11,041 matches
-
bine văzut din profil, acolo după stâlp, avea fața rasă cu efigie mică, dar cu accent în liniile regulate. Ochiul ascuns subt pleoapă, o dungă mică săpată în obraz ca de o voință permanentă un colț de gură amar și agresiv și ținuta perfect nemișcată a unui gentleman în haine negre. In urma lui Mini și Nory, ieși Rim sinistru, cu suita celor doi gemeni, tîrîndu-i ca pe niște aderențe maligne, fără nici un schimb de vorbă sau privire. Nu știa la
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
isprăvise! Un fel de plumb toipt îi îngreuna încă trupul la gândul Siei. . . Cu Rimii avea să vadă. Ură și amenințare permanentă! . . . Iar cu Ada! ... Și cu Ada avea de văzut! Nu știa bine ce! Era o stare a lui agresivă către tot. O stare ele spirit bună pentru a porni lupta socială pregătită de Vardali și de Ada și de care n-avea habar. își aminti de Maxențiu. Ca și mort! Era o ușurare și o pierdere. Prezența lui Maxențiu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
vile și castele, în țară, în străinătate iahturi, parcuri suspendate, pentru ei și beizadele; au colecții de tablouri, de mașini, de arme rare, aici și peste hotare de unde ne vin ecouri; unii au schimbat soții, pe codane în jupoane, cu-agresive silicoane pline de vrăjitorii; alții sunt doar concubini, la haremuri dispersate, au chiar și desagii plini de blesteme și păcate; au pentru furat un cult, de hiene, lupi în stână; ce urăsc ei cel mai mult e justiția română; au
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
locul cel mai de onoare din lume. Urmările au coborât Țara în conul de umbră al marasmului și incredibilității. Ne vine să credem că numai niște inadaptabili la sensul istoriei și al naturii, niște bolnavi psihici, mai pot persevera, refractare, agresive, la renașterea pe care am dorit-o cu toții și căreia tineretul i-a deschis calea și-a îndrăznit s-o apere. A prea sosit timpul ca foștii robi să se scuture de clișeele comuniste. O autoanaliză reflexivă va convinge
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
abordărilor feminine, ne îndeamnă să-l asemănăm cu Don Juan, iar descrierea seriilor de aventuri ne trimite la Bocacio. De unde și o lectură a posibilului cititor, reconfortantă, mai ales prin promovarea portretisticii ca stil, pe lângă talentul de peisagist social - nu agresiv, dar concludent abordat. Constantin Manoliu este și devine pe parcursul lecturii noastre un autor bonom, când vesel, când trist, când Don Juan, când familist, pe care îl urmărești cu interes în ipostazele exprimate. Privit în ansamblu, Jurnalul profesorului C. Manoliu este
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93059]
-
profesiunea, pe care a avut puterea s-o ridice la cote perpetuu superioare, dar, a strălucit, și ca reprezentant al țării. Anii au trecut,însă, bătrânețea coborând, peste statura sa admirabilă, peste viața sa diamantină, ca o brumă timpurie și agresiv de severă. Ne-a mai pârjolit, țara, și spurcăciunea de foc din ’89, dar, mai ales, ce a urmat, după criminalul moment. Bucurie - pentru reacțiunea internă, unită,într-o neântâlnită,încă, horă a distrugerii, cu cea internațională; bucurie - pentru hoți
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
nume propriu, care să aducă, măcar pe departe, a comerț, dar, care să și aibă căutare,în furnicăraia de oameni, din comunitate, și de prin împrejurimile acesteia. Spații - berechet! întregul fost MOL. A dat sfoară-n țară, printr o publicitate agresivă și, totodată, eficientă. Clienții au început a da buluc: unii cu ce găseau, prin calea vieții lor, pierdut de alții, dar, și mai mulți, venind să caute ce pierduseră, ori, ce încă nu pierduseră, dar, de care simțeau nevoia că
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
de adevăr, hrăniți doar cu iluzii și alte manipulări ca desert. Deocamdată salutăm cu reverență revenirea domniei sale la serviciile hârtiei scrise și decizia de a poposi și în librării, amvonul milenar al strălucirii cuvântului pus în slujba binelui. În ce privește limbajul agresiv al autorului, îmi amintesc de o poveste în care „cine se supăra - i se tăia nasul!” Sper că într-o democrație adevărată - funcționează și principiul acesta... *Ioan Mititelu, Amintiri din sufragerie, Editura PIM Iași, 2011. Publicată în Cititor de proză
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
