96,467 matches
-
El nu mai este pudicul poet pe seama căruia se făceau glume. Profesorul o uimește pe Teodora cu voluptăți de limbaj greu de acceptat sub „pana” bătrânului scriitor basarabean. După îndelungi tatonări, asortate cu „aluzii fine”, „eschive glumețe”, „propuneri disimulate”, ea acceptă o „întâlnire secretă”. Iată-l dezbrăcând-o nerăbdător, precipitându-se în căutarea sânilor, a abdomenului ușor încordat, cu pielea întinsă. Atinge cu obrazul vegetația ce îi protejează floarea roz, încă închisă sub răcoarea trecutelor nopți de așteptare... Profesorul se dedă
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
cu o femeie. Puțină emoție (dacă este emotiv!), grija excesivă pentru „prima impresie” (dacă este orgolios!), excitația „noului”, toate îl pot pune în fața unui „eșec rușinos”. Intuiția feminină prevede acest „complex viril”, încearcă să-l prevină sau, în fine, îl acceptă, menajând sensibilitatea masculină. Poate și pentru că ea știe ce îi poate oferi răbdarea... Aici, P.H.Lippa aduce un elogiu femeii superioare, capabilă să-și domine instinctul cu înțelepciunea așteptării calme a acelor momente de „fericire totală”. Ea știe să provoace
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
într-o galerie de îndrăgostiți celebri. Ceea ce mă atrage spre lectură este faptul de viață, „transfigurat” prin scris, prin literatură. Jurnalul său a fost păstrat de cineva apropiat, poate chiar de iubita necunoscută descrisă în text. Îl va fi fost acceptat ca pe un document al legăturii lor secrete, ce îi va îngădui să retrăiască mai târziu clipele minunate de odinioară... Sau... poate nu! 3 mai 2006 Reiau lectura în timp ce ascult muzică pe un cd-player portabil, în tren, în drum spre
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
des să simtă cu inima ei, să gândească „în gândul ei”. Deși reproșul ei i-a părut nedrept la început, a încercat să privească „dinspre” ea și i-a dat dreptate. Fără să o considere o femeie „posesivă”, știe și acceptă că are „anumite sensibilități”. Dacă vrea să fie credibil, trebuie să nu lase loc nici unei suspiciuni. Teodora vede dragostea ca pe un bloc de piatră fără fisuri, deoarece, crede ea, a parcurs toate „treptele încrederii.” În continuare, P.H.L. face o
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
calcul? Sau dintr-un anume orgoliu prostesc?). Invocă pretexte precum urgența unor „aranjamente literare”. După ce termină treburile ar aștepta-o la o terasă, la o cafea, ca să continue discuția din tren. Dacă nu se supără, dacă are timp... Teodora a acceptat zâmbind. 28 iunie, 2006 Ora 6,00. Urc în trenul Iași București, pentru Vaslui, la Prefectură. Pe această rută va fi mers adesea și P.H.L. Am luat cu mine caietul său, tovarăș de călătorie de care am devenit „dependent”. Nu
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
colegi, victimă a unor prejudecăți „respectabile” pentru comunitatea în care trăiește, întâlnește o ființă umană lovită de soartă într-un mod insuportabil, se atașează de ea sentimental și sexual, mișcat de un firesc simț de solidaritate în durere. Ea îl acceptă în măsura în care simte nevoia iubirii de care a fost lipsită în copilărie (dragostea părintească) și apoi în tinerețe (iubirea soțului). Are însă accese de respingere „în bloc” a lumii bărbaților, ei fiind cauza nenorocirii ce o însingurează până la sinucidere. Profesorul se
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
o mângâie ca pe un copil (pe care nu l-a avut cu defuncta soție) și o iubește ca pe o femeie, probabil ultima din viața lui de bărbat în prag de pensie și de andropauză. Înțelege suspiciunile ei, le acceptă în tăcere și se dăruiește acestei iubiri târzii, ce implică, pe lângă pasiune, și un protest la adresa comunității obișnuite să încalce teritoriul privat al libertății individuale, dincolo de legile scrise ale conviețuirii sociale. În filmul pe care tocmai l-am urmărit, compasiunea
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
anxioase. Totuși, Teodora este unica ființă care îi „umple sufletul”; departe de ea, este cuprins de „elanuri lirice” încât, iată, i-a dedicat și versuri, ceea ce n-a mai făcut din vremea adolescenței visătoare. I s-a părut că le acceptă bucuroasă, ca pe un fel de „declarații de dragoste”. În același timp, femeia pare a se fi prins „în joc” cu oarecare prudență, i-aș spune eu, instinctivă. El îi ghicește, dincolo de gest și cuvânt, o nemulțumire ascunsă, pentru că nu
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
