7,946 matches
-
și tremurător care le zîmbea În timp ce sîngele i se ivea În colțul buzelor descărnate, lipsite de viață. CÎnd au observat revolverul din mîna lui dreaptă, Miquel se afla la mai puțin de trei metri de ei. Unul a vrut să țipe, Însă prima Împușcătură i-a zburat mandibula. Trupul a căzut inert, În genunchi, la picioarele lui Miquel. Ceilalți doi agenți Își scoseseră armele. Al doilea foc străbătu stomacul celui care părea mai vîrstnic. Glonțul i-a retezat coloana vertebrală, Împrăștiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de lucru și mă privea țintă. Uneori se plasa În spatele meu și rămînea acolo cîteva minute, iar eu Îi puteam simți În păr respirația fetidă. Alteori Îmi punea mîinile pe umeri. — Ești Încordată, femeie. Relaxează-te. Eu tremuram, voiam să țip ori s-o iau la goană și să nu mă mai Întorc În locul acela, Însă aveam nevoie de slujbă și de salariul mizerabil pe care mi-l oferea. Într-o seară, Sanmartí a Început-o cu rutina masajului, apucîndu-se să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
erau o renunțare și o durere pe care abia izbutea să le deghizeze În mînie. — A plecat? Unde? — Mă așteptam să știi tu. — Eu? Ignorînd pumnii strînși și chipul amenințător al lui Tomás, m-am strecurat În apartament. — Bea? am țipat. Bea, sînt eu, Daniel... M-am oprit În mijlocul coridorului. Apartamentul transmitea ecoul glasului meu cu acel dispreț al spațiilor goale. Nici domnul Aguilar, nici soția, nici servitorii nu au apărut ca răspuns la strigătele mele. — Nu-i nimeni. Ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Mathildei n-au scos niciodată astfel de sunete”, conchise Noimann, răsucindu-se de pe partea dreaptă pe partea stângă, cu mâna la falcă, simțind că nervii săi, Întinși ca niște arcuri, Încep să se rupă unul câte unul. Îi venea să țipe, să urle de durere și neputință, era În stare să facă orice, numai să pună capăt acestui coșmar ce-i sfredelea timpanele. De jos se auzi un râset. Urmat de aceeași tuse convulsivă. „E ea și parcă totuși nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pași Îndărăt. Întreaga față a Oliviei era o scorbură din care ieșeau, revărsându-se afară, ciorchini-ciorchini Întregi de melci... Oliver rămase Încremenit. Melcii Își mișcau ușor cornițele, Înaintând prin aer spre fața lui. Masterandul scoase un răcnet și se Întoarse țipând ca din gură de șarpe În salon. Mult timp Lawrence nu reuși decât printr-un efort suprem de voință să scape de imaginea aceasta pe cât de sublimă, pe atât de oribilă, ce parcă i se lipise de retină. Închidea ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Văzându-l pe Oliver stând meditativ În salonul lui pe taburet, ea Își coborî unul dintre coarnele prevăzute cu ventuză și-l apucă de ciotul ce i se Învârtoșase, fără voie, În prohab... Oliver se cutremură de groază. Încercă să țipe, dar limba parcă i se lipise strâns de cerul gurii. Dădu să fugă, dar picioarele Îi Înțepeniseră pe linoleum. Stătu așa, cu chipul palid și ochii căscați În gol, simțind cum din vene i se scurge toată vlaga. Și asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Lev Nikolaevici...” „Adică”, zise stomatologul, cu gândurile duse aiurea. În memorie Îi reveni o scenă În care protagoniști erau el și prima sa logodnică, legată În bucătărie de un scaun. Noimann se apropiase de ea, aprinzând bricheta În dreptul sfârcurilor. Logodnica țipase de spaimă. Noimann jubilase. Jocul Îl incitase În așa măsură, Încât Noimann Își pierduse cu desăvârșire controlul, sfârșind prin a-i stinge țigările de pubis. A urmat inevitabila ruptură și prima lui degringoladă. Un marș care a durat două săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de gramofoane, pe care le punea În funcțiune stând comod În fotoliul său. Femeia-pâlnie Olanda intra În transă, tremurând, gata-gata să se dezmembreze din toate Încheieturile. Ca să scape de infernul ce bolborosea În pântecele său, femeia ieșea În balcon și țipa ca scoasă din minți, Încercând, În disperare de cauză, să spargă cu țipetele ei plăcile de gramofon ce se Învârteau În prăvălia de vizavi. Zadarnic Însă. Toate ieșirile sale s-au soldat cu un răsunător eșec. Dușmanul ei de moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Își aprinse o țigară și, lăfăindu-se În fotoliul său, o urmări cum se agită. Învârtindu-se În ritmul unei polci, femeia-Olanda