25,860 matches
-
diminețile se sfințesc și amiezile și amurgurile.... Cerul e-o mare, marea, un cer, orizontul cutreiera prin bleu și vernil și roz-auriu. Citește mai mult Această vară cumplit de frumoasă,poate ultimaînaintea unei morți,cutremuratăîn ninsoare de fluturi,topităîn verde, albastru și alb.Scânteietoare în roua,diminețile se sfințescși amiezileși amurgurile.... Cerul e-o mare,marea, un cer,orizontul cutreierăprin bleu și vernil și roz-auriu.... Abonare la articolele scrise de anca tănase
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360739_a_362068]
-
a cramponat, poate in extremis, pentru că altă soluție nu se întrevede la orizont, de globalizarea și mondializarea planetei. Chiar, mi-am zis, noi, pămîntenii, cînd ne gîndim la marțieni, nu-i putem concepe ca pe niște omuleți cînd verzi, cînd albaștri, cînd scunzi, cînd uriași, vorbind limbi diferențiate de granițe imaginare și măcinați de conflicte interstatale. Dar ce ar zice, în acest caz, marțienii despre noi? Englezi, mozambicani, piei roșii, țigani, ardeleni, moldoveni, evrei ... fiecare rasă cu cultura ei, cu datini
14 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360717_a_362046]
-
mai aveam doar una cînd am ajuns în dreptul leagănului de copii. Nu știu de ce, dar m-am oprit să mă uit la micuții care nu aveau părinți. Erau doar cîțiva în curte și o educatoare grasă, îmbrăcată cu un halat albastru, îi supraveghea. O fetiță de vreo doi-trei ani, cu un ursuleț în brațe, m-a văzut și s-a apropiat de gard. Vai, ce ochi avea! În clipa aia m-am gîndit că nu o să-i uit niciodată și poate
14 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360717_a_362046]
-
era îmbrăcată într-o rochie roz, din mătase naturală, strânsă în corset și apoi largă, care, la adierea vântului de vară, se unduia ca un val de mare. Cu părul castaniu, făcut bucle, puțin ridicat în părți, cu ochii ei albaștri, strălucitori, cu gura ca o mură, arăta ca o prințesă ruptă din poveste. Preotul îi binecuvântă. Le ținu slujba de logodnă și când îi întrebă de verighete, George se căută în buzunarul unde știa că a pus cutia. Nu o
FRAGMENT DIN NUVELA RASCRUCEA DESTINULUI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360805_a_362134]
-
A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Orizont > Selectii > MAGIA LUI MOȘ CRĂCIUN Autor: Camelia Constantin Publicat în: Ediția nr. 238 din 26 august 2011 Toate Articolele Autorului Moș Crăciun privea, cum arde focul în șemineu. Flăcările puternice îi luminau ochii albaștri ca cerul. De afară se auzeau voci gălăgioase. Privi mirat spre ușa, care se izbi cu putere de perete. -Ce-i zarva asta? se ridică impunător în picioare. Barba și părul, albe, înălțimea, greutatea îi dădeau un aer impozant. Cei din jurul
MAGIA LUI MOŞ CRĂCIUN de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360791_a_362120]
-
dar ce-i cu voi? Niciodată nu ați fost toți prezenți în număr atât de mare! Până și Rudolph părea în formă de zile mari. Cupid stătea smirnă. -Îmi spune și mie cineva care e secretul? îi scruta cu ochii albaștri Alabaster, spiridușul responsabil cu copiii obraznici ii inmână o listă. -Uite, Moșule! Până și puștii mei promit, să fie cuminți. Doar să le fie îndeplinită dorința. -Asta da minune.. da..da, comenta șugubăț, Glumețul. Dar nu râdea nimeni. Toți erau
MAGIA LUI MOŞ CRĂCIUN de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360791_a_362120]
-
stropesc cu aghiazmă ne-ncepută Învăț ritualul morții despre care n-am habar Și în pași de menuet mai invoc o notă mută Vocea mea n-are ecou și nici ochii-mi nu te strigă Te-ai oprit lângă copacul obturând albastrul cer Mi-ai ucis și zbor și aripi , plânge trupu-mi de ferigă Cocoșat de-atâtea farse, frânt de-atâta efemer Referință Bibliografică: Zbor și aripi frânte / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 229, Anul I, 17 august 2011