zoologică, într-un internat bucureștean unde trebuia să fie "educată" și "civilizată". Amestecul de orgoliu și timiditate care era, încă de atunci, baza caracterului meu, nu mă împingea nici el să mă arăt mai prietenos. Am mormăit un "nu" arțăgos, agresiv, când un băiat m-a chemat să intru și eu în joc, și m-am dus în fundul curții, lipindu-mă cu spatele de zid. De-acolo puteam să urmăresc ce se întîmpla, fără să mă amestec cu ceilalți și fără
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de care să mă sprijin. Când el mi-a lipsit, am intrat în panică. Asta a făcut din mine un animal bănuitor, înclinat să fie tot timpul în gardă. Practic, de la unsprezece ani, viața mea a fost o lungă apărare agresivă, o pândă, care a accentuat dramatic cusurul meu de ins nesociabil și dificultatea de a-mi găsi prieteni. 8. Străbăteam o toamnă cu amurguri prevestitoare de catastrofe prin lumina lor stranie. Mă uitam la apa unui râu. Părea liniștită. Numai
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ceva foarte încîlcit. Locuiam, încă, pe Bulevardul Eroilor și mă dusesem să beau un ceai la barul din stația de metrou. Când a venit ospătarul să ia comanda, s-a revărsat de pe scară un furnicar de călători, gălăgios și, oarecum, agresiv, care nu se mai sfârșea. M-a cuprins o spaimă teribilă. Ceea ce vedeam prin geamul barului mi se părea monstruos. Am luat-o la fugă. M-am pomenit într-o încăpere goală, văruită de curând, unde nu exista decât un
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
are rost să mă lamentez. Viața îmi prezintă nota de plată. Și trebuie s-o achit fără să crâcnesc. Ziua se întunecă încet. Ciorile au dispărut. Până anul acesta, n-am avut decât dispreț pentru oțetari, arbust cu o vitalitate agresivă, care-l ajută să crească oriunde. Oțetarii sunt varianta botanică a câinilor vagabonzi din București. Cred că e imposibil să fie stârpiți. Acum, însă, puterea lor de a măcina și piatra cu rădăcinile îmi impune respect. Lumina amurgului îi face
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
poalele Făgărașilor. Inițial, fusese acoperit cu paie. Tatăl meu, însă, i-a schimbat acoperișul cu unul, mai nobil, de țiglă. Era o casă scundă, cu ferestre mici, ca să nu se piardă, iarna, căldura și să nu năvălească, vara, soarele prea agresiv. În odaia principală, mama așezase deasupra icoanelor ștergare înflorate, înnodate în jurul unor buchețele de busuioc, și farfurii de lut ars, smălțuite. Pe masă, aflată în unghiul format de cele două lavițe, pictate de meșteri locali, în care erau ținute valuri
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mei și, ca dezastrul să fie total, aproape mă mândream cu modul meu rudimentar de a fi. Aveam o timiditate arțăgoasă. În zadar, au încercat unii colegi să mă includă în atmosfera clasei. Am răspuns bunăvoinței lor cu o defensivă agresivă. Câțiva m-au invitat să-i vizitez. Am refuzat, sub diverse pretexte. Eram convins că mă chemau îndemnați de părinții lor să se arate gentili cu mine și n-am suportat niciodată compasiunile. Când mă întreba vreunul ceva în legătură cu Lisa
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
studenție; primul meu costum burghez... Dar gata cu "filosofia"! Primum vivere, deinde philosophari, vorba romanilor. Aveam, deci, șaisprezece ani. Găsisem un model filosofic în Schopenhauer și o "profesoară", involuntară, în ale tainelor adolescenței. "Profesoara" era o doamnă blondă cu sâni agresivi care, din motive necunoscute, simțea nevoia în fiecare după-amiază, la ora cinci fix, să supravegheze ceva, jos în stradă, de pe balconul de la etajul al doilea al clădirii de vizavi. Pe la patru și jumătate, mă instalam în spatele uneia din cele două
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
curiozității, a apărut panica. Acum, pescărușii, veniți, se pare, de pe țărmul misterioasei mări de la miazănoapte, dorm, când se lasă întunericul, în frunzișurile rododendronilor, iar în zori, de cum se luminează cerul, se pornesc să facă ocoluri repezi deasupra acoperișurilor, devenind din ce în ce mai agresivi, fără ca nimeni să-și poată explica de ce. Dar, mai ales, faptul că "vîntul din sud" nu mai aduce deloc praf mărește starea de nesiguranță, de derută, din oraș. Toți se întreabă dacă deșertul, căutat, de atâta timp, de cei din
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
