35,844 matches
-
-ți aduci aminte de Traian și să-ți fie frumos în casă. La anu’, dacă mă mai prinde vremea pe-aici, îți fac și fațada. Am văzut la unul de la Bacău, desenase niște păuni de mai mare dragul, cu cozile adunate deasupra ușii. Venea lumea la el să se uite, a trecut și-nvățătorul la o cană cu vin, era tare mândru, pe-un perete se pictase pe el și pe nevastă-sa, stând pe scaune și uitându-se la televizor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
acum te-agăți de toate și le răstorni. Nu suntem nici marionete, nici manechine, ci doar niște excrescențe, niște licheni în simbioză cu debaraua și dulapurile, un fel de îngrijitori ai zdrențelor, de cerberi ai mulțimii de lucruri din jurul nostru, adunate cu mare consecvență, suflete de gunoieri îndrăgostiți de dejecții și vechituri. Dacă te uiți și la orașul ăsta pestriț, cu blocuri și chichinețe, cu tot felul de improvizații și turnulețe asimetrice, începi să-i înțelegi pe piromani. Aprind chibrituri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și s-o las primului cerșetor întâlnit în cale, mi-era și lene s-o car, nici nu mă osteneam să mă uit înăuntru. Nu mă supăr dacă lumea nu-mi mai restituie cărțile, oricum rafturile se-ndoaie, praful se-adună, păianjenii își țes pânze groase pe după ele. Calculatorul? L-aș da dacă n-ar trebui să mai câștig niște bani stând în fața tastaturii și butonând. Bani care, invariabil, se duc pe alte obiecte ce mă vor încurca, îmi vor ocupa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Era sictirit că nu mai vine mă-sa să-l ia și-a început să joace după muzica de la o crâșmă, mai latinoasă, să bată din palme... S-a strâns lumea-n jurul lui, i-au aruncat americanii dolari... A adunat mai mult ca toți, în vreo douăj’ de minute! - Mișto... - Mișto! Sorin i-a luat dup-aia costum și papuci de lac, l-a pieptănat frumos cu cărare, i-a zis lu’ mă-sa să-i caute-un parfum, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pe prima pagină o caricatură a Înaltului, cu coif de hârtie și-o perie în mână, încercând să curățe mucegaiul. Redactorul-șef e scuturat în Ziarul, iar conducerea Universității e chemată să dea explicații. Vrăjitoarele din spița Frusinei s-au adunat să descânte împreună, să-mprăștie răul. „E-așa întins tare peste oraș, de la Bucium și până la Mitropolie, stă răul în aer ca smoala. Și noi ne-am unit, în magie albă, toate câteștrei să-l alungăm... Am stat și-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ne face să ne credem mai proști decât alții. Dacă ne-am iubi viața așa cum e ea, ca pe aproapele nostru, am fi, în mod garantat, fericiți. A apărut și-un profet care susține că sfârșitul e aproape. Și-a adunat adepții în Piața Unirii, dar mai spre Traian, pentru că încă n-au fost terminate reparațiile în mijloc, unde-ar fi bourul, și a prevestit prăbușirea orașului și alte rele sigure. - Vă anunț Ora profetică! Ora profetică! strigă într-un megafon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și sunt pești... Stă lumea și pescuiește lângă biserica de tablă... - Cum sunt pești? - Cum îți zic... Sunt carași, unii mai mărișori. Poate și crapi. A aruncat cineva, poate au adus păsările icre, nu știu. - Sau e tactica popii, s-adune enoriașii? O minune contemporană, să se bucure turma păstorită... - Îhî... Intrăm. Un călugăr care vrea să prindă meserie pe lângă pictor amestecă vopseaua într-o găletușă. Doamne cât s-au înmulțit cei ce mă necăjesc... mulți se scoală asupra mea... îngână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
aripioare de păsări, mrene și roșioare, văduvițe și păstrăvi împestrițați, somni mătăhăloși, tolăniți pe paturi de gheață. Carașii deschid gurile, se zbat în coșuri de rafie. Urechile mi s-au umplut cu apă. *** - Ați luat tot? Ați strâns sforile? Ați adunat scripeții? Ați legat cutiile? - Da... - Nergal... Măi, bezmeticule, nu-ți lipsește nimic? - Dă-o-ncoace, tocmai mă întorceam după ea... - Și cleștii? Ați luat cleștii? - Aici sunt... - Și greutățile? Și pompele? Și fiolele? Și prelata? Și lanțurile? Cheile? Și oglinzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Îndeletnicindu-se cu scoaterea de sub pietre a unor languste enorme, pe care le aruncau direct pe focul aprins Într-o groapă săpată În nisip. Crustaceele săreau și se zvîrcoleau Înainte de a rămîne nemișcate pe fundul gropii, iar cînd reușiră să adune, În mai puțin de o jumătate de oră, aproape o sută, le acoperiră din nou cu nisip, Îngăduind astfel jeraticului să isprăvească munca Începută de flăcări. Debarcă și căpitanul, un grăsan cu Înfățișare de om lacom și hîtru, trase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
