6,508 matches
-
minunată care și-a desfăcut petalele ce-au cuprins tot muntele, cu frumoasele coline ce-i aparțin. Aș putea spune că-i orașul florilor. Peste tot vezi flori foarte frumoase, viu colorate și puternic parfumate. Chiar și actuala biserică ce adăpostește casă Maicii Domnului are acoperișul în formă florii de crin. Este ceva deosebit de frumos, nemaiîntâlnita pe pamant o astfel de formă, uimitoare. Nu găsesc cuvinte să o pot asemănă pentru că nu există. Așa cum nu există o altă ființă precum Maica
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
mica la vedere, dar foarte mare la valoare. Ea este protejată printr-o poartă de fier forjat și privești prin ea. Altfel lumea ar lua din ea bucățele de piatră. De-a lungul anilor s-au tot construit biserici care adăposteau micul locaș al Maicii Domnului. Unii au construit, alții au dărâmat și tot așa, locul a trecut prin multe vitregii ale vremurilor. Dar astăzi pe acel loc sfințit este înălțata o superbă biserică. Această strălucitoare biserică este împodobita cu icoane
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
caselor au câțiva butuci de vie. Și e un soi bun, care face boabe și struguri mari și gustoși, gălbui și albi la culoare. Ei pun vie pentru umbră ei. Aici sunt călduri foarte mari, dar la umbră te poti adăposti și reziști caniculei care este în timpul zilei. Prin sate vezi multe capre și asini. Cei care locuiesc în sat au majoritatea aceste animăluțe care le sunt de ajutor și de folos. La sate casele sunt foarte modeste și mici. Dar
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
fost plăcut și bine. Apoi poposim în curtea unui han de pe vremea Mântuitorului. Acest han servea la cei care veneau cu marfă din alte părți ale lumii, de departe. Ei veneau să-și vândă marfă. În acel han-clădire semirotund se adăposteau sus oamenii (comercianții), iar la parter erau grajdurile pentru animale. În curte era piața. Am stat în curte, în acea piața, si am privit gândind la trecut, la cum se comercializa marfă venită din alte țări. Aici am văzut multe
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
ațe atât de subțiri.” Și așa, la orele 2 și 13 minute noaptea eram în vârful muntelui, mai aproape de Dumnezeu. Pe munte bătea un vânt rece de tot. Noi eram uzi în spate, transpirați, și fiecare a căutat să se adăpostească în spatele bisericii, care era sus pe munte, sau în spatele unui bolovan de piatră. Până la ziua mai erau vreo 3 ore. Între timp găsisem niște saltele și paturi și ne-am luat câteva și ne-am culcat. La vreo 20-30 minute
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
povesta lui tata despre norvegienii care au mers până la Polul Nord. Într-o vară pe când stam de pază la bostănărie cu unchiul Constantin, care era numai cu opt ani mai „mare” ca mine, o ploaie torențială ne-a obligat să ne adăpostim amândoi sub o rogojină. Tot la paza bostănăriei cu unchiul Constantin, a venit un copilaș mai mic decât mine, desculț, murdar, cu semne clare că nasul îi făcea inundații până peste buza de sus a gurii, și ne-a cerut
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
albia râului Crișul Alb până la Buteni. Acum eram încheetor de companie. În fiecare noapte, în altă localitate, trebuia să cantonez tot efectivul companiei. De cele mai multe ori, după miezul nopții când terminam cu cazarea, nu mai aveam loc unde să mă adăpostesc și eu. În două nopți, însoțit de colegul Donciu Neculai, încheetor de pluton, ne-am adăpostit în curtea unei biserici și în cimitirul satului Mânerău. Eram companie de rezervă. În fiecare dimineață ocupam altă poziție acolo unde frontul era mai
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
localitate, trebuia să cantonez tot efectivul companiei. De cele mai multe ori, după miezul nopții când terminam cu cazarea, nu mai aveam loc unde să mă adăpostesc și eu. În două nopți, însoțit de colegul Donciu Neculai, încheetor de pluton, ne-am adăpostit în curtea unei biserici și în cimitirul satului Mânerău. Eram companie de rezervă. În fiecare dimineață ocupam altă poziție acolo unde frontul era mai slab. Într-o duminică am primit ordin să sap amplasament pentru mitralieră în mijlocul șoselei. Am muncit
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
timp de12 zile, pe litoral. Ei bine, spectacolul a avut loc la ora 17 și toate cele peste trei mii de locuri erau ocupate cu spectatori iubitori de folclor. Spectatorii, suportând un șuvoi de ploaie torențială de vară, s-au adăpostit (care și cum a putut) lângă perețiunul în altul - fără să părăsească grădina. Spectacolul se derula neîntrerupt, fiind conceput unitar, intitulat Lângă prispa lui Vasile, în aplauzele încurajatoare ale acelui minunat public dornic de asemenea manifestări, în lipsa altor tentații de
