13,186 matches
-
niciodată până atunci. Verde cu roșu și cu alte culori. Nimic nu mai era așa cum fusese în toată după-amiaza scursă în tihnă și în desfătare în sufrageria din apartamentul de la etaj al unchiului Artemie și al mătușii Iuliana. Neti Pe alee, Dragoș se îndrepta către fundul curții trecând pe lângă casele înșirate pe-o latură, pline de chiriași proaspăt mutați, care încă nu prea ieșeau la vedere. Abia într-o seară au ieșit. În seara când l-au adus acasă, în sicriu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
într-o seară au ieșit. În seara când l-au adus acasă, în sicriu, pe domnul Prodan, cu neliniște în ochi au ieșit în ușă. Purtat pe sus de patru bărbați străini de curte și de cartier, sicriul a străbătut aleea slab luminată către casa din fundul curții. Cu ușa larg deschisă, casa îl aștepta ca o hrubă întunecată. După aceea acolo înăuntru s-a aprins o lumânare, care a rămas să ardă în timp ce vecinii șușoteau adunați lângă poarta dinspre stradă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cu brațele întinse pe lângă corp, ținându-se cu mâinile de marginile taburetului. Nu se uita nici la unul, nici la celălalt și zâmbea misterios către nimeni, prefăcându-se că nu pricepe nimic din cele auzite. Domnul Rainea se îndepărta pe alee cu mersul lui legănat de fost prizonier de război, truditor în zadar pe pământul îndepărtat al Rusiei, în timp ce doamna Prodan se făcea nevăzută în casă, urmată de Neti. Dar Neti niciodată nu stătea prea mult într-un loc. Singură, ieșea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
al Rusiei, în timp ce doamna Prodan se făcea nevăzută în casă, urmată de Neti. Dar Neti niciodată nu stătea prea mult într-un loc. Singură, ieșea pe ușa rămasă deschisă, străbătea veranda desculță și cobora cu băgare de seamă treptele spre alee. Dragoș o urmărea atent printre frunze. Doamna Prodan spusese că aveau să se mute, așa că pe Neti poate că n-avea s-o prindă iarna în casa din fundul curții. Neti nu prea apucase să umble prin soare în vara
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cu pași mărunți, ușurică, parcă abia atingând pământul cu tălpile goale. Un băiat niciodată n-ar fi umblat ca ea. Îl auzise, iar acum îl și vedea. Veni drept spre el pășind de pe pământul bătătorit și încălzit de soare al aleii în iarba umedă și rece pe care Dragoș o cam tăvălise cu picioarele tot așezând la crengi verzi de jur-împrejur. Tu ai făcut casa asta? Dragoș o lăsă înainte. Trecură aplecați printr-un tunel cu acoperiș de crengi rupte, cam
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
câțiva ani mai mult decât el, aproape zece! Cum s-o recunoască după atâta amar de vreme? Dragoș se rezema cu umărul de trunchiul unui pom. Neti venea drept spre el pășind de pe pământul bătătorit și încălzit de soare al aleii în iarba umedă și rece pe care Dragoș o tăvălise cu picioarele. O poieniță? apreciase ea. Fie și poieniță. Dar niciodată nu reușise să găsească la piciorul tufelor dimprejur, printre tulpinile subțiri și dese, acolo unde iarba nu ajungea să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Social să fie parțial transpus. Prezența astăzi a Muzeului Satului este doar un fragment al intențiilor profesorului Gusti, acesta reușind la începutul anului 1936 să convingă Primăria în acordarea spațiului din zona Kiseleff, inclusiv insula pe care astăzi se află Aleea Trandafirilor. Momentul inaugurării avea să fie dublat de aniversarea în mai 1936 a 70 de ani de la întemeierea dinastiei de Hohenzollern în România. În principiu scenariul științific propunea ca gospodăriile să fie așezate pe teren în același fel în care
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
Mediu a apărut o adevărată școală academică pentru formarea de specialiști în domeniu. Iar meseria s-a transmis din tată-n fiu, din bunic în nepot, din generație în generație. Văzute de sus, plantațiile de flori, arbuști ornamentali, artezienele și aleile prunduite alcătuiesc splendide geometrii plastice. Cu toate acestea, Trianon-ul de porțelan nu a avut pe tot parcursul existenței sale numai perioade de glorie. Mai ales cheltuielile de întreținere, care se adăugau celor de împrospătare, apăsau considerabil asupra bugetului. Pe de
