KorAP: Find »[drukola/base=ajutor & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...163 164 165 ...7465 >

186,601 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250

în text, iar textul să fie puțin mai concentrat, și poate, vedeți, să-l plasați ca pe o notă în josul paginii? — Eu sunt un cititor, doar un cititor, nu un autor - te grăbești să declari, ca și cum te-ai arunca în ajutorul cuiva care e gata să calce în gol. — Ah, da? Vă felicit, sunt încântat! - Și privirea pe care ți-o aruncă e într-adevăr de simpatie și de gratitudine. Îmi face plăcere. Cititori, ca să spun drept, întâlnesc din ce în ce mai puțini... Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
doi polițiști se tăvăleau pe jos de atâta râs. M-am gândit că Jojo mort era cu totul diferit de Jojo cel viu, cu manierele lui delicate; și nici n-ar fi fost atât de generos, încât să vină în ajutorul celor doi prieteni care riscau ghilotina pentru asasinarea lui. Atunci ne-am apucat să căutăm un sac de plastic și o canistră de benzină și nu ne mai rămânea decât să găsim locul potrivit. Pare imposibil într-o metropolă ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
meu a devenit chel și galben ca un grapefruit; asta s-a întâmplat în epidemia de febră tifoidă la bordul vasului Stjärna, când, din cauza încărcăturii pe care o aveam la bord, nu ne puteam apropia de mal și nici măcar cere ajutor prin radio. Concluzia la care duc toate poveștile e că viața pe care o trăiești e una și numai una, uniformă și compactă ca o cuvertură întărită, la care nu se pot separa firele din care e țesută. Astfel, dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
alta... (Se pare că au avut o contribuție importantă în ultima operă a Maestrului). Dar acum, Flannery le spune tuturor să aștepte, amână scadențele, anunță schimbări de program, promite să se reapuce de lucru cât mai curând, refuză ofertele de ajutor. Conform părerii celor mai pesimiști, ar fi început să scrie un jurnal, un caiet de reflecții, în care nu se-ntâmplă niciodată nimic, doar stările lui de spirit și descrierea peisajului pe care-l contemplă ore în șir de la balcon

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
se târască până la aparat... Poate locuiește un sinucigaș, și câtă vreme continuă să-l cheme mai rămâne o speranță că poate fi oprit de la gestul definitiv...“ Poate ar trebui să-ncerc să mă fac util, să dau o mână de ajutor, să-l ajut pe surd, pe paralitic, pe sinucigaș... Și mă gândesc - conform logicii absurde ce operează în mine - că în modul acesta aș putea să mă conving dacă, din întâmplare, nu mă cheamă pe mine... Fără a mă opri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
iar eu nu pot să-i adresez cuvântul fără să mă bâlbâi și celelalte fete mă privesc cu un surâs ironic. N-aș vrea acum ca jena trezită în mine de numele de Marjorie să mă împiedice să intervin în ajutorul altei Marjorie în pericol de moarte... Dacă nu cumva e aceeași Marjorie... Dacă nu cumva telefonul acela îmi era adresat chiar mie... O bandă de gangsteri mă ține sub observație, știu că în fiecare dimineață fac jogging în sus pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
serviciilor. De ce se pun între mine și Franziska? „Am să-i suprim!“ mă gândesc, concentrându-mă. Da de unde: sunt tot acolo, în mijlocul drumului. Aici erai, mă salută. Și tu ești de-ai noștri? Bravo! Ne-ai dat o mână de ajutor și acum totul e în ordine. — Cum? - exclam eu. - Și voi vă ocupați cu suprimatul? Acum îmi explic senzația avută că mersesem mai departe ca alte dăți, făcând să dispară lumea ce mă-nconjura. Dar, spuneți-mi, nu voi susțineați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364

