7,862 matches
-
unghi drept. Altele, obtuz, Ascuțit, Scalen 95, în simple căi; dar altele se mișcă Pe-ntortocheate drumuri, bipătrate 96, Trapeze 97, Romburi, Romboide 98, 285 Paralelograme triple 99 și cvadruple 100, poligonale, În uimitoarele lor mersuri aspru supuse în vastul adînc 101. Și Los și Enitharmon în jos erau trași de dorințe, Agale coborînd pe vînt printre dulci harfe și murmurat de glasuri Ca să sădească dezbinări în Sufletul lui Urizen și-al lui Ahania, 290 Ca să călăuzească în temeiul nopții Glasul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
si Enitharmon, nainte de revărsarea zorilor, se-ntoarse în extaz. Și pește Los cîntắ iárăși la Viață aducîndu-l: groaznice erau gemetele sale; Dar ástfel cîntắ ea: "Prind sferica harfa. Ating corzile. La primul sunet soarele de Aur se nalta din adînc, 345 Și-și scútură copleșitorul par, Ecoul luna o trezește să-i despletească buclele de-argint, De aur soarele purtat e de-al meu cînt, Și nouă luminoase sfere de-armonie în jurul regelui de foc se nalta. Bucuria femeii e
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
355 Solemnă și tăcută luna Răsfrînge via armonie pe ale mele mădulare, Sălbăticiunile și păsările se joacă și se veselesc, Si fiecare-și caută perechea să își arate tainițele bucuriei. Înfuriate și-nfricoșătoare se zbenguie și sfîșie-adîncimile de jos; 360 Adîncul își înaltă tumultuosul cap103, Si rătăcit în infinite-arípi fremătătoare c-un strigat piere. Și strigatul care se stinge moare pururi, Glasul cel viu trăiește pururea în tainițele bucuriei. Nălțați-vă, licăritoare aripioare și va cîntați copilăreasca bucurie! 365 Nălțați-vă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
o ploaie, a lui Enion Să fie lîngă tine, Groază iubita; lasă-mă încă să rămîn, și-apoi plinește Dreapta-ți judecată-asupră-mi; dar lasă-mă să-ți aud glasul. De-a ta mînie alungata, eu rătăcesc precum un nour în adîncul Unde nicicînd pînă acum Ființă n-a intrat; și viața-ntreagă pierzîndu-mi-o acolo 190 Mă reîntorc tot mai slăbită; să nu mă mistui întru totul În marea ta mînie; deși păcătuit-am, desi m-am răzvrătit, Să nu mă faci
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Fiul Meu. O, Los, tu ești Urthona, si Tharmas Este Dumnezeu. Omul cel Veșnic e pecetluit, spre-a nu fi mîntuit nicicînd. Torentele mi le rostogolesc pe trupul său, talazurile, valurile-mi trec peste el, Marea-l cuprinde și iezme-ale adîncului sînt camarazii săi. 135 Visător al furioaselor oceane, rece-adormit al buruienilor și scoicilor, Chipul tău Veșnic nicicînd nu se reînnoi-va, te biruie-ndoiala-mi. Și totuși, măcar că-s miniat, Dumnezeu peste totul, din Viața mea O parte, Care în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în volute-apropiate de pe sub sferele vederii sale Ieșiră-afară răsucindu-se-n spirale și cum creșteau se împietriră. Și o a Patra 235 Vîrstă se sfîrși și-o groaznică durere. Bolnave-n cruntă suferință, plutind pe vînt, Se aplecară-n jos către adîncuri două nări, Si o a cincea vîrstă se-ncheié și-o groaznică durere. Bolnavă-n cruntă suferință, năuntrul coastelor umplute-n jur cu aer, 240 O peșteră flămînda, rîvnitoare. De-aici gîtleju-i se nalta Croit aidoma unui canal; apoi, precum o
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