primele umbre, o perdea de apă, Însoțită de fulgere și tunete, se abătu asupra lui. Căderea Întunericului Îl surprinse așezat pe stînca pe care o alesese, ciocănind lanțul gros ce-i lega picioarele cu niște pietre mari pe care le adunase Înadins și le depozitase, zi de zi, cu răbdare. Ploua torențial, cu tunete, el era ud fleașcă, iar apa se amesteca acum cu sudoarea care Îi curgea șiroaie pe spinare și, cu toate că din cînd În cînd se oprea să asculte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Într-o peșteră, care aștepta să-i vină sorocul să nască un copil, trei prizonieri care deveniseră periculoși pentru siguranța lui și amenințarea constantă că vor mai veni și alte vapoare să-l caute. Și Începu. În fiecare seară Îi aduna pe prizonieri Într-una din peșterile din vîlcea, legați Între ei și de peretele de piatră cu lanțul pe care altădată Îl folosise pentru Niña Carmen. Dar era pe deplin conștient că, dacă Într-o noapte ar fi reușit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
așteptare pînă la răsăritul soarelui. Zorii Îl surprinseră la vreo șase mile de coastă, dar, cu toate că ridică În mare grabă pînza și navigă direct spre golful adăpostit de vînt, fiind de-acum avertizat, Oberlus Îl descoperi, pricină pentru care Își adună iarăși prizonierii, Închizîndu-i Încă o dată În grota de lîngă faleză. Vreme de cinci zile, oamenii lui Arístides Rivero străbătură insula pas cu pas, constatînd că o parte din depozitele de apă fuseseră reparate, iar ici-colo se distingeau urme proaspete care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
viola pentru ultima oară, api mi-ai trage un glonț În cap și te-ai cărăbăni ca un nemernic... - Tu ai spus-o, sublinie Oberlus. Așa că hotărăște-te mai repede, iar dacă ai chef să vii cu mine, Începe să aduni iguane, broaște-țestoase, porumbei, ouă și tot ce mai e comestibil... Arătă spre Knut. Iar tîmpitul ăsta să te ajute să golești butoaiele cu rom din peșteră și să le umpli cu apă. Profită și de ultima picătură pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
numele unui tip pe care nu-l cunoșteam și-un număr de telefon. — Asta nu-i singura pe care am găsit-o, a zis mama. Ce învârți? Eu nu fumez. I-o zic și eu. Cutiile alea de chibrituri se adună pentru că sunt prea politicoasă să le refuz și sunt prea păstrătoare ca să le arunc pur și simplu. Uite de ce-i nevoie de-un sertar întreg din bucătărie ca să le țin, împreună cu toți bărbații ăia de care nu-mi amintesc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
spital și implorându-mă să mă externez și să vin să locuiesc acasă la ea, se simțea atât de singură, te rog. Asigurarea mea de sănătate avea un plafon de două milioane de dolari, și toată vara facturile continuaseră să se adune. Nimeni de la serviciul social nu avea curaj să mă transfere în altă parte, numai Dumnezeu știe unde. Implorându-mă la telefon, Evie zicea că are rezervări la avion. Pleca la Cancún pentru o ședință foto la un catalog, așa că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
fericită, și o vreau pe Brandy Alexander înapoi. Iată prima mea fundătură adevărată din viață. Nu am unde altundeva să merg, nu așa cum sunt acum, persoana care sunt. Iată primul meu început adevărat. În vreme ce Shane doarme, surorile Rhea i se adună în jur, decorându-l cu mici cadouri. Îl înfășoară pe Shane în L’Air du Temps ca și când ar fi o ferigă de Boston. Cercei noi. O nouă eșarfă Hermès în jurul gâtului. Cosmetice întinse în șiruri perfecte pe-o tăviță chirurgicală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
existase nici un eveniment important care să acopere pagina întîi a jurnalelor în afara "afacerii Cocoș". Depășise cu mult orice așteptări, poliția, credibilitatea statului erau puse sub semnul întrebării de către gazetari care nu puteau fi bănuiți că au ceva cu guvernul. Se adunaseră deja o duzină de victime, jumătate oameni ai stăpînirii, restul săteni ori funcționari, aceștia din urmă dovediți de presă a fi de fapt indivizi care-și meritau soarta, încâlcind regulile și chiar legea pe care erau puși să o slujească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
