8,266 matches
-
din vremea lui Ludovic al XIV-lea îmbrăcate în panie (jupes bouffantes) și cu frizură naltă ca turnul și pudrată acela, cu toată apelarea lui la esactitatea istorică, ar găsi desigur o opozițiune foarte vehementă în bunul-simț al actriței. Și actrița ar fi pe deplin în drept, căci espresiunea unei simțiri adevărat tragice, și de-aceea totdeuna general omenești, ar fi în contradicțiunea cea mai flagrantă cu nenatura acestui costum. Estremul celălalt în alegerea costumelor acelora ce nu mai au valoare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
totală în alegerea costumului nu va prea fi cu putință. Însă o considerațiune mult mai aspră a acestui moment trebuiește în privința costumului modern și mai ales 429r în acea a hainelor femeiești. Căci aicea adesea, vanitatea de femeie ademenește pe actrițe la o totală ștergere a distincțiunilor dintre pozițiunea socială a individelor, indicate în roluri. Mania de-a se împodobi și de-a străluci prin găteală seduce adesea la o deplină nivelare a diferințelor. Însă, îndată ce o haină e în contradicțiune
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
începutul actului al doilea. Bobocul cel închis încă, prin raza amorului s-a dezvăluit cu desăvârșire și [se] ridică-nspre soare în toată frumuseța lui. Această schimbare atât de mare, această catastrofă din viața ei internă trebuie s-o sensibilizeze și actrița. Tonul naiv, ingenuu, copilăresc al scenei întîie, care nici nu tradă puterea și pasiunea adormită, acest ton naiv [cedează] înaintea unui altuia din care ni vorbește o simțire ce umflă sufletul întreg. Din tonurile acestea auditorul presupune acea putere a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de dor, jumătate nepreocupată, jumătate arzând de iubire; nu mai e ființa aceasta - fructul plin s-a copt. Înaintea noastră stă femeia în energia neînfrîntă a simțirei celei mai fericite, căreia universul i s-a personificat în bărbatul ei. Aicea actrița are de-a ne descoperi pe Iulia beată de poezia amorului, însă liberă de orce sentimentalitate puerilă, pe Iulia ce se trezește poetă prin această plinătate a vieții ei. E un moment a esistenței pline, sătule - esistența care nici cugetă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
curățenia, imperiul grupului atingînd originalitatea individului? În oralitatea populară, iacobinul adulmecă organicul, arhaismul, instinctualul, suspecta apropiere a ascunzișurilor comunitare. De aici provine acest conflict intim la iacobinul Stendhal, împărțit între Franța republicană a prietenilor săi ideologi și Italia monarhică a actrițelor și cîntărețelor de operă, între matematică și temperamentele puternice, între virtute, care aparține scrisului, și virtù, care ține de partea orală. Beyle evocă cu dezgust, în jurnalul său, "fatalul triunghi care se întinde între Bordeaux, Bayonne și Valence, unde nu
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
că i-ar fi reproșat că Îl plictisește pe cititor În loc să se ocupe de Artă, Întrecându-se În măiestrie Într-o descriere pitorească a locului. El dispune, totuși, de o altă metodă, ce constă În citirea cărții de către prietena sa, actrița Florine, „cea mai mare cititoare de romane din lume”. Și ia În considerare cartea, cerându-i-o din nou librarului ca să Îi scrie un articol favorabil, numai atunci când este ea plictisită de supranumitele „fraze de scriitor”. După cum se vede, regăsim
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
comică. După schițe și scenete satirice publicate în reviste, îi apare culegerea de nuvelete Clipe vesele, probabil în 1897. În 1909 era deja răsplătit cu ordinul Bene Merenti pentru scrierile sale literare. În „romanul dialogat” Căsnicii... (1910), dedicat soției sale, actrița Marioara Voiculescu, personaje de tot soiul combat, nu fără retorism, ideea de căsnicie, proclamând „uniunea liberă”. În ultima carte, Epigrame (1931), autorul reia și unele catrene din perioada de început, pe care acum ține să le cizeleze. Multe dintre epigrame
IONESCU-QUINTUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287593_a_288922]