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92341]
-
aș sfătui să faci câțiva pași spre locul tău de recreere și ai să vezi cum ți se limpezesc gândurile”. Nu am replicat nici într-un fel, ci am coborât din cerdac și am pornit spre prietenul meu din capul aleii din pădure - stejarul. Lumina de lună abia răsărită învăluia firea într-o horbotă stranie. Mergeam cu pas domol. Aproape de stejar, mi-am întors privirea. Întunericul era străpuns doar de un firicel de lumină pâlpâitoare a unei candele. Asta însemna că
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
și dacă au îndemânarea țăranului în cele trebi ale gospodăriei... Fiindcă nu aveam alta de făcut, mergeam cu pas domol. Gândul către Zâna se zbătea în capul meu precum o pasăre prinsă în laț. “Voi mai călca eu pe aceste alei? Voi mai dormi eu în chilia mea? Oi mai vedea-o pe Zâna vreodată? Un impuls interior, însă, mi-a dictat pur și simplu: “Vei face drumul până aici de câte ori te-ar potopi dorul de ea. Numai de n-ar
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
pară rău: prelungeam întîlnirea cu o oră în plus. Mihaela arăta tot timpul o veselie și o exuberanță aproape neobișnuită. Parcă adunase toată primăvara în ea. Vorbea însuflețit, râdea zglobiu de toate lucrurile, se agăța sprintenă de crengi, alerga pe alei și făcea o mulțime de ștrengării fermecătoare. Părea o Mihaela nouă cu însușiri noi, care n-avea nici o asemănare cu cealaltă pe care o cunoscusem până atunci. ― Știi, Aimée, că mă mut? ― A! slobozi ea un țipăt ascuțit, de surprindere
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
umplu coșul cu fructe și flori, fără să sune vreun clopoțel, tu îmi dai timp să citesc, să alerg pe alte tărâmuri, tu mă lași să mă împrietenesc cu albinele, cu ploaia și cu grădina de zarzavat, cu nucul de la aleea cu macii roșii, cu poteca bătătorită ce dă spre vie sau cu somnul lanurilor de grâu! Rotaru Elena - Robertina Clasa a IX-a CUVINTE (LIRICE) MARI, ... DE LA CEI MICI! RIME DE CLASA A V-A Cartea- izvor străvechi Cartea este
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
cafenii avea Peste măntiuța sa. Ageră și mititică, Lumea toată - o admira; Veselă și îndrăgită, Buburuza se numea. Vietatea minunată Căzută de pe o stea. Rotaru Elena - Robertina Clasa a IX-a Codrul - (pastel) Pe o splendoare de cărare, Pe o alee surprinzătoare Cu copaci care de care Ce se-ntind pân’ la o intrare... Vezi o ramă, o pictură; și e de nedescris! Ce verde din natură! Și-i aprins! Vietăți cu aripioare Și altele excepționale ! Cucu’ cântă bucuros, falnic, și
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
George Bacovia, la doi pași de Șoseaua Giurgiului (ba chiar de câteva ori i-am cărat sifoane doamnei Agatha, pe când straniul Gabriel îi făcea curte maică-mii), am bătut adesea Mărți șorul lui Arghezi, dar cel mai mult am străbătut aleile cimitirului Bellu, de la Eminescu, Caragiale, Coșbuc, C.A. Rosetti și Macedonski, la Iorga, Maria Tănase și Labiș, fiecare deceniu din viață avându-și propriile repere pe harta afec tivă: Iulia Hasdeu, Cantacuzinii și Ionel Teo doreanu la 16 ani, Emil
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și să le sugerez editorilor o carte echivalentă dedicată mormintelor scriitorilor din Bellu, Sf. Vineri, Străulești ș.a.m.d. Ele de ce să nu-și afle liniștea între coperte? În fond, ce mare distanță separă biblioteca și masa de scris de aleea X, figura Y, unde scapi, în sfârșit, de întristare și suspin!? 28 octombrie 2010 La urbanismul hărtănit, hărțuit și neiubit Nu știu ce mai așteaptă paseismul bucureștean de la edilii și arhitecții acestui oraș „neiubit“, cum l-a calificat Andrei Pleșu, vamă a
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Dilema pe subiectul ăsta? Nu știu de ce m-a privit așa mirat, Bordaș fiind în prezent bursier NEC... Ia să ne gândim împreună! 13 ianuarie 2011 Rătăcind prin Bellu, cu Paul Filip Toată copilăria și adolescența mea se leagă de aleile, figurile, crucile, cavourile, pomenile, văduvele, capela și veverițele din cimitirul Bellu. De la 4 la 15 ani, adică din 1957 în 1968, am crescut între stația de tramvai „G. Bacovia“ de pe Giurgiului, Pieptănari, Ferentari, Șoseaua Viilor-Chirigiu, dealul Filaret, Lânăriei și „cociocul