275 Apoi în minunat chip Rotile Stelare dumnezeiasca mîna o simțiră. Hotar Fu pus Veșnicei Morți. Los simți Hotarul, văzu Cum degetul lui Dumnezeu atinge-al Șaptelea cuptor cu groază. Și Los privi mîna lui Dumnezeu peste cuptoarele-i Pe sub Adîncuri în groaznice Tenebre sub noian. 280 Cu groază Los de la corvoada-i se dădu napoi; marele ciocan Din mină îi căzu, si focurile sale în fum și-ascunseră puternicele mădulare; Căci în devastatoare huiete și prăbușiri, ciocniri și vaiete, Nemuritorul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cerurile, Pămîntul truditor, Pîn' ce din inima-i croindu-și cale, un groaznic prunc 130 sări nainte Prin tunete și sfara și mohorîte vîlvătăi, urlete, furie și sînge. Curînd după ce Ochii-i arzători fost-au deschiși peste Abis, 40 Ale adîncului îngrozitoare trîmbiți mugiră cu amărăciune. Enormii Demoni se treziră și-n jurul Regelui cel nou-născut răcnit-au, Strigînd, "Lúvah, Rege-al Iubirii, esti Regele turbării și al morții". Urizen adîncă beznă aruncắ în juru-i; Luváh zvîrli-n puhoaie Sulițele lui Urizen
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-a tras trupul Omului din cer în Hău-acesta-ntunecat? Duioase lacrimi și suspine, unde sînteți? ieșiți nainte! strigați pe sîngerate cîmpuri. Vala, arată-ți sufletul! arcul arată-ți-l și tolba tainicelor focuri. 50 Întinde-ți arcul, Vala! dintr-ale iadului adîncuri negrul tău arc întinde-l, Si coardă fă-o să vibreze la urletele noastre; și lasă-ți negrele săgeți În Cer să cînte cum cîndva cîntat-au pe-ale Luminii dealuri Cînd plîns-a-n chinul tainicei dureri Urthona-ntunecatul: El plînse și se
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lui Urizen. Scrîșnind, cu furie vîlvorile se ridicară din demonul nemuritor. Împresurat de vîlvătăi Demonul crescu urlînd cu strășnicie în focurile sale; 110 Los o învălui cu teamă pe Enitharmon într-un nor rece alb, Apoi jos o conduse în adîncuri și-n labirintul sau, Dînd Spectrului porunca aspră ca să vegheze-asupra dúșmanului ce urlă, Rotindu-se concentric în Dragostea Părintelui, Afectuoasa Pofta 138, Jinduire. Puse în fiare, mădularele-i de lanțuri își bat joc, fiindcă o văpaie 115 De foc învîrtitor
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
a aduce Virtuțile Veșnicelor lumi, zece mii de mii de spirite-ale Vieții în jurul Demonului se jelesc, plecînd și revenind. La groaznica-i chemare ele în cerurile cerurilor zboară Și se re-ntorc cu vin și cu bucate, sau se cufunda în adîncuri 120 S-aducă încîntările simțirii, care îți dau fiori, mînia-i ne-ncetată ca să-i stînga. Ochii săi, luminătorii marelui sau suflet, se contractă ori dilata: Contractați, ei văd tainițele munților nemărginiți, Vinele de-aur și de-argint și ascunzișurile Valei 139
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
decît viața, dorința mea e moartea Pe care în zadar am căutat-o pe felurite căi, si totusi trăiesc încă. 60 Trupul Omului fostu-mi-a dat. Degeaba caut să îl nimicesc, Fiindcă tot se iscă-n pești și iezme-ale adîncurilor, Și-n aste chipuri de dihanii în Veșnic chin Trăiesc, Și tu, O Urizen, căzut-ai, spre-a nu fi izbăvit nicicînd. Lumina-ascunde-ți-o de mine pentru totdeauna, si eu ascunde-voi 65 De tine hrană 158, așa-nceta-vom să
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
sferele lor ce se-ntindeau acuma începură să se strîngă; Năprasnice dureri din creier izbucniră și un universal țipat Prin Hăuri răzbătu sfîșiind pînză, chin peste chin. 260 Astfel Urizen trist rătăcea prin multe-ngrozitoare căi Ducînd război cu iezme-ale adîncurilor în groaznica-i peregrinare, Pînă cînd, luminosu-i par acum fiind în neaua răsfirat, pielea i se usca sfrijita, Și Patru Peșteri prinsu-și-au temeliile în rădăcini în jos, nainte împingînd Metalul, stîncă, piatra în veșnice dureri sfîșietoare de naștere a vegetației