ZBOR ŞI ARIPI FRÂNTE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360845_a_362174]
-
mulți organic asumate, la alții, de sanchi. Unii treceau peste, altora li-l țineau alții. Era ca la chioșcul de pâine, de mai ieri.. Tot (și toți) la rație. Pe bonuri de ... bonus de ... simpatie, rudărie, coterie, veresie, sponci, ochi ... albaștri! P-ăștia din urmă, aproape obligatoriu. De data asta, fără terezie! Cu „măsuri” neortodoxe și care de-atunci au devenit „marcă înregistrată” în mâna unora. În materie de împărțit ... dreptatea cerșită, funcțiile râvnite, pădurea rărită și apoi tăiată fără rânduială
CONFESIUNILE UNUI AJUNS DE RÂSUL...CURCILOR ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360830_a_362159]
-
Acasă > Poeme > Dorințe > E TRUPUL TĂU A GURII MELE HARPA Autor: Valeria Iacob Tamâș Publicat în: Ediția nr. 219 din 07 august 2011 Toate Articolele Autorului e trupul tău a gurii mele harpa iubirea cântecul ieșit din strune în nopțile albastre și nebune suntem doar noi într-a iubirii arca. cu pielea precum crinii parfumata cu netezimea albă de sub palmă e clipă ce la-amoruri mă îndeamnă cu bucuria că a mea ești toată. ți-e gâtul fluier, gura ți-e izvor
E TRUPUL TĂU A GURII MELE HARPĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360891_a_362220]
-
pământ pe jos unde, deasupra mesei, pe peretele de la răsărit, ardea veșnic candela înconjurată de busuiocul din sticluțele de agheasmă, atârnate cu grijă sub icoana Sfântului Ioan Botezătorul și cea a Maicii Domnului cu Pruncul, înveșmântată cu rochie și bonetă albastră, drapată într-un material roșu și vișiniu, cu mâna dreaptă arătând spre textul filacteriului și spre vasul cu capul tăiat al Sfântului Ioan Botezătorul. Chipul fecioarei trădează o intensă trăire emoțională, Sfântul Ioan are o figură ascetică, în trupul longilin
O ALTĂ SULTĂNICĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360854_a_362183]
-
reflex mângâia claviatura placată cu fildeș a prețiosului instrument. „Vă place Mozart?” se întorsese brusc musafirul, parcă simțind că el se oprise îndărătul său. Era un om nu prea înalt, cărunt, cu părul stufos în dreptul tâmplelor și cu o privire albastră, spălăcită. Purta o haină gri, cu croială deloc obișnuită, îi reținuse privirea reverul ei lat, având paspoal de catifea neagră. „Mozart?...” bâiguise nedumerit. „Da, Mozart”, îi replicase străinul, cu un zâmbet ironic în colțul buzelor, întinzând spre partitură mâna. Degetele
RECVIEM DE MOZART de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360850_a_362179]
-
pădurea din jur / la un singur punct “ într-o încercare de regresiune la origini, ca și când tot ceea ce a fost germinat s-ar reduce, concentrându-se în punctul inițial, izvor a toate. Tema iubirii „ un copac / în care-atârnă strâmb / două inimi albastre “, e din nou, doar aparent, o temă a iubirii, deoarece principiul opus nu prinde contur, nu e o realitate, ci o umbră lipsită de materialitate : „ mi-am zdrențuit gândul / în mărăcinișul sufletului tău / mi-am rupt curcubeul / în toamna privirii
„APARENT/ ILLUSORY” O NOUĂ APARIŢIE EDITORIALA SEMNATĂ DE POETA DACINA DAN de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360912_a_362241]
-
împânzit de capilare subțiri, ca un labirint. Privesc înăuntru. Ceea ce mi se păreau înainte dulapuri, scaune, paturi, sunt degete, genunchi, buze, pleoape și un uriaș cordon ombilical ce înconjoară trupul fragil ce se formează în fața mâinilor mele. Marele lui ochi albastru și rotund, ca un lac între munți, se lipește de placenta străvezie. În penumbra catifelată a pupilei se descompune, ca un evantai, toamna. Înfășurată în mătasea privirii, mă scufund în irisul imens al cărui contur violet a devenit acum mai
