6,798 matches
-
îmi spune ea, de așa ceva are nevoie, o păpușă pe care să o pieptene, să o îmbrace, nu un copil, dar eu spun, Ilana, nu o jigni, fiecare are propria sa cale de a păstra legătura cu pruncul, Hani se agață de mine, așa este, așa voi putea să o recunosc, după pulover, la fiecare copil care va trece pe lângă mine pe stradă, voi căuta puloverul acesta. Va mai avea încă o mie de pulovere, hârâie Ilana în bătaie de joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ridic greu, cum aș putea scurta noaptea aceasta, cum aș putea atrage somnul plin de consolare, poate că un duș fierbinte mă va ajuta, dar jetul puternic de apă fierbinte mă alungă, abia mă mai țin pe picioare, așa că mă agăț clătinându-mă de perdeaua din plastic, cât de mult îmi plăcea să fac duș aici pe întuneric, după ce făceam dragoste, el intra și îmi arunca un zâmbet pe care nu îl puteam vedea cu ochii, dar trupul meu ud îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
din urmă labele picioarelor goale, late ca niște labe de gâscă, care fuseseră întotdeauna motiv de ceartă pentru noi, pentru că mergeam încet, în vreme ce el alerga înainte, las să curgă pe ele un șuvoi de apă aproape clocotită, iar ele se agață una de alta, parcă ar păși pe un fir încins, dar mie nu îmi pasă, durerea lor nu este și a mea, chiar și arsura aceasta este a gâtului, nu a mea, iar între durerea aceasta din partea inferioară a trupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ar schimba, am fi rămas doar noi trei, Noga și eu, și bebelușul, dar trei înseamnă o familie, doi este numărul consolării singurătății, deja simt lângă mine copilul pe care nu l-am născut, membrele sale grăsuțe și moi, se agață de mine cu toate puterile sale de prunc, îmi mângâie părul, se lipește de sânul meu, mă răsucesc în pat, am impresia că stăm culcați pe plajă, iar nisipul este cald și plăcut, mă acoperă toată, Udi iese din apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
a înțelege că în final nici un lucru nu este bun sau rău, nu ai de ce să te temi. Trebuie să trăim fără a ne lega de nimic și fără furie, spune ea, trebuie să atingem echilibrul perfect, să nu ne agățăm de experiențele fericite și să nu ne lăsăm doborâți de întâmplările nefericite, să nu lăsăm sentimentele furtunoase să pună stăpânire pe noi, nici pe cele bune, nici pe cele rele, o ascult pierzându-mi răbdarea, dezgustul mă cuprinde și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
fumatului, mâinile care se încâlcesc în părul meu, trebuie să începi să te vopsești, spune ea, uite câte fire albe ți-au crescut dintr-odată. Nu dintr-odată, murmur eu, nu mi-ai mai mângâiat de multă vreme părul, mă agăț de ea și mă ridic greu, un cioc de acvilă se deschide într-un zâmbet flămând, o pereche de aripi negre se desfac dinaintea ochilor mei, se închid și se deschid, iar eu dau din mâini încolo și încoace pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mai mâncaserăm, ne năpustim asupra mesei, chicotind ca niște prietene care și-au dezvăluit în timpul nopții, una alteia, secretele cel mai bine ascunse, mama ne privește cu satisfacție, așa cum ne privea pe vremuri pe mine și pe Yotam, Noga se agață de ea, iar eu observ cât de mult seamănă, nu atât la nuanțe, cât la generozitatea și noblețea trăsăturilor feței, cu pomeții înalți, buzele frumos conturate, cât de frumoasă este, în pijamaua ei colorată, cu buclele prinse într-o coadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
un zâmbet micuț, în orice caz, te prefer pe tine, iar eu îi mulțumesc cu un entuziasm exagerat, ca și când niciodată nu primisem un compliment mai frumos, dar sar imediat în apărarea ei, este o femeie dificilă, însă foarte inteligentă, mă agăț de subiectul acesta, pentru că altul nu avem deocamdată, o cunoștință comună, pe care el o întâlnise astăzi pentru prima dată, cine știe cu ce ocazie. Inteligența care se arată după comiterea faptei nu ajută la nimic, spune el, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu este nici o problemă, rămân cu receptorul în mână, deși vocea lui nu se mai auzea la celălalt capăt al firului, îmi imaginez bucuria ei când îl va vedea la