-
, Elena (26.VII.1932, Krasnoturinsk, Rusia), comparatistă și traducătoare. Este fiica actriței Maria Manșina și a lui Vasili Loghinovski, geolog. După absolvirea Facultății de Filologie a Universității de Stat din Ural, în 1971 obține titlul de doctor în filologie la Universitatea din București și devine lector la Catedra de literatura rusă a
LOGHINOVSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287847_a_289176]
-
acolo În mijlocul anilor *70 am Întîlnit cei mai fericiți oameni. Femeile de acolo erau robuste, voluptoase și pline de viață. N-a existat televiziune În acele insule pînă În 1995. În trei ani 11% din fetele de acolo, comparîndu-se cu actrițele și modelele mai zvelte pe care le-au văzut prezentate pe ecran au devenit bulimice, Învinovățindu-se În mod regulat. Standardele patologice ale culturii noastre În ceea ce privește frumusețea și greutatea infestează alte culturi pe măsură ce progresul tehnologic le arată cum gîndim. Nu
-Medicina energetica pentru femei. In: Medicina energetica pentru femei by Donna Eden, David Feinstein () [Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
fizic În fiecare lună suferind de frisoane intense cu crampe și dureri groaznice. De asemenea nu știa niciodată cînd Îi va Începe menstruația, deci nu putea planifica nimic, lucru care s-a dovedit a fi costisitor În cariera sa de actriță. În timp ce progesteronul a devenit medicamentul minune pentru mine, pe ea nu a ajutat-o cu nimic. Soluția surpriză a fost atunci cînd ea a Început să ia anticoncepționale, care creșteau nivelul de progesteron. Dintr-o dată și În mod decisiv menstruația
-Medicina energetica pentru femei. In: Medicina energetica pentru femei by Donna Eden, David Feinstein () [Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
nu știi? Ce vrei să spui? — CÎnd naști! Cum o să-l convingi că nu știai dinainte sexul copilului? Mă opresc din rupt plasticul. Aici are dreptate. — O să am grijă să joc uimirea! zic În cele din urmă. SÎnt destul de bună actriță. Uite, zic, luîndu-mi cea mai mirată expresie de care sînt capabilă. Ia uite... e băiat! Suze se strîmbă. — Bex, ai fost groaznică! Nu eram gata, spun grăbită. Hai să mai Încercăm o dată. Mă concentrez o clipă, apoi zic gîfÎind: — E
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
polițist. Întâmplări reale și multe fabulații, întreținute de mirajul cinematografic și de lecturi, compun un eșafodaj plin de elemente surpriză, în care se recunosc vechi trucuri literare. Relu și Olly von Stein, alias Olenka Orlowsky (cu o genealogie artificial complicată), actriță germană și spioană pentru cauza Poloniei de partea Antantei, sunt un Tristan și o Isoldă moderni, iar ofițerul german Otto von Stein, sacrificat în final, e un alt rege Mark. Romanul rezistă mai bine în latura sa documentară, de reconstituire
GESTICONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287227_a_288556]
-
și a lui Nicolae Șerban, funcționar. A absolvit Liceul „Regina Maria” din București, apoi Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (1946) și Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică (1947). După dubla licență, a lucrat scurt timp ca actriță și asistent de regie la Teatrul Național din București. În 1947, s-a căsătorit cu compozitorul Ion Dumitrescu. A debutat la doisprezece ani, cu o scurtă povestire în revista „Mugurașul” (1936), colaborând în continuare la publicații ale elevilor, precum și la
DUMITRESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286910_a_288239]
-
într-un articol din „Cuvântul” (1925). Învață într-un institut privat de fete, ulterior frecventând Conservatorul craiovean „Cornetti”,unde își susținea examenul final la secția artă dramatică, în pragul celui de-al treilea deceniu. Câțiva ani după absolvire profesează ca actriță la Craiova, în trupa Teatrului Național, și, episodic doar, la Cernăuți. Cu Tantzi Cocea, Lucia Demetrius și Emil Botta evoluează, de asemenea, entuziast, în cadrul companiilor de teatru experimental „Masca” și „Treisprezece și unu”, fondate la București, în 1932, de G.M.