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
celor patru zări etnofolclorice românești, un amvon laic și sacru, ceremonios și solemn, al galei folclorului românesc, un nimb alinător ce străluminează, odihnește și bucură iubitorii frumosului și armoniei. Această televiziune așterne în fața pașilor banchize de flori de câmp, văpăi albastre de râuri, larga și melancolica deltă cu pajiști acvatice de nuferi, vasta, frământata pânză bleumarin a Mării Negre, răcoarea umbrei crestelor de munți și crepuscule de lampadare astrale...! Toate acestea, în smaragde de cântece folclorice pe care TVH le retrezește într-
MARIUS BRUTARU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360955_a_362284]
-
migală de către femei și fete harnice din localitate și împrejurimi și păstrate cu grijă din generație în generație. Nu lipsesc costumele tradiționale de copii, costumul de femeie alcătuit din fotă țesută cu motive geometrice și florale, ie cusută cu fir albastru, culoare specifică Lereștiului, maramă de borangic, cămășile bărbătești de noapte, din pânză topită, cu broderie albă sau albastră. Însăși doamna Elena Marin, posesoarea expoziției, vine îmbrăcată la această sărbătoare într-un impresionant costum popular, cusut de mama dumneaei, cu peste
FESTIVALUL COVRIGILOR CU OU, LEREŞTI, JUD. ARGEŞ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360964_a_362293]
-
Nu lipsesc costumele tradiționale de copii, costumul de femeie alcătuit din fotă țesută cu motive geometrice și florale, ie cusută cu fir albastru, culoare specifică Lereștiului, maramă de borangic, cămășile bărbătești de noapte, din pânză topită, cu broderie albă sau albastră. Însăși doamna Elena Marin, posesoarea expoziției, vine îmbrăcată la această sărbătoare într-un impresionant costum popular, cusut de mama dumneaei, cu peste 80 de ani în urmă. Într-o ambianță atât de plăcută și de atrăgătoare, covrigii cu ou plasați
FESTIVALUL COVRIGILOR CU OU, LEREŞTI, JUD. ARGEŞ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360964_a_362293]
-
româncă amărâtă, cred că vrea de muncă”. Se uită la Mădălina și o măsură din cap până-n picioare. - Vrei ceva de muncă? o întrebă tânărul cu părul grizonat și cu un bărbișon frumos conturat. Mădălina îl privi drept în ochii albaștri și se văzu imediat pusă în fața unui interogatoriu, de unde e, unde a mai lucrat, dacă are pe cineva care să o recomande, etc. Îi era silă de toată această procedură. Toți parcă erau făcuți de aceeași mamă. Apoi, în câteva
CÂND TE TRAGE AŢA ... ( 2 ) de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360900_a_362229]
-
a auzit apa de la toaletă. S-a trezit patronul, își zise. Parcă o apucă un fel de tremurat. „Ce va fi va fi! Doar n-o să-mi taie capul!” Tânărul a intrat în bucătărie ștergându-și fața cu un prosop albastru pe care Mădălina observă o corabie cu pânzele ridicate. - Bună dimineața! Dar deja e ziua de-a binelea! spuse cu un ton jovial. Cum ai dormit? A, știu, într-un pat străin greu te prinde somnul, nu-i așa? - Bună
CÂND TE TRAGE AŢA ... ( 2 ) de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360900_a_362229]
-
Autorului azi mi-am îndemnat soacra să treacă stradă în Veneția "vedi Napoli e poi muori" - asa că l-am ocolit Meteorele - loc unde călugării se-nalță zilnic iubesc Olimpul - am citit că este muntele lui Venus Marea Roșie e mai albastră decât Marea Neagră Cămilitu-n șea pe-o singură cocoașă - credeți că-i ușor? Luxor așteaptă și-acum pentru obelisc al său turn Eiffel Cel mai celebru cimitir e în Giza - piramidele Keops către fiul său, Kefren Unde erau toți chinezii când