așa mai departe. Pe mine nu mă interesau toate astea, așa că mă mulțumeam să am grijă de casă, să citesc și să-mi beau cafeaua de dimineață cu unii dintre oamenii pe care-i agream. Mai dădeam o mână de ajutor la clinica metodistă. Duceam cu mașina bolnavii de la clinică în satele lor, ceea ce, în plus, îmi oferea prilejul să văd o parte a țării. În felul acesta, am ajuns să aflu o mulțime de lucruri despre compatrioții dumneavoastră, Mma Ramotswe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
momente. Ce-ar putea să facă pentru femeia asta? Ar putea afla ceva acolo unde au dat greș Poliția din Botswana și Ambasada Americană? Probabil nu va putea să afle nici ea nimic, și totuși, femeia asta avea nevoie de ajutor și, dacă nu-l obținea de la Agenția de Detective nr. 1, atunci unde altundeva l-ar fi putut obține? — O să te ajut, îi promise ea, adăugând apoi: sora mea. CAPITOLUL PATRU La orfelinat Domnul J.L.B. Matekoni contempla priveliștea din biroul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
motiv plauzibil pentru care să nu fi lucrat acolo, dar părea nelalocul lui. Magazinele de bijuterii aparțineau, de regulă, indienilor sau kenyenilor, cărora le plăcea o astfel de muncă; boșimanii erau mai fericiți dacă se ocupau de animale - puteau fi ajutoare de nădejde la creșterea vitelor sau a struților. Bijutierul le zâmbi. — V-am văzut de-afară, spuse el. Ați parcat mașina sub copacul acela. Domnul J.L.B. Matekoni știa că avea dreptate. Bărbatul vorbea o setswana corectă, dar accentul lui îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
ciudat. Apa vine ca de obicei, dar pompa geme de parcă ar durea-o ceva. — Motoarele chiar simt durerea, fu de acord domnul J.L.B. Matekoni. Ne spun ce le doare scoțând anumite sunete. — În cazul ăsta, pompa asta are nevoie de ajutor, replică ea. Ai putea să arunci o privire? — Firește, acceptă domnul J.L.B. Matekoni. Îi luă mai mult decât se așteptase, dar, în final, găsi hiba și reuși s-o remedieze. Odată pompa reasamblată, o verifică și văzu că funcționează din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
pe fereastră. Se trezise de vreo oră, fiindcă somnul îi fusese deranjat și hotărâse să se scoale din pat și să se uite pe fereastră. Scaunul cu rotile era lângă pat și fusese capabilă să se așeze în el fără ajutor. Apoi, împingându-se singură spre fereastra deschisă, stătu acolo și privi afară în noapte. Auzise avionul înainte să-i vadă luminile. Se întrebase ce caută un avion acolo la trei dimineața. Oare cum pot zbura piloții noaptea? Cum se orientează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
îi văzuse fotografia în ziar - iar cealaltă, cu coafura ciudată și cu rochia extravagantă, era probabil secretara ei. — Nu trebuie să fiți stânjenit, îl încurajă Mma Ramotswe. Suntem solicitați de oameni de tot felul. Nu-i nici o rușine să ceri ajutor. De fapt, interveni Mma Makutsi, cei puternici au curajul să ceară ajutor. Numai cei slabi se simt prea jenați ca să vină aici. Mma Ramotswe dădu din cap a încuviințare. Spusele lui Mma Makutsi îl mai liniștiră întrucâtva pe client. Iată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
rochia extravagantă, era probabil secretara ei. — Nu trebuie să fiți stânjenit, îl încurajă Mma Ramotswe. Suntem solicitați de oameni de tot felul. Nu-i nici o rușine să ceri ajutor. De fapt, interveni Mma Makutsi, cei puternici au curajul să ceară ajutor. Numai cei slabi se simt prea jenați ca să vină aici. Mma Ramotswe dădu din cap a încuviințare. Spusele lui Mma Makutsi îl mai liniștiră întrucâtva pe client. Iată un semn bun. Nu toată lumea știe cum să facă un client să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
s-a încheiat, Mma, o anunță el. Regret că nu vă pot ajuta. Poate ar trebui să mergeți acasă și să mai studiați logica. Logica vă învață că atunci când o persoană zice că nu vă poate ajuta, nu veți primi ajutor. Logic, nu? Pe față îi înflori un zâmbet batjocoritor; era încântat că-i reușise un calambur. Foarte bine, Rra, spuse Mma Ramotswe. Ați putea să mă ajutați sau, mai curând, ați putea s-o ajutați pe acea biată americancă. Este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
de examen. Am o declarație detaliată la mine la birou. Vă trag scaunul de sub fund într-o clipită. Ce v-ați face în Gaborone ca lector universitar șomer, Rra? O să vă întoarceți în satul natal să dați o mână de ajutor la creșterea vitelor? Cuvintele ei, observă, căzură ca niște lovituri de topor. Escrocherie, gândi ea. Șantaj. Așa se simte șantajistul când are victima la picioare. Simte o putere supremă. Nu puteți face asta... O să neg totul... N-aveți nici o dovadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
ar fi plăcut să lucrez cu șurubelnițe și chei franceze, dar n-am avut ocazia. — Ei bine, îi promise domnul J.L.B. Matekoni, asta o să se schimbe. O să te iau cu mine în diminețile de sâmbătă, să dai o mână de ajutor. Ți-ar plăcea? Am putea aranja un banc de lucru special pentru tine - unul mai scund - de înălțimea scaunului cu rotile. — Sunteți foarte amabil, Rra. Restul zilei rămase alături de el, urmărind îndeaproape fiecare procedură, punând din când în când întrebări