poarta școlii, zâmbetul care îi va cuprinde până și buclele, agățată în îmbrățișarea lui, un sentiment incredibil, iar eu nu primesc nici o bucățică din fericirea lor, în ciuda faptului că le dăruisem tot ceea ce aveam, aproape toată viața mea, acum vor pleca la masă, poate vor merge și la film, ani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să o iubești, de vreme ce nu eram în stare să îi arăt nici eu dragostea mea plină de ezitări, epuizată, nu de ea fugisem, oare, atunci, refugiindu-mă în mansarda din clădirea aceea înaltă, de persecuția ei neîncetată, de mâinile ei agățate de gâtul meu, stau acolo, copleșită de admirația lui, gudurându-mă în iubirea pe care o simțeam pentru mine, uitând de ea complet. Ce fel de familie clădisem aici, niște cubulețe mușcate, goale, cum de putusem crede că va reuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
iubirea pe care o simțeam pentru mine, uitând de ea complet. Ce fel de familie clădisem aici, niște cubulețe mușcate, goale, cum de putusem crede că va reuși să stea în picioare, eu însămi abia mă țin pe picioare, mă agăț de cadrul porții, aici o văzusem pe Yael pentru prima dată, ochii ei de Bambi mă priviseră cu atâta încredere, nu dorisem să îi fac rău, dorisem doar ca ea să își iubească pruncul, pentru că eu nu reușisem să îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
imaginea lui Udi îngenuncheat între copaci, profețind, profețind distrugerea micii noastre familii, neștiind că o profeție mincinoasă îl așteaptă la ușa casei noastre, cu părul ei asemenea unui șarpe veninos, cu vorbe încurajatoare și liniștitoare despre necesitatea unei schimbări, te agăți mult prea mult de el, îmi spusese ea, îl strivești ca pe un bulgăre de pământ, trebuie să slăbești strânsoarea, dar, în clipa în care o slăbisem, îl prinsese ea, trăgându-l în urma ei, strivindu-ne pe toți ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
sunt un insensibil și în ea nu încape nimic altceva. Oare sunt incapabil să iubesc? — N-ai fost niciodată îndrăgostit? a întrebat Naoko. — Niciodată. Nu m-a mai întrebat nimic altceva. La sfârșitul toamnei, când bătea vântul rece, Naoko se agăța uneori de brațul meu în timp ce ne plimbam. Îi simțeam respirația prin haina groasă, căptușită. Își strecura brațul pe sub al meu, își băga mâna în buzunarul hainei mele, iar când era foarte frig, se agăța de brațul meu și începea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
când bătea vântul rece, Naoko se agăța uneori de brațul meu în timp ce ne plimbam. Îi simțeam respirația prin haina groasă, căptușită. Își strecura brațul pe sub al meu, își băga mâna în buzunarul hainei mele, iar când era foarte frig, se agăța de brațul meu și începea să tremure. Gesturile ei le luam ca atare, ele nu aveau vreo semnificație anume. Eu mă plimbam întotdeauna cu mâinile în buzunare. Pantofii noștri cu tălpi de cauciuc nu făceau nici un zgomot, cu excepția momentelor când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
vin și că nu voiam decât să știu dacă am supărat-o cu ceva. În clipa în care am pus scrisoarea la cutie, am avut senzația că golul din sufletul meu crește. Tot în iunie am ieșit cu Nagasawa la agățat fete, de două ori. A fost foarte simplu. Prima fată a făcut pe nebuna când am ajuns cu ea la hotel și am vrut să o dezbrac, dar când am scos cartea să citesc și n-am mai băgat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
am mai găsit și ceva companie. — Companie romantică? Ai făcut cunoștință cu fete? — Romantică? am întrebat eu, mirat. M-am convins că nu mă înțelegi. Cum să-și permită un individ cu barba țepoasă și cu rucsacul în spinare să agațe fete? — Întotdeauna călătorești singur? — Da. — Îți place singurătatea? mă întrebă ea, rezemându-și bărbia în palmă. Călătorești singur, mănânci singur, stai singur în bancă... Cred că nimănui nu-i place singurătatea. În ceea ce mă privește, pur și simplu nu caut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