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
brusc, parcă ar fi văzut o nălucă. Ce-o fi cu ele? Le crescusem de mici și nu le-au lipsit nici hrana, nici afecțiunea. Astăzi totul îmi este ostil. Casa în care locuiam era o clădire a primăriei, care adăpostise cândva Postul de Miliție. Între timp, se construise un nou post, chiar peste drum. Actualul imobil era o clădire mare și mult mai arătoasă, care avea și o casă de locuit pentru 19 șeful de post și familia acestuia. În
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
înfundau adeseori din cauza aluviunilor aduse de ploi. Periodic iarba era cosită și erau refăcute șanțurile. Prin sate, podețele necesitau lucrări de reparații și de schimbare a tuburilor. În satul reședință de comună, în centru, era o clădire cu etaj care adăpostea atelierul de croitorie, de metalurgie ușoară, de împletit coșuri. La parter era un magazin bine aprovizionat cu mărfuri alimentare și nealimentare de strictă necesitate. Blocul care se afla în apropierea primăriei fusese construit pentru specialiști, dar mai bine de jumătate
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
al XVI-lea de Pedro de Valdivia, are peste 30 de biserici interesante din punct de vedere arhitectural și a început să se dezvolte după descoperirea unor zăcăminte de argint la 1825. Astăzi, La Serena, scăldată de valurile oceanului și adăpostită de lanțul Cordilierilor, este una din locațiile favorite pentru case de vacanță ale celor înstăriți din Chile. Am vizitat aici câteva vechi biserici și Muzeul arheologic, prezentând valoroase colecții de ustensile ale triburilor diaguite. De comun acord cu "minerii noștri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
1901 guvernul a decis construirea unui nou sediu. Avea să fie inaugurat la 21 septembrie 1910, clădirea fiind în stil neoclasic, cu detalii de "Art Nouveau". În centru are o enormă cupolă de sticlă, executată special în Belgia pentru muzeu. Adăpostește colecții de sculptură și pictură chiliană și străină, în special spaniolă și italiană, precum și o interesantă colecție de sculpturi din Africa subsahariană 15 statuete donate muzeului de poetul Vicente Huidobro. Cu directorul muzeului mi-am etalat cunoștințele "în domeniu", plecând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
în timp ce el mai tânăr a avut alt destin). * Ca în majoritatea spitalelor din țară, și aici s-a înființat o capelă. Unele spitale au construit și câte o biserică, în intenția de a avea un loc în care să se adăpostească, departe de lume și în intimitatea necesară, sufletul rugător al bolnavului. Uneori, dintr-o precipitare ușor de înțeles după mai multe decenii de recluziune, au apărut comportamente demagogice. Frustrarea s-a compensat prin exces. Dar excesul naște reacții adverse. De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
un student sărac, puțintel tuberculos și foarte îndrăgostit de o eroină blondă, era tipic pentru stilul de viață dintre cele două războaie. Ion își descoperă într-o noapte iubita cuibărită la pieptul unui domn prosper, un deputat, într-un local, adăpostit de tufe de liliac alb. Ion, care bineînțeles nu avea nici un ban în buzunar, a intrat pe aleea de prundiș care despărțea rândurile de mese ascunse de liliac, pentru a se face văzut. Autorul descria foarte "medical" reacția personajului, căruia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
raportez cu demnitate că, într-o noapte ca asta, am pătruns la dânsa. Nu-i spun numele pentru că mă tem. (Dar îmi făcu din ochi, complice, întorcând semnificativ capul către o căsuță ascunsă, aproape nevăzută, în spatele nucului sub care mă adăpostisem.) E acolo, îmi spuse. Am intenționat să o suprim pentru motive personale... dar pot să le declar, pentru că, ea fiind vrăjitoare, torturează toată elita orașului nostru." Nu prea înțelegeam (era nițel confuz), dar mi-a mărturisit că, după revoluție, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
dealuri o casă. Pustietate, cer aproape, când deschis ca o mare, când obturat de nori, înghesuiți unul în altul, de parcă le-ar fi frig. Este un loc lipsit de orice frumusețe; pe mine această dezolare mă atrage. Așa că m-aș adăposti într-o casă, urmărind peisagistica apei și a cerului. M-aș juca de-a Robinson Crusoe. Dar nu pentru considerente de filosofie a esteticului vin pe aici, fără nici o treabă, suspect vagabond. Aici mi-am găsit o treabă: urmăresc "mersul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Al. P. Arșinel și le-a petrecut și le-a sfârșit în casa moștenită de la socrii săi. Era cea mai veche locuință din Gulia în care funcționase cea dintâi școală din sat. Aflată la șosea, casa ar fi meritat să adăpostească un muzeu local, dar, tempora mutantur, principiul moștenit din strămoși: a fost demolată. Cu o prezență remarcată în societate, mai tare decât orice, lui Al. P. Arșinel i-a plăcut politica. Trecuse prin toate partidele de dinainte de război, aplicând principiul