dispărut vânzătorii ambulanți, cerșetorii, vagabonzii, ghicitoarele care le dezvăluiau clienților viitorul, iar oamenii de ordine umblă, doi câte doi, înarmați și pregătiți să se folosească de arme dacă e cazul, căci pescărușii au ajuns să fie din ce în ce mai obraznici și mai agresivi. Acum pot fi văzuți și pe strada Cămătarilor unde cele mai multe magazine au închis, din lipsă de clienți. Anticariatele, îndeosebi, au fost lăsate de izbeliște, deoarece nimeni nu se mai interesează de vremurile vechi. Julius s-a numărat printre ultimii mușterii
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de sânge. "De ce bați în ușă?" m-a întrebat, răstit, bărbatul. "Vreau să trăiesc", i-am spus, cu vocea sugrumată de emoție. El a râs. Mai auzeam acest râs când m-am trezit. 23. Dimineața anunță o zi cu lumină agresivă. Niște zdrențe albe atârnă pe cer. N-a mai plouat de mai mult de o lună, încît ramurile oțetarilor au ajuns să scârțâie de câte ori le clatină vântul. Geamantanul mi l-am pregătit de aseară. I-l dau șoferului care a
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
se oprise neliniștit pe terasă, așteptînd să se deschidă ușa avionului, de momentul ăsta Îi era frică, cerul să rămînă În stăpînirea Îngerilor, găinile să nu zboare mai sus decît casa, dar de ce nu deschideau odată? Șoferul simțea că devine agresiv, Începu să-și facă autocritica: dar ce-i cu tine? de ce te frămînți atîta? doar nu vine maică-ta cu avionul, se Întorc stăpînii și nimic mai mult... Dar de cum văzu că se deschide ușa avionului, Își scoase chipiul, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bulversată de vanități, orgolii ori puseuri subiective aleatorii. Omul public avea conștiință profesională și morală - exact ceea ce ar trebui să aibă un profesionist al presei și - vai! - este exact ceea ce lipsește astăzi multor publiciști de mucava, grafomani insațiabili și veleitari agresivi. Fațetele multiple ale personalității regretatului nostru concitadin cuprindeau încă una definitorie: chemarea scriitorească. Volumul de debut, Sorin și Sorina, apărut la Editura Ion Creangă, București, 1988, cuprindea povestiri nutrite din universul frăgezimilor infantile, cu doi protagoniști ce purtau numele copiilor
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
foloseau toate fetele la care tânjise vreodată. Putea completa fiecare frază de-a lui chiar înainte să-i iasă din gură. Nu pomenise niciodată, nici măcar în glumă, că și-ar fi dorit să moară. O întrebară dacă fusese furios sau agresiv în ultimele săptămâni. Nu în mod deosebit, le răspunse ea. Îi spuseră că fusese la Silver Bullet, un bar amărât de pe Route 183. Ea le spuse că mergea acolo frecvent, după serviciu. Era un șofer prudent. Nu se urca niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
s-a cărat! — Dacă anchetatorii ar fi găsit vreo urmă, ar fi... —Iuda Cristoase! Vrei să știi ce-mi amintesc sau nu? Eu îți spun care-i chestia aici. Oameni care dispar și apar uite-așa! Pocni degetele, un trosnet agresiv. Mai întâi sunt chiar aici, dup-aia nu mai sunt. În mașină, pe șosea și duși au fost. Poate că au coborât undeva. Oricine poate să-ți dispară de sub nas, oricând. Într-o zi ești rudă cu ei, a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
părăsire de restul familiei. O sâcâia ceva, o mică diferență. Poate o simplă chestiune de ritm. Devenise mai lent cu două bătăi, nu mai mult, mai deschis și pașnic. Acidul, neutralizat într-o oarecare măsură. Mai puțin lunecos, mai puțin agresiv, mai puțin mulțumit de sine. Sau poate că pur și simplu se purta cât de frumos putea. Oricine putea fi orice, timp de o oră. O luă de cot, de parc-ar fi fost oarbă, iar el ar fi ajutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
acum mai pronunțată. Ameliorarea spontană nu mai părea posibilă. Terapia comportamentală eșuase. — Tot mai cred că Mark nu e o amenințare la adresa nimănui, afirmă el. Karin icni, ceea ce-l deranjă pe Weber. Cred că e momentul să încercăm ceva mai agresiv. Recomand să-l punem pe Mark pe un tratament cu olanzapină în doze mici. Karin începu să clipească la auzul cuvântului. —Asta-i ceva nou? Nou din iunie? Daniel îl provocă. Ce fel de medicament e ăsta, mai exact? Weber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
al lor de până acum. —Cum o să fie dacă... își revine? Robert fornăi. —Cum era înainte. Fratele tău. —Corect. Dar care dintre ei? Nu te uita așa la mine. Înțelegi la ce mă refer. Putea să fie un nesimțit tare agresiv. Tot timpul mă călca în picioare. Karsh ridică din umeri - vina omeririi întregi. —Și despre mine se poate spune, știi tu, că am fost cam la fel. Chestia e că pur și simplu nu pot... Când încerc să mi-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]