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
de oameni pe care nu i-a întâlnit niciodată și printre care s-ar simți imediat ca la ea acasă. Dacă ar rămâne în pană cu dubița albă, ar putea bate la oricare din ușile acestea știind că ar primi ajutorul pe care la botswanezi îl pot cere rudele oricât de îndepărtate. Lui Mma Ramotswe îi era greu să-și închipuie cum ar fi dacă n-ar avea nici o rudă. Știa că există oameni care nu au pe nimeni pe lumea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312

părerea unde-ar putea fi cutia neagră. Acolo și-acolo. Știu ei sigur unde s-a scufundat. Unii susțin c-au și ascultat, în exclusivitate, conținutul, au decriptat ei, dau înregistrarea, ultima dată se țipa în microfon „S.O.S. Ajutor!”. Chiar de trei ori. Din pur reflex, m-am aplecat și-am luat unul dintre ziarele căzute din burta lui de cânepă, vopsită oarecum între negru și roșcat, în ape. Era vechi de vreo cinci ani. Se anunța viitoarea noastră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
de-a fi măcar o dată pe lună șefi, mai mititei, dar tot șefi. Mă scot printr-un memento mori: - N-ar fi cazul să strângem niște bani de-o coroană pentru - Dumnezeu să-l odihnească lângă el - Pârvulescu? De-un ajutor? Poate câte cinci sute... Efectul e cel scontat. Mestecă de-acum, ca niște cățelandri, sfoara trecută prin seu. *** - ...știi că Pârvulescu avea o amantă, mult mai tânără? îmi strecoară una dintre vagile mele cunoștințe. Mă scutur, mi-am dat scrum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
de ceva, ceea ce înseamnă c-am scăpat de discuție. Mi-am amintit că am serviciu, așa că mă îmbrac, cu mișcări de paiață. Dar e bine, omenirea n-așteaptă nimic de la mine, eu nimic de la ea, suntem chit. Un camion cu ajutoare din Germania oprit lângă statuie. O sumedenie de cutii cu cărți și calculatoare vechi. Cât străbat coridorul până la secretariat, ca întotdeauna joia la ora asta, aud clasica anecdotă a „neamțului”. - Hăhăhă, te-ai prins? „Prea mult pida mă-tii”, zice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
de mâță... orice poți să vezi aici unde eu am pictat, după toate regulile bizantine, sfinții... - Miluiește-mă, Doamne, că sunt neputincios... psalmodiază ucenicul. Miluiește... - Nimic nu prinde! Așa ceva n-am mai pomenit... - Ostenit-am în suspinul meu... nu înțelege ajutorul lui Leonard să se oprească la timp. Prietenul meu apropie urechea de zid, pune amândouă palmele, ca un vindecător pe burta pacientului, să-i scoată tumoarea fără tăietură, își trece buricul degetelor peste pictura ștearsă, scoate batista și culege ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334

intereseze de numele lui de familie. - Sebastián Mendoza, spuse În cele din urmă. - Unde te-ai născut? - În Valparaíso. - Cunosc Valparaíso... CÎți ani ai? - Nu știu. - Nici eu nu am știut niciodată cîți ani am... Ce făceai pe vapor? - Eram ajutor de bucătar și chelner al căpitanului. - Bine, foarte bine! Asta e bine - buzele lui Oberlus se destinseră În ceea ce voia să fie un zîmbet care-i făcea chipul și mai urît. Aici o să fii bucătarul meu, servitorul meu și sclavul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
În norvegiană - singura limbă pe care o vorbea - ce anume se petrecuse de fapt, pentru că tocmai reușise să răstoarne, cu chiu, cu vai, o broască-țestoasă foarte grea și se pregătea să pornească În căutarea colegilor lui, spre a le cere ajutorul să o aburce pe vas, cînd simțise o lovitură puternică În cap, totul se Întunecase În jurul lui, iar cînd Își recăpătase cunoștința se trezise Înlănțuit, alături de un metis aflat În aceeași situație ca și el, dinaintea ființei celei mai oribile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
o aprinde. S-au chinuit să mă convingă că, numai fiindcă mă născusem diform, eram un adevărat fiu al lui Scaraoțchi și au sfîrșit prin a mă convinge... Dar unde e tatăl meu, dracul ? Nu mi-a sărit niciodată În ajutor și toate răutățile pe care se presupune că trebuia să mă Învețe să le fac le-am Învățat eu singur, pentru că mi le făceau alții mai Întîi mie... Dacă eu nu sînt În stare să exprim, nici măcar vorbind, ceea ce am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]