apăru mai Întîi la geam, apoi În balcon. Când ritmul se Înteți, smulgându-și părul, femeia se ivi, țipând, În toate balconașele din jur. Intrând În cârdășie cu dușmanul ei de clasă, vecinii profitară de ocazie, sunând la poliție. Curând se auziră sunând girofarele din toate părțile. Femeia Olanda Își astupă urechile, făcând o altă criză. Fu băgată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și nu-i dădea drumul. Omul se răsucea În toate părțile, Încercând să se descotorosească de povară. Femeia Însă nu-și slăbea strânsoarea. Brațele ei păreau lipite de el. În sfârșit, izbucni un balamuc de nedescris. Vecina buclucașă Începu să țipe ca din gură de șarpe că bărbatul, profitând de slăbiciunea sa, a necinstit-o pe drum. În fața curții s-a adunat tot satul. Din casă apăru și nevasta lui B, frământându-și mâinile În poală. Vecinul B se pierdu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
trebui să mă compătimiți, de ce nu?” răspunse Stanovski cu aceeași intonație În glas. „Dar de ce, mă rog?” se auzi hodorogind prin Întuneric glasul răgușit al domnișoarei Fundyfer. „De aia”, zise Satanovski și Începu s-o gâdile pe tălpi. Femeia râdea, țipa, leșina și iarăși Își revenea În simțiri, În timp ce inginerul o tot Întreba, trecându-i bărbia peste sâni: „Acum Înțelegi?”. „Înțeleg, Înțeleg”, țipa aceasta, gata-gata să-și dea duhul de-atâta râs... Noimann nu știa cât timp durase toată această scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
glasul răgușit al domnișoarei Fundyfer. „De aia”, zise Satanovski și Începu s-o gâdile pe tălpi. Femeia râdea, țipa, leșina și iarăși Își revenea În simțiri, În timp ce inginerul o tot Întreba, trecându-i bărbia peste sâni: „Acum Înțelegi?”. „Înțeleg, Înțeleg”, țipa aceasta, gata-gata să-și dea duhul de-atâta râs... Noimann nu știa cât timp durase toată această scenă. Ținea minte doar că, la un moment dat, zăcea lungit În dreapta femeii, simțind pe deasupra frunții o adiere rece. Apoi văzuse cum niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
nou obrazul, acum Însă de piciorul mesei, pe care-l dezmierdă Îndelung. „Termin-o”, zise Noimann-cinicul, desfăcându-și cureaua de la pantaloni. „Dacă mă ajutați dumneavoastră, termin”, spuse cu o voce mieroasă penitentul, unduindu-și corpul pe covor. „Ești un pervers”, țipă Noimann-cinicul, lovindu-l cu catarama peste fese. „Dumneavoastră sunteți, În schimb, perfecțiunea Întrupată...” Cureaua se ridică din nou. Apoi coborî, pleoscăind, peste fundul gol... „Lustruiește-mi unghiile”, țipă el. Și penitentul, scoțând din corset o periuță de dinți, se apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
o voce mieroasă penitentul, unduindu-și corpul pe covor. „Ești un pervers”, țipă Noimann-cinicul, lovindu-l cu catarama peste fese. „Dumneavoastră sunteți, În schimb, perfecțiunea Întrupată...” Cureaua se ridică din nou. Apoi coborî, pleoscăind, peste fundul gol... „Lustruiește-mi unghiile”, țipă el. Și penitentul, scoțând din corset o periuță de dinți, se apucă să-i lustruiască unghiile. Mai Întâi cele de la piciorul drept, rămas fără papuc, apoi pe celelalte. Și, după ce le termină de lustruit, le acoperi cu ojă, desenând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
fereastră, cu capul scos afară. Urâtul: Nu!... nu e voie să scoți capul pe fereastră, mititelule! (îl trage pic înapoi). Goe (smucindu-se): Ce treabă ai tu, urâtule? (se strâmbă și mimează pe fereastră până-i cade bereta. Începe să (țipe Mamițoo! mam’ maree! tantii! Cucoanele: Ce e? Ce e? Goe: Să oprească! (bate din picioare) Să oprească! Mi-a zburat pălăria! să oprească!!! Controlorul: Biletele domnilor! (Cucoanele dau biletele, apoi ridică din umeri). Tanti Mița: Parol, chiar eu 1-am
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
trece în sens invers fluierând. Mamița: Ia mai vezi ce face băiatul afară, marmițo! (mam ‘mare se scoală bătrânește și-l caută pe Goe). Mam’mare: Goe! Puișorule! Goe! Goe! (îl caută pe scenă, îl caută printre spectatori și revine țipând). Vai de mine! Nu-i băiatul! Unde e băiatul! ... s-a prăpădit băiatul! (Toate cucoanele sar) Mamița: A căzut din tren băiatul! Tato, mor! (cade pe scaun; tanti Mița îi face vânt cu un evantai. Se aud bubuituri în dreptul tabloului
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