FARAGO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
singurătatea femeilor, ultima parte a trilogiei, exploatează experiențele a trei cupluri având comun un pol masculin (Sebastian), polii ceilalți fiind o tânără în pragul formării (Veronica), femeia seducătoare, dar cvasiasexuată (Sabina) și femeia în pragul senectuții, nu mai puțin fascinantă (actrița Nauzica). Personajele-naratori practică până la epuizare analiza partenerilor și introspecția, excesul fiind atenuat întrucâtva de momente de epic senzațional (biografia lui Sebastian-unchiul și a lui Beniamin Arvatu, fost potentat comunist devenit gangster) sau de secvențe reportericești (ultimele zile ale insulei Ada
FILIP-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286998_a_288327]
-
București, 1980; Pe urmele lui G. Topîrceanu, București, 1983; Pe urmele lui Al. O. Teodoreanu (Păstorel), București, 1988; Mircea Eliade. Câteva ipostaze ale unei personalități proteice, București, 1992; Mircea Eliade comentat de..., București, 1993; Pe urmele doctorului Sârbu și ale actriței Tantzi Cocea, București, 1996; Pe urmele lui Mircea Eliade, Târgu Mureș, 1996; Mircea Eliade. Biobibliografie, I-III, București, 1997-1999; Convorbiri cu și despre Mircea Eliade, București, 1998; Viața lui Mircea Eliade, Cluj-Napoca, 2000; Pro Mircea Eliade, Cluj-Napoca, 2000; Eliade și
HANDOCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287408_a_288737]
-
la Brașov, unde execută pictura interioară a bisericii „Sfântul Nicolae” din Șchei. Călătorește din nou în Italia pentru studii. După 1851 se stabilește în București, ca profesor la „Sf. Sava” și din 1864 la Școala de Arte Frumoase. Fiica lui, actrița Cleopatra Poenaru, i-ar fi inspirat poetului Mihai Eminescu o iubire ale cărei ecouri au putut fi recunoscute în elegia Pe lângă plopii fără soț. Pictor care exaltă și poetizează trecutul național, mare portretist, L. este și ca literat reprezentativ pentru
LECCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287766_a_289095]
-
forța intersectarea destinelor. În colectivul unei întreprinderi oarecare sunt aduși laolaltă oportunistul seducător și grosolan (Tăchiță), individul onest și păgubos (Haralambie), femeia frivolă (Rozela) și ambițioasa sentimentală (Gabriela). Pe lângă aceștia, numeroase alte personaje joacă în roman roluri de simpli figuranți (actrița Viva, secretara Carmen). Tipurile nu sunt foarte complexe și nici nu li se creează spațiul epic necesar spre a se desfășura. Rezolvările conflictelor vin brusc și neverosimil. Autorul preferă și aici finalul excesiv de sentimental, în care, privind spre cerul înstelat
LILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287809_a_289138]
-
Papiu-Ilarian”, secția filologie-istorie (1975-1979). Va absolvi în 1989 Facultatea de Filologie, secția română-engleză, a Universitații „Al. I. Cuza” din Iași. În 2003 își susține doctoratul la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, cu teza despre Exilul literar românesc (1944-1989). Va lucra ca actriță la Baia Mare (1980-1983), bibliotecară la Biblioteca Județeană Mureș (1990-1994), ulterior devenind cercetător științific la Institutul de Cercetări Socio-Umane „Gheorghe Șincai” al Academiei Române, Filiala Târgu Mureș, iar în 2003 și redactor la revista „Vatra”. Debutează la „Vatra” în 1995, cu critică
SALCUDEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289447_a_290776]
-
