance, acea nepăsătoare siguranță de sine cu care-și permitea gesturi care pentru altul ar fi fost fatale. Hangerliu nu ședea niciodată ca oamenii pe scaun: sau punea un picior sus, pe sub fesa celuilalt, sau se lăsa pe spate atât de mult încît picioarele i se întindeau departe pe covor. Se scărpina în văzul tuturor și fără jenă în cap, strănuta

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
petrecu de minune. Curând după aceea, numirea Aurorei apăru, iar Suflețel se instală triumfător în apartamentul directorial. Aveau la dispoziție și o mașină, nu exclusivă, cam învechită, dar în fine mașină. Spre deosebire de Gaittany, care se întindea confortabil pe spate, Suflețel ședea în automobil drept, înfipt pe marginea banchetei, sprijinindu-și bărbia în mânerul bastonului. XVIII - Ia spune-mi, Pica, ce fel de om este Gavrilcea? ÎntrebăIoanide. - Mi-e foarte greu să-ți spun, tată, descripția unei persoanede aproape este imposibilă. Spre

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
Mari ciudățenii! Vreau să zic, bizareria e baza istoriei. Însuși Homer e îngropat în mai multe cetăți deodată. Și băiatul cum era, Botticelli, turbulent, încăpățînat? - Ba nu! Blajin, respectuos și învăța carte. Când se adunael cu copiii într-un loc, ședeau ca oamenii mari la adunare, nu făceau pozne. - Nu arunca școala cu explozibile în aer? - Da' de unde! Nu se aduna decât cu băieții cuminți dinsat, le citea din câte o carte, se jucau potolit. - Deci o imagine inedită: Gavrilcea înțeleptul

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
o jumătate de oră după aceasta, se opriră două mașini, nu mai arătoase decât cea dintâi. Erminia bănui că Pica s-a întors și se repezi la ușă. Dar fu întîmpinată de cinci persoane cu revolvere în mâini. Alți indivizi ședeau la poartă. Erminia, speriată, făcu un "ah", unul dintre indivizi, cu aer mai omenos, dotat cu două mustăți întoarse în sus, încercă s-o calmeze: - Fii liniștită, suntem de la Siguranță. Numai să răspunziexact la ce te întrebăm noi. Aveți vreo

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
cei patru, la care se adăugară doi coborâți dintr-o a treia mașină, venită între timp. Mustăciosul cu cei trei plecară, toate mașinile dispărură. Doi din oamenii veniți se postară - unul la poartă, altul în fundul curții; cel de-al treilea șezu o vreme înăuntru, însă peste noapte îi schimbă pe ceilalți, cu rândul. El, luînd-o pe Erminia drept călăuză, reexamină toată casa, întrebă cine locuia în odaia din mansardă, scoase de la Erminia tot ceea ce aceasta știa despre Pica și Tudorel. De

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
într-un fel criptic, raportă tot ce aflase. A doua zi, la nouă, primi o înștiințare telefonică și cei trei oameni se retraseră. Pica însă nu mai sosi. Pe seară, veni Tudorel, care se urcă în odaia de la mansardă și șezu cam mult. Ieși de acolo foarte contrariat și întrebă pe Erminia dacă Pica n-avea cu ea un carnet cartonat. Erminia răspunse că nu știa, precum era și adevărul, și întrebă unde era Pica, dacă se-ntorsese acasă. Sumbru, Tudorel

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
tablou reprezentând o femeie de stat, un fel de Victoria autoritară. Sub rochie i se vedea un pantof comod, cu tocul plat și așa de plastic, încît scotea în evidență toate bătăturile. În ciuda acestor detalii, Hangerlioaica avea ținută. Alături de ea ședeau în picioare secretarul - un om între două vârste - și un fecior. Secretarul fu invitat să vestească telefonic pe domnul ministru de interne de sosirea iminentă a prințesei, care luă pe cele două doamne și porni cu ele în automobil. Doamnei

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
foi de hârtie, într-o distracție completă. Într-un G. Călinescu târziu, servitoarea îi puse alături o ceașcă de ceai, care rămase acolo până se răci. După aceea, descoperind-o, Ioanide bău ceaiul rece. La trei noaptea arhitectul încă mai ședea în fața biroului, privind fotografia Pichii, cu capul rezemat în palmă. Apoi se duse în odaia lui și se culcă îmbrăcat. A doua zi sosiră telegrame de condoleanțe de la Gaittany și Pomponescu. Câteva zile atmosfera casei lui Ioanide fu apăsătoare, apoi

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
că un tovarăș al lui Gavrilcea îi apăra spatele din alt cavou, încît ar fi fost riscat să se așeze între două focuri înainte de a izola perfect cavoul Hagienuș. Gavrilcea chemă în șoaptă pe Pica din obscuritatea în care aceasta ședea, rezemată de zid, într-o emoție mută, greu de clasificat (sentiment greșit de sublimitate? frică?), și întinzîndu-i mâna îi dădu instrucțiuni: - Stai aici fără să te miști până se apropie agenții. Atuncistrigă-le să nu tragă. Spune-le că te-am

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]