asta, a îmbătrânirii! Mai trist este altceva: a așteptat-o pe Teodora la o nouă întâlnire, și nu a venit! Au reținut-o slujba, treburile casei... De fapt, au fost amândoi de acord să nu forțeze nimic, să se protejeze acceptând obligațiile celuilalt, și să aibă multă, multă răbdare! Conștienți de libertatea lor limitată, să nu-și piardă încrederea unul în celălalt! Ceea ce nu-i deloc simplu. P.H.L. subliniază hotărârea eroilor săi de a-și conserva statutul social, de „a nu
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
ea cu umor, cu trimiteri anecdotice. Totul premerge bucuria apropierii depline, cu încântarea de nedescris pentru trupul gol al celuilalt, cu mângâieri în părți știute și locuri noi, începând în pat și terminând pe salteaua mutată pe covor. Ea îl acceptă cu toți porii, cu toată ființa, pentru a o răscoli și a o transpune apoi într-o reverie vecină cu somnul. Un somn de secunde sau minute, toropitor, aproape mineral, „ca o voluptuoasă revenire în hora cosmică a tuturor lucrurilor
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
în care el nu mai știe nimic de ea. O caută, o regăsește, dar, din nefericire, ea își trăia ultimele clipe. Soțul îl roagă pe Bendrix să aibă grijă de muribundă. Avusese loc o explicație între cei doi bărbați. Soțul acceptase ideea că femeia aflase la celălalt ceea ce el nu-i putuse oferi: iubirea. Diplomatul chiar se bucură (!) că amantul era chiar prietenul său, și nu altcineva... O regăsește pe enoriașa aflată pe patul de agonie și preotul, făcându-l gelos
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
trimite cititorul în Atena filosofilor care l-au invitat pe apostolul Pavel, aflat în trecere, să le expună învățătura Mântuitorului. L-au ascultat până la un punct. Pregătiți în știința argumentației raționale, stăpâni ai tututor subtilităților logice, aceștia n-au putut accepta că omul poate să învie prin forța credinței și a iubirii de Dumnezeu. Fiind „fizicieni”, vedeau doar trupul, viața și moartea lui. „Știința” îi oprea să accepte adevărata înviere, aceea întru spirit. Abia mai târziu vor înțelege filosofii (nu toți
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
în știința argumentației raționale, stăpâni ai tututor subtilităților logice, aceștia n-au putut accepta că omul poate să învie prin forța credinței și a iubirii de Dumnezeu. Fiind „fizicieni”, vedeau doar trupul, viața și moartea lui. „Știința” îi oprea să accepte adevărata înviere, aceea întru spirit. Abia mai târziu vor înțelege filosofii (nu toți!) că între adevărul revelat și adevărul raționat există o deosebire: ca de la cer la pământ! Când Sf. Pavel le-a vorbit despre viața eternă, logicienii atenieni l-
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
s-a îngrozit de gândul spus cu voce tare deunăzi. N-a putut merge mai jos, cu mângâieri, ca altădată. Trebuie să admită că de-acum trupul dragei sale nu-i mai aparține! Da! Gândul egoist al bărbatului care nu acceptă cu toată inima schimbarea partenerei din amantă în mamă... Dorința de a întârzia în sfera de atracție a instinctului acuplării este partea „întunecată” a naturii masculine. Este ca o ceață „organică” ce se împrăștie numai când soarele iubirii desăvârșite se
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
se strecoară în cămara ascunsă a sufletului. Profesorul știe că de acum înainte dragostea Teodorei va suferi o „metamorfoză”. Pacea pe care i-a revărsat-o în suflet mica vietate din uter va stinge freamătul dorinței și al dăruirii trupești. Acceptă, dar cu oarecare melancolie. Teodora încearcă să-l încurajeze: sunt femei la care sarcina mărește apetitul sexual! Domnul R. zâmbește neîncrezător. De data aceasta întrevede clar perspectiva încetării „poveștii” lor de iubire. Teodora îl mângâie cu duioșie maternă: „Dar ești
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
din dorințe ce capătă realitate în substanța corporală a omulețului din pântec. Creșterea lui secretă până la exodul din „paradisul amniotic” vine să completeze misterul uman pe care doar viitoarea mamă îl poate percepe la dimensiunea lui cea mai adevărată. Profesorul acceptă spusele Teodorei: deși are „calitatea de autor”, bărbatul nu știe ce înseamnă minunea apariției unei noi vieți în propriul trup, simțită de femeie ca o adevărată re naștere. Femeia este privilegiată sub raportul cunoașterii, al trăirii acestei fericiri izvorâte din
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