asemenea lui acum, în același loc, cu un ochi mai exersat, de profesionist, ar putea spune. "Și în ce constă propunerea dumneavoastră?" Vorbise fără să o privească, înfipt bine în podea, cu picioarele ușor desfăcute, cu palmele strînse în pumn, adunate la spate, atingînd liniștitor centironul de care nu se despărțea niciodată, chiar și cînd umbla în cămașă, vara, tot îl purta. Îi dădea o senzație strașnică de putere, de bărbăție, era nemaipomenit de înviorător dimineața cînd îl strîngea cu încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Popianu își dădea seama, atunci intra acolo, în chilerul casei unde mai mirosea încă a nucă și a ceară de albine și a fuioare de cînepă topită și melițată, intra acolo și își plimba palma peste cotoarele cenușii. Praful se aduna ca o pulbere de făină dintr-o moară unde se măcinau destine, ducea degetele la gură și simțea pe buze și pe vîrful limbii gustul dulceag al colbului de hîrtie și cel amar al prafului de pământ. Se amestecau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
citite, răsfoite, buchisite, doar-doar se va găsi o soluție miraculoasă pentru a se salva ce mai era de salvat. Isidor Bercu a inițiat chiar o serie de anunțuri-reclamă în "Dimineața Comanei", o foaie săptămînală care nu făcea altceva decît să adune știri senzaționale din alte gazete, curiozități și bîrfe regale, dar nu s-a ales decît cu bani pierduți, cine era nebun să bată drumul îngrozitor, prin marea de lut cleios, de la Comana la Vladia să cumpere cu cîțiva lei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de ofițeri era strict raportat la numărul trupei, dar la Aviație efectivul puteai să-l socotești cu abacul, de unde să tot faci maiori ori colonei dacă n-aveai peste cine să-i așezi? Încă nu știa cine gîndise să-i adune la un loc pe toți locotenenții și căpitanii ăștia de pe la Depozitele Armatei, de la Arsenal, de la Pirotehnie, oameni care poate nu se vedeau decît o dată în an, la vreo instruire cu generalul Broșteanu, mai-marele Spatelui. Îi adusese ia un loc pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Basarab Cantacuzino și ceea ce spusese acesta erau firul de care se putea prinde cu amîndouă mîinile. Și de ce nu? În fond, toată petrecerea, invitații, deci și selecția lor aparțineau lui Cantacuzino. Basarab Cantacuzino știa mai bine decît oricine de ce se adunase acolo acea lume și nu alta, pentru a-l aplauda pe marele as al aviației. Chiar dacă era vorba numai de dorința lui Cantacuzino ca Balbo să fie ascultat cu tot interesul și aplaudat din inimă, aceasta se îndeplinise cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
într-o armată care nu dă doi bani pe voi. Și asta pentru că nimeni nu dă doi bani pe armată. Toată lumea e la petrecere, se împart bucatele, iar armata, care a sîngerat din greu, care cu brațul ei ostenit a adunat la un loc țara, bucatele ce se împart, stă pe la uși, stă pe la ferești și se bucură că e măcar prima dintre slugi. Știa ce urmează. Era la mintea cocoșului. Nu mai era decît un pas de făcut ca să li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Serviciului, în munca lor viteza de reacție era hotărîtoare. De aceea introdusese sistemul rapoartelor obiective, amănunțite, pe care să le citească singur. Nu puteau ele să înlocuiască cu totul discuțiile lămuritoare, dar în mare parte erau folositoare. Văzîndu-le cum se adunau pe birou de la o zi la alta, recunoștea în sinea lui că era o muncă de ocnaș să le întocmești, niciodată nu i-a plăcut să facă așa ceva, a evitat cît a putut de mult să alcătuiască rapoarte, cîteva cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se desfășoare în voie. Un lucru nu știa, sau nu voia să știe, cu cine juca el jocul, cine era de partea cealaltă. Și ăsta era un semn, a priceput mai greu, dar a priceput. Iar acum, cînd cerul se aduna deasupra lui ca un burete uriaș strîns într-un pumn și mai uriaș, cînd simțea că îl apasă totul și numai teama îl împiedica să stabilească exact cît timp mai avea de trăit, tocmai acum au apărut problemele în cauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]