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Întunecată și Pierdută! Cînd veni vremea, ieșind afar' din pîntecul lui Enion, 295 Tu și-acel demon Los pe lume-ați fost aduși. Ah, gelozie și durere! Ah, biet întunecat și dezbinat Urthona! acum Năluca străbătînd rătăcitoare A' lui Los adîncuri, sclavul Creației pe care am zidit-o204. Noapte și zi pentru Los trudesc; asculta însă viziunea mea. Zăresc în tine viitorul. O voi aduce jos pe dulcea Vala 300 La-mbrățișările acestei grozavii, si spulbera-voi Trupul pe care l-am
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cu înfocare Pe Domnul ei cîndva iubit, acum doar Umbră, ea însăși tot o umbră, De vorbă stînd vremi peste vremi printre-ale Arborelui crengi. 315 Astfel se sfătuiră ei prin fumurile-amețitoare ale Tainei Pînă ce umbră lui Enitharmón, gravidă în adîncuri dedesubt, Născu o groaznică minune. În timp ce Enitharmon țipă Și tremura, prin Lumile ce se aflau deasupra plînse Los, cumplitu-i suflet fost-a-nfricoșat De-ale lui Enitharmon țipete, de zvîrcolirea ei, dar ochii lui să vadă nu puteau 320 Pricína
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
totusi Îndoit Hotar avînd, numit Satan și-Adam. Dar Los statu pe Hotarul Transparenței 210, plîngînd și tremurînd, 385 Plin de-ndoieli asupră-și vină aruncînd-o, privi la fructul Arborelui Tainic al lui Urizen. Căci astfel Enitharmon zise: "Cînd În Adîncuri dedesubt din rumenele roade am cules, Chiar prin această am știut că eu Păcătuisem, și-apoi știut-am Că fără de răscumpărare din moartea Veșnică nu voi putea fi mîntuita: 390 Că Viața viețuiește peste moarte, și prin devoratoare pofta Toate
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
nainte peste vînturile Golgonoozei 216 Afară din rîndurile războiului lui Urizen și din iazul de foc Al lui Orc, plecîndu-se așa cum cel ce leagă snopii secerătorului Urmează, în brațele-i strîngînd înfuriatele văpăi dezlănțuite. Nainte Los le trase, afară din adîncuri, piciorul drept punîndu-și hotărît 465 Pe piscul cel de Fier al lui Urizen, sărind înalt de-acolo Într-o măreață volta în cerurile lui Enitharmon. Și-ntîi el trase-o linie pe zidurile cerului luminator, Si Enitharmon îi dădu culoare 217
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
vibră, chin peste chin. Apoi am auzit Cutremurul Pămîntului 229. Acum în Peșterile Mormîntului și în Ținuturile seminței omenești 125 Vîrteju-ntunecat fără de nume statu în fața chipului lui Orc. Umbră își înaltă îngrozitoru-i cap peste învăpăiatul tînăr Oftînd, urlînd și din adîncuri suspinînd; pentru că el mînia să și-o piardă Și cu această pe șine să se piardă în blîndețe, ea focurile-i le cuprinse-n brațe. Precum atuncea cînd Cutremurul Pămîntului din hruba-i se deșteaptă, urieșeștii-i umeri 130 Se arătă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
măruntaie-ascunse în oțel, ce-i de ciocan bătut, afară spintecate pe pămînt. Cheamă-ți nainte zîmbetele dulcii amăgiri, si cheamă-ți lacrimile tulburi! Suspinele-ți le auzim în ascuțite trîmbiți cînd Dimineață re-nnoi-va sîngele". 210 Așa cîntară demonii adîncului; Goarnele războiului răsunară cu tărie. Orc în bucăți o sfărîmắ, si chipul lui cel omenesc fu mistuit în focurile sale Amestecate cu ale ei îndurerate mădulare împrăștiate prin Abis. În toată Lupta ea se veseli, Dorința fiindu-i Împlinită și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