adevărată”, durabilă, rezistentă în fața agresiunilor mărunte ce vin pe neașteptate (și tot așa trebuie să plece!). 23 aprilie 2007 Am parcurs o bună parte din caietul lui P.H.L. Deși l-a adus pe Domnul R. în situația dificilă de a accepta ceea ce nici nu bănuia, de a explica ceea ce tocmai a început să înțeleagă și de a retrăi ceea ce aproape uitase, povestea „eroului” său încă nu dă semne că se apropie de capăt. Teodora l-a făcut „să iasă din timp
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
există un tată „oficial”. În privința aceasta, „Copiii nu trebuie să aibă îndoieli! Grija lor să fie în primul rând școala, iar în timpul liber să o ajute pe mama!” Simplu, clar, logic! „Din punctul ei de vedere!” - admite Domnul R. A acceptat soluția femeii „ca pe ceva de la sine înțeles”. Teodora are dreptatea ei. Pentru el lucrurile nu sunt atît de simple. Poate și pentru că îi place „să complice” totul... În suflet i se insinuează încet neliniștea în fața unui viitor incert. De când
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
pe cei care vă iubesc, ce răsplată aveți? (Matei, 5, 46). Se înțelege, aici este vorba doar de un schimb în natură. Va trebui să caut adevărata «răsplatăă, suprema «mulțumireă. De văzut cum?...” Deși intrată în luna a noua, a acceptat să-i dactilografieze în continuare, după dictare, cartea de publicistică. Azi au ajuns aproape de final. Când s-a ridicat de pe scaun, ceva mai greu decât altădată, s-a sprijinit cu mâna pe umărul lui. El i-a luat degetele, sărutându
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
pentru bărbatul care se simte părăsit ca un pom uscat, umbrit tot mai mult de plantele viguroase care cresc alături. Teodora nu l-a mai mângâiat... nici nu mai ține minte de când. Îi vine greu să înțeleagă, ba nu! să accepte! Ea pare să nu mai trăiască decît prin și pentru copil. Poate că este copleșită, absorbită cu totul, iar pentru el nu i-a mai rămas nimic. Dar Domnul R. ar trebui să vadă un pic mai departe! Ea, iubita
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
o dată noroc. Nu de mult, l-a revăzut pe Gr. C., fost coleg de Universitate, acum director al Liceului Național. I-a propus suplinirea catedrei unui tânăr profesor aflat pe picior de plecare în Franța, pentru doctorat. Este momentul să accepte urgent și să se mute în orașul Teodorei. Are și spațiu disponibil, suficient pentru cărțile și manuscrisele sale. O vecină, care o mai ajută în gospodărie de când are copil mic, chiar i-a sugerat că o chirie ar mai scoate
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
val, a uitat de multă vreme să mai fie copil. Alături de micuța Clara ar putea să-și mai limpezească privirea încețoșată, să vadă din nou lucrurile „în toată frăgezimea și puritatea originară”, cum îi mărturisește Teodorei, bucuros că l-a acceptat și în calitate de chiriaș. Cu contract „semnat și parafat” la notar pentru că, i-a spus ea pe tonul cel mai serios, „afacerile sunt afaceri!”. Iar el i-a dat dreptate, ghicind imediat că voia să se pună la adăpost de „gura
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
din elementele lumii „prizate” zilnic, o lume nouă, structurată conform nevoii stringente de a da un sens bun, frumos și adevărat propriei existențe. Dar nu este deloc simplu pentru el. Și nici pentru ceilalți: să-l înțeleagă și să-l accepte.” Clara îl scutură de mână cerându-i răspunsuri la întrebări noi, ce delimitează un microcosmos colorat, cu lucruri și ființe regrupate după analogii sau diferențe insesizabile pentru mintea adultului. Profesorul încearcă să intre în joc, făcând eforturi serioase pentru a
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
un ceas... Iar sus... ce va paște vaca printre ruine și bolovani? Uf, vaca asta! răbufni el distrus. Și totuși... ideea lui Virgil era foarte bună. Era singura care-l putea scoate din necaz. Iar ceilalți vor înțelege și vor accepta această rezolvare. Nea, slăbătură! Ieși pe poartă puțin mai luminos la chip. Aproape fără să-și dea seama apucă din mers și coada unui hîrleț și porni în urma vacii tîrîndu-l după el. Virgil ajunse într-un suflet la poarta Ilincăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
scheunînd și dînd prietenos din coadă, ca și cum ar fi vrut să spună că el n-are nici o vină, că a vrut să se joace cu iedul, că nu i-a făcut nici un rău. Se pare că argumentele sale au fost acceptate de copii și l-au lăsat în pace. * Trecuse cam de mult de ora prînzului... Și oricît de importantă ar fi fost descoperirea comorii, oricîte urmări grave ar fi avut negăsirea ei în viața fiecărui participant, ceva nedorit, chinuitor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]