cronici dramatice la „Rampa” (din februarie 1912 până în august 1914), colaborează la „Universul literar”, la săptămânalul „Scena” (1914) și la alte publicații. Sub directoratul lui Emil Gârleanu (1911-1912), este secretar literar al Teatrului Național din Craiova, unde o cunoaște pe actrița Fanny Rădulescu, pe care o ia în căsătorie, adoptând-o și pe fiica acesteia, Puia Florica. Reușește să-și tipărească la Orăștie primul volum de nuvele, Frământări (1912). În 1911 devenise membru, iar în 1914 secretar al Societății Scriitorilor Români
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
înfățișării peripețiilor prin care trec „siamezii” în tentativa lor de a se integra sistemului social. Intenția prozatorului de a sugera o perspectivă cât se poate de sumbră e justificată epic numai în parte de compromisurile făcute de unii (bunăoară, de actrița Nina Bonciu și de sculptorița Ioana Smeu), de ratarea ce îi pândește pe alții (pe matematicianul Bazil Antohie ori pe inginerul Anton Șetraru), susținându-se mai ales prin oarecum aleatoria îmbolnăvire de tuberculoză și moartea lui Isaia Scurtu. Cel de-
STAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289855_a_291184]
-
și al lui Eraclie Sterian, medic, publicist (sub semnătura Ave Caesar), autor de piese de teatru, una (Tout pour l’enfant!) fiind pusă în scenă la Paris, în 1913. Din familia de obârșie olteană a lui Eraclie Sterian făceau parte actrița Aristizza Romanescu, poetul Mircea Demetriade, doctorul Constantin Levaditi ș.a. S. urmează cursul primar la Școala de Aplicații a Societății pentru Învățătura Poporului Român, iar pe cel secundar la Liceul „Gh. Lazăr” din București (1918-1921). Se înscrie tot aici la Facultatea
STERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
fără mari profunzimi, dar cu mecanismul invenției perfect rodat, este menționată, de regulă, ca exemplu de transpunere scenică a tatonărilor și șovăirilor sentimental-afective proprii amorului adolescentin. Deși scrisă cu doar câțiva ani mai târziu, Veste bună (dramă pasională compusă pentru actrița Maria Ventura) este un text de maturitate, care a suscitat admirația lui E. Lovinescu. Piesă de atmosferă, chiar dacă nu propriu-zis „ibseniană”, cum s-a afirmat, drama mizează pe fascinația ambiguă stârnită de vitalismul - poate cam șarjat, dar cu umbririle sumbru-extatice
STEFANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289908_a_291237]
-
Al.[exandru] T. (9.V.1885, București - 1956, București), poet, prozator, publicist și traducător. Este fiul Mariei Stamatiade și al lui Theodor Pallady, locotenent colonel, un Ghica prin ramura maternă. Poetul era astfel văr cu pictorul Theodor Pallady și cu actrița Lucia Sturdza Bulandra și frate al Alexandrinei Cantacuzino. Urmează la București Liceul „Matei Basarab” și Liceul „Sf. Gheorghe”, apoi susține licența la Facultatea de Litere și Filosofie (1914). Va fi profesor de limba franceză la Liceul „Moise Nicoară” din Arad
STAMATIAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289848_a_291177]
-
Director: Dumitru Andreescu, redactor: I. N. Soare. Articolul-program afirmă: „Această revistă năzuiește să țină publicul la curent cu toată mișcarea teatrală și cinematografică din țară și din străinătate”. Primul număr conține o confesiune a Soranei Țopa asupra destinului ei de actriță, al doilea include un articol semnat E. Lovinescu, Debutul meu... în teatru, și un interviu cu dramaturgul Victor Ion Popa. Se publică, tot în ultimul număr, Însemnările unei paiațe de Alice P. Sturdza, alături de fragmentul ce evocă viața lui Niccolò
SCENA SI ECRANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289541_a_290870]