din pricina păcatelor tale pierdut-am cer și fericire. Tu esti Blestemul nostru, și cîtă vreme nu putea-voi s-aduc iubirea la lumină, Nicicînd nu mă voi despărți de marea mea mînie". Așa se jeli Tharmas furios; apoi pluti peste Adîncul de furtună bîntuit 260 Și blestemat-a cu mînie glasul care îl lua în rîs cu-acea speranța mincinoasă. Apoi ea se reîntoarce, iute că mălura pe mugurele ce-ncolțește, Urlînd în toate-accentele durerii să-i stăvilească furia, Călcînd colinele
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ramurile-n a lui Orc putere. Acestfel Urizen, pe șine amăgindu-se, se pregătea pentru război; 85 Și-atunci cînd toate fost-au isprăvite, deodată printre stele făcu semn, Nimicitoarea-i mîna dădu aprigă comandă; asurzitoare goarne súnă, Și tot adîncul gol răzbubui în uimitoarea războire. Urizen însă marea să turbare o lasă sloboda în mijlocul adîncului. Scîntei de cruntă suferință ieșiră-n jurul mădularelor sale înghețate. 90 Oribile cîrlige și mreje-întocmi, răsucind corzile de fier Și-aramă, si turnă-n goale
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
război; 85 Și-atunci cînd toate fost-au isprăvite, deodată printre stele făcu semn, Nimicitoarea-i mîna dădu aprigă comandă; asurzitoare goarne súnă, Și tot adîncul gol răzbubui în uimitoarea războire. Urizen însă marea să turbare o lasă sloboda în mijlocul adîncului. Scîntei de cruntă suferință ieșiră-n jurul mădularelor sale înghețate. 90 Oribile cîrlige și mreje-întocmi, răsucind corzile de fier Și-aramă, si turnă-n goale globuri metalele topite, si sfredeli Canale245-n dur oțel, si combustibili îndesa, si roți Alcătui și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de Om. Cu Pizma îl văzu pe Los, cu Pizma pe Tharmas și pe Spectru, Cu Pizma și-n zadar în jurul chipului de stana înota. Acum nemaistînd Drept, Regele Luminii întins cu furie 435 Din coadă să plesnește prin aprigul adînc; pleoapele-i, ca Soarele Care răsare în mîndria-i, toate adîncurile Groaznice le luminează, Solzii săi străvezii răspîndesc lumină precum ferestre ale dimineții, Gîtul sau flăcări scoate cu mînie și cu măreție, el biciuiește Hăul, Lovind pustiele și stîncile; pustiele puterea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pe Tharmas și pe Spectru, Cu Pizma și-n zadar în jurul chipului de stana înota. Acum nemaistînd Drept, Regele Luminii întins cu furie 435 Din coadă să plesnește prin aprigul adînc; pleoapele-i, ca Soarele Care răsare în mîndria-i, toate adîncurile Groaznice le luminează, Solzii săi străvezii răspîndesc lumină precum ferestre ale dimineții, Gîtul sau flăcări scoate cu mînie și cu măreție, el biciuiește Hăul, Lovind pustiele și stîncile; pustiele puterea să o simt, 440 Se scútură din somnuri, fac semn
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cerbul cel sălbatic, Elefantul, lupul, Ursul, Lamia 294, Satirul 295. Lumină dau în jur Pleoapele sale; încolăcita-i coadă-aspiră Printre stele; Pămîntul și cu Hăurile toate furia să o simt 445 Cînd, așa cum neaua munții îi acoperă, adesea împietrire Acoperă adîncurile, la vasta-i furie mișcîndu-se în stîncă să, Leul și Ursul împietresc; în muntele cel tare tremurînd Ei văd lumină și minunea; răcnind în existență-ngrozitoare, Legați (sînt) cerbul cel sălbatic și cu calul: iată Regele Mîndriei! 450 Adese Ochiul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]