atâta vreme cât citeam. La masa mea s-au așezat două fete cam de aceeași vârstă cu mine. Nu erau frumoase, dar nici urâte. Erau machiate cu gust, bine îmbrăcate și nu mi se păreau a fi dintre cele care pleacă la agățat prin cartierul de distracții la ora cinci dimineața. Probabil că, dintr-un motiv sau altul, pierduser\ ultimul tren. Am avut impresia că răsuflă ușurate când le-am permis să stea la masa mea. Eram dichisit, proaspăt bărbierit și, în plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
folosesc bărbații, de fapt, dar nu pot să nu mi-l asum și eu acum pentru că simt că mi se potrivește perfect. Pentru mine, cuvinte ca „frumos“ și „fericit“ au devenit mult prea complicate și de aceea încerc să mă agăț de alte standarde. Eu vreau să știu dacă ceva este „cinstit“, sau „onest“, sau „adevăr universal“. Oricum, consider că nu am fost onestă față de tine. Te-am târât într-un cerc vicios și probabil te-am rănit profund. Procedând astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ora. — Distracție plăcută și aveți grijă de voi! spuse portarul. — Ce om drăguț! am exclamat eu. — Ee, are niște doage stricate, spuse Reiko, arătând cu mâna spre cap. Avusese totuși dreptate. Cerul era albastru și un singur nor alb se agățase de boltă, arătând ca o dungă trasată de probă pe o pânză. Ne-am plimbat o vreme pe lângă zidul din piatră al Căminului Ami și apoi am început să urcăm pe o potecă îngustă, unul în urma celuilalt. Reiko era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mai drăguț lucru pe care l-am auzit în ultimul an, crede-mă. Tot ce-mi doresc, am spus eu, înroșindu-mă ca un rac, este ca tu să fii fericită. Mi se pare cumplit de ciudat că te-ai agățat tocmai de Nagasawa, când poți să fii la fel de fericită cu oricine altcineva. — Sunt lucruri pe care nu le poți controla, e o forță exterioară care acționează... și nu am nici o putere. Dacă îl întrebi pe Nagasawa, ar zice că este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
asta. — Nu te-ngrijora! Relaxează-te! După ce am intrat de tot, ea a tremurat și a scos un suspin. Am mângâiat-o pe spate, m-am mișcat încet, încet și am ejaculat brusc, fără să mă pot controla. M-am agățat cu amândouă mâinile de ea în timp ce sperma pulsa în căldura trupului ei. — Iartă-mă! N-am fost capabil să mă opresc. Nu fi prost! spuse Reiko, dându-mi o palmă peste fund. Nu trebuie să-ți faci probleme. Întotdeauna te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
aveai de unde să lași fir. Normal că se rupsese. — Nu ți-am zis să nu tragi tare piedica? Da’ tot trăgea fir. — Și? — PĂi, și-am strîns-o. — Ascultă-mă, i-am spus. Dacă nu le lași destul fir cînd se agață În halu’ Ăla, e și normal să-l rupă. Nu există gută așa de tare ca să-i țină. De-aia trebuie să le lași fir. Ăia de-i prind pentru comerț nu poa’ să-i țină nici cu harponu’. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-n spate spre mal, Împotriva curentului care se deplasa ca printr-un jgheab, cel mai mare pește-cu-spadă pe care l-am văzut În viața mea a mușcat la Johnson. Puseserăm o moluscă cu care prinseserăm niște ton, și negrul Îl agățase pe unul ca momeală. Mergea destul de greu, dar stropea În jur. Johnson scosese mulineta din harnașament ca să-și poată pune undița peste genunchi, pentru că-i obosiseră brațele tot ținînd-o pe poziție. Și pentru că obosise să țină piedica la mulinetă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
timp, ești drăguț să-mi faci un highball? I-am făcut fărĂ să comentez și pe urmă mi-am făcut și mie unu’ ca lumea. MĂ gîndeam că Johnson Ăsta pescuia de cinșpe zile, ajunge În cele din urmă să agațe un pește pe care un pescar l-ar urmări și un an de zile, Îl pierde, Îmi pierde uneltele, se face de rîs și pe urmă stă și bea cu un bețiv, complet mulțumit de sine. CÎnd am ajuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
dădusem seama de ce trebuie să fac, Îmi venea greu să-i mai vorbesc. Apoi am coborît sub punte, de unde mi-am luat arma cu aer condiționat și Winchester-ul de treizeci pe care le țineam mereu În cabină și le-am agățat cu cutii cu tot sub copertină, unde puneam de obicei undițele, chiar deasupra timonei, ca să le am la ÎndemînĂ. Le țineam În niște cutii căptușite cu lînĂ Înmuiată-n ulei. Doar așa poți ține arme pe un vas, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]