CĂLĂTOR PRIN LUME, AMATOR DE GLUME de DAN NOREA în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360988_a_362317]
-
Autorului În raiduri sociologice de interviuri telecomandate mă plimb pe ulițe lungi și netede ca oglinda. N-apuc să văd îndestularea căci neistovită, pasărea sărăciei, în cântările ei neoficiale, se stabilește la gura cârciumei din sat. Un copil cu maleta albastră trasă peste urechi cu pantalonii rupți pe-un crac cerșea cu ochii proptiți-ntr-o căutătură o mână de țigări sau măcar doi biștari, de o cafea mică. Îi zic că nu-i dau îl întreb de mamă și de
DETALII NESEMNIFICATIVE de DALELINA JOHN în ediţia nr. 1203 din 17 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360997_a_362326]
-
cai tineri, grași și frumoși, cu care se fălea prin comună, când îi plimba mergând în buiestru la căruța cu leagăn și păcănitori la roți, de se auzea de la două străzi depărtare! Avea un harnașament frumos din piele, cu mărgele albastre din porțelan și ciucuri tot din piele, de franjurile cărora erau prinse, de asemenea, mărgele albastre, harnașament pe care ni-l împrumuta cu această ocazie, să avem cel mai gătit cal din concurs. Când se termina concursul, toți tinerii participanți
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
buiestru la căruța cu leagăn și păcănitori la roți, de se auzea de la două străzi depărtare! Avea un harnașament frumos din piele, cu mărgele albastre din porțelan și ciucuri tot din piele, de franjurile cărora erau prinse, de asemenea, mărgele albastre, harnașament pe care ni-l împrumuta cu această ocazie, să avem cel mai gătit cal din concurs. Când se termina concursul, toți tinerii participanți la întrecere mergeau călări în fața bisericii, iar preotul Barbu lua aghiazmă cu buchetul de busuioc înmuiat
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
caut nu am avut, prima mea grijă fiind să mă îndepărtez cât mai curând de malul canalului. Eram totuși fericit că scăpasem destul de ușor și nenorociții ăia nu-mi luaseră singurii mei bani dați de mama, o sută de lei albastră, care erau bani de urgență, sau forță majoră. Acest caz de forță majoră tocmai sosise, căci hotărâsem să plec din oraș. M-am dus direct la așa zisul unchi, cum îi ziceam eu, cel care îmi împrumuta mereu sculele de
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
februarie 2014 Toate Articolele Autorului dragostea albă crește case la Santorini pe lave stinse de munte cafeaua longevității ademenește cel mai frumos răsărit pe terase cu aer de mare chemarea ta are ochii verzi cu tot alaiul primăverii brațele tale albastre au întinderea cerului prin care sufletul capătă incomensurabile aripi iubirea mea e străvezie îmi vezi inima și tot cerul respirației mele îmi simți dorul cum palpită în toate venele mi le poți măsura dacă le amprentezi cu eșarfa ta o
DRAGOSTEA ALBĂ de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364089_a_365418]
-
sat așezând cu grijă pentru iarnă otava și lemnele, porumbul și merele. Rămân copiii de școală trimiși cu treburi prin livezi, să pască vitele sau gâștele, cu gândul la noile cărți de școală, la uniformele fetelor din vecini ceva mai albastre decât albastrul de Voroneț!... Mă trezesc din visare. Soarele se află spre asfințit. Totuși, razele lui blânde încă mai încălzesc. Deasupra - același cer albastru-senin. Frescele de pe ziduri reflectă mai departe lucirile, când albastre când verzi, ale împrejurimilor. Cupola sfântă a
TOAMNĂ LA VORONEŢ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364114_a_365443]