A căzut din tren băiatul! Tato, mor! (cade pe scaun; tanti Mița îi face vânt cu un evantai. Se aud bubuituri în dreptul tabloului. Mam’mare: Goe, maică! Acolo ești? Goe: Da! Mam’mare: Aide! Ieși o dată! Ne-ai speriat. Goe (țipă): Nu pooot! Mam’mare: De ce?. . .te doare la inimă? Goe: Nu! Nu pot... Mam’mare: E încuiat! Goe: Nu! Nu mă lasă nenea Iancu. Mam’mare: Vai de mine! Îi vine rău băiatului înăuntru! (vine spre tablou cu glas rugător
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
telefonul sună, el azvârle o pernă peste telefon. Țârâitul se aude înfundat, apoi tace. El dă perna la o parte. Telefonul sună din nou. Șerban își îndeasă perna pe cap și aruncă cartea de geografie spre telefon și începe să (țipe din răsputeri). Vulpea! Vulpea! Vulpea! Știu! Vulpea... fir-ar să fie de vulpe! PĂSĂRILE CĂLĂTOARE -scenetă Personajele: prezentatorul, Radu, Alma, rândunica, cucu, barza Prezentatorul: Dragi spectatori,vă întreb pe dat Anotimpurile le-ați învățat? Ei bine nu vă fie cu
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
În el ceva nemuritor. „ Și cum stăteam așa Într-o seară, vin doi cu automatele și trag să ne sperie câteva gloanțe pe deasupra, prin cameră. Unul din ei ceva mai beat a căzut peste o sobă, era să ia foc. Țipau femeile, copiii. Ăla care a rămas În picioare căuta să ne amenințe și pe noi. Am pus mâna și i-am liniștit pe amândoi.“ Încă nu ești sigur că toata morala fabulei abia Înjghebate de bătrânul Învățător este asta. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
d’a bușilea, mai În față. Când a ieșit popa mai În fața altarului să cădelnițeze sau dă ce-o fi ieșit el, ăștia, hop, sar amândoi și-i pun mâna În gât. Dă-i țipete p’acolo prin biserică, babele țipau și se Închinau, băieții nimic: Scoate banii, părinte, că te omorâm! A deschis ăla cutia milelor și le-a dat, dar, ai dracu, că nu era proști, i-au luat anteriu lu’ popa. Și ăla care-l avea pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ce vrea. Privirea lui, poate, dacă cineva ar fi avut timp s-o examineze, spunea totul, dar nimănui nu-i trecea prin minte că și un copil poate să Înnebunească. Abia când a Încercat să-i scoată cuiva ochii și țipând s-a agățat de cartușierele voastre, abia atunci cineva s-a gândit că e nebun și că trebuie luat cu binișorul. „Hai d’aci, bă, țâcă, zicea bătrânul că i-ar fi zis chiar el, hai d’aci că poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
arzător al avalanșelor de altădată. Bagajul bântuitelor banchize îmbină gămăliile capriciilor și clocotesc de speranță; dangătul viu perceput în inevitabilele iubiri mă amețește îmi descalță efectul poveștilor fără adresă în împunsături de floretă. Înăbușim torța mânuitorilor de cuvinte, ne-avântăm țipând legenda manuscrisului în ruine, colonizăm mosoare fumegânde alternând dezmierdările. Sub acoperiș, în colțul casei, se sărută două turturele.
Carapacea by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83725_a_85050]
-
zise el, plâng o tânără și fermecătoare prietenă, logodnica mea, care mi-a fost răpită de un nemernic - un demon, mai bine zis, care,a coborât din văzduh, călare pe un cal înaripat, a înșfăcat-o și a dus-o țipând în vizuina sa. L-am urmărit peste stânci și râpe până ce calul nu m-a mai putut purta, iar acum nu-mi mai rămâne altceva de făcut decât să-mi curm viața. A mai adăugat, apoi, că o zadarnică încercare
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
fac? am Întrebat chiar În secunda În care am ridicat telefonul. —Bette, am NOUTĂȚI! bubui ea ca răspuns, În mod evident nepăsătoare față de panica mea. —Noutăți mai presante decât invazia mea de gândaci? —Avery tocmai m-a cerut de nevastă! țipă Penelope. Ne-am logodit! Fir-ar să fie. Aceste două cuvinte foarte simple - ne-am logodit - pot face o persoană atât de fericită, iar pe alta atât de disperată. Pilotul automat intră În funcțiune rapid, amintindu-mi că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
tine, cel puțin până când te va Înlocui, peste vreo zece ani, cu o versiune mai tânără și mai sexy a ta, lăsându-te apoi să aduni singură cioburile. Nu face asta! Nu face asta! Nu face asta! —Mamă Doamne! am țipat la rândul meu. Felicitări! Mă bucur așa de mult pentru tine! —O, Bette, știam eu că ai să te bucuri. De-abia pot să vorbesc, totul se Întâmplă așa de repede! Așa de repede? E singurul tip cu care te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]