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
o parte și alta a drumului ce leagă Goeștii de Lungani. Chiar de la intrarea în sat, pe o terasă însorită care domină valea, se vede conacul fostului proprietar Ștefănescu. Construcția este azi schimbată, așa că vechea ei formă e de nerecunoscut. Adăpostește un leagăn de copii; mai demult a fost spital. Lângă conac, în fostul parc care nu mai este, se înalță un frasin monumental. Sub el, o placă comemorativă ne amintește că aici Delavrancea a compus nemuritoarea sa trilogie Apus de
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
lui Racoczi, amândouă localitățile sunt vechi puncte de graniță, unul moldovenesc, celălalt unguresc. Pe un promontoriu amenajat în malul Trotușului, veghează, într-un parc, mormântul lui Emil Rebreanu, prototipul lui Apostol Bologa, protagonistul din Pădurea spânzuraților. Adesea satul Palanca a adăpostit fugari împărătești, mai ales dintre tinerii ardeleni ce nu voiau să fie prinși la cătane. În 1973, bătrânul Niculiță Cojocaru din Palanca, care pe-atunci împlinea 93 de ani, mia explicat că numele Cojocaru îi vine din adopție, prin naștere
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
de inteligență. Mauriciu Papastopol a fost singurul profesor de la Național care și-a dus clasa în vizită la Arhivele Statului, unde, pentru întâia oară, școlarii au putut să vadă acte originale cu slovă veche. I-a dus și la Pinacoteca adăpostită pe atunci în vechea clădire a Academiei Mihăilene, încă nedemolată. Urmărea reacția de pe fețele lor făcând, pe această temă, în ora următoare, observații. Poate de asta clasa noastră l-a considerat, pe el și nu pe alți profesori remarcabili ai
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
erau de confesiune greco- orientală, restul fiind romano-catolici, luterani și evrei, astfel încât mitropolitul Nectarie, a trăit și a copilărit printre străinii de credința creștină ortodoxă. Astăzi, minunata așezare a Stulpicanilor în „umbra codrilor seculari ce străjuiesc pintenii estici ai Răsăritului”, adăpostește 6.246 de suflete și se poate mândri cu faptul că toți locuitorii sunt ortodocși. Aceștia se ocupă cu mineritul, exploatarea forestieră, agricultura, apicultura, comerțul. Cei mai mulți dintre catolicii care au existat pe acest teritoriu s-au repatriat, astfel încât Biserica Catolică
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
asemenea, la mănăstirile din provincie, albinăritul, pomicultura și piscicultura, numind în scopul acesta un consilier special. Din grija părintească pentru preoțime, mitropolitul Nectarie, dorind să le ușureze greul vieții, a zidit între anii 1921 - 1927 căminul preoțesc în care erau adăpostiți consilieri eparhiali, profesori de teologie, referenți și preoți, iar între anii 1927 - 1928 a înființat un internat pentru copiii de preoți și a deschis casa de adăpost de pe Rarău. A ajutat foarte mult și Facultatea de Teologie și Școala de
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
mutat la Adjud, unde a închiriat o casă, pentru a fi mai aproape de gară. Tata fiind fochist nu a fost mobilizat pentru front, a rămas activ la depou. Îmi amintesc evenimente din timpul războiului. Când se dădea alarma aeriană ne adăposteam în beciul casei. Seara urmăream îngrozit, dar și fascinat de frumusețea spectacolului, cum reflectoarele de la gară urmăreau avioanele inamice pe firmamentul cerului, pentru a le descoperi artileriei antiaeriene. Vedeam bombele luminoase aruncate din avioane, dar nu am văzut nici un avion
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
mei discutau îngroziți, cu niște vecini efectele distructive ale acestor bombe, care pentru ei echivalau cu o adevărată apocalipsă. Eu mă jucam de-a războiul cu prietenii mei. Făcusem niște adăposturi în clăile de fân din grădină, în care ne adăposteam împotriva bombelor. Auzind discuțiile despre tragedia Japoniei și despre puterea distructivă a bombelor atomice ne-am speriat; ne-am dat seama că adăposturile noastre nu servesc la nimic. I-am întrebat speriați pe părinți dacă și noi suntem în pericol
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]