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cavouri istorice cu blazon, fără ca noii proprietari să marcheze undeva numele originar al familiei. În schimb, s-a afișat în sfârșit, la intrare, ghidul mormintelor de interes public, iar în locul haitelor de câini ai nimănui, care cutreierau ca strigoii flămânzi aleile și cotloanele de taină, avem acum un număr respectabil de paznici patrulând vigilent, de zici, când dai să intri, că pătrunzi într-un obiectiv militar strategic. Întrebat de TVR Cultural unde să vorbim, sâmbătă 8 ianuarie, câteva minute despre actualitatea
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
amabilitatea omului de la Administrație, care și-a sunat superiorii ca și când vizitam Sing Sing ori Academia de la West Point, altminteri, ca să filmăm fie și câteva secunde, am fi avut nevoie de aprobarea scrisă a Biroului de presă al Primăriei. Tot pe aleile cu Iulia Hasdeu, Dem. Dobrescu și splendoarea de mausoleu a Nababului Griguță Cantacuzino, trecând pe la C.A. Rosetti, Macedonski, Iorga și „Doamna cu umbrela“ (Romanelli), am început cu Emil Hurezeanu, în urmă cu câțiva ani, o tandru-ghidușă imersiune televizată în
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
au vrut brazilienii să cumpere cu cinci mili oane de dolari mormântul Iuliei Hasdeu (noroc cu Ceaușeasca: a cerut 50 de milioane și tranzacția a căzut), despre cum au plănuit Ceaușeștii să distrugă cimitirul după cutremurul din 1977, lăsând numai aleea cu Eminescu, Caragiale, Coșbuc - și câte altele. Pentru mine, însă, farmecul teribil al acestui album rezidă în faptul că mi-a adus în casă minunatele imagini din cutreierările juneții. Care sunt ele? Umblați, rogu-vă, domniile voastre prin Bellu, nu doar
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
am stat și noi odată la un pahar de vorbă?!?“ N-a fost să fie. Așa că-i ascult acum cântecele ca tot atâtea momente de reculegere. 3 februarie 2011 Din feeriile juneții: „Metronom“-ul lui Cornel Chiriac Astă-toamnă, undeva pe aleile plăcut-sufocante de la târgul Gaudeamus, am fost abordat conspirativ de un domn înalt și umbros, care mi-a șoptit laconic: „Țineam ca această carte să ajungă la dvs. Știu că l ați prețuit pe Cornel Chiriac“. După care s-a făcut
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
s-a înălțat statuia lui Ferdinand, spulberată și ea cinci ani mai târziu, în favoarea „Monumentului ostașului Sovietic“. Dejismul se debarasează în 1956, la doar cinci ani de la inaugurare, de statuia lui Stalin (Dumitru Demu, la fântâna Mudura din Herăstrău, pe Aleea Cariatidelor gândite de Baraschi, la o sută de metri de impozantul Charles de Gaulle de acum), pentru ca postceaușismul să-i exileze pe Lenin din Piața Scânteii (Boris Caragea, 1960, soclul de granit roșu provenind de la statuia lui Ferdinand) și Petru
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
pentru înmormântarea fetiței. Steluța n-a putut scoate o lacrimă. Oamenii, mai ales vecinii, plângeau alături de noi, de nenorocirea noastră. Cu ce am greșit ca să fim ruinați sufletește? Am înmormântat-o pe Cezărica în curtea bisericii din Coasta Lupii, pe Aleea Copiilor, alee pe care, cu o nesimțire inimaginabilă Clemansa Gerota a înglobat-o în moșia ei, pentru extinderea viei. În dormitorul în care locuiam cu copiii aveam o sobă numită colțar, cu trei coloane din olane suprapuse prin care circula
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
fetiței. Steluța n-a putut scoate o lacrimă. Oamenii, mai ales vecinii, plângeau alături de noi, de nenorocirea noastră. Cu ce am greșit ca să fim ruinați sufletește? Am înmormântat-o pe Cezărica în curtea bisericii din Coasta Lupii, pe Aleea Copiilor, alee pe care, cu o nesimțire inimaginabilă Clemansa Gerota a înglobat-o în moșia ei, pentru extinderea viei. În dormitorul în care locuiam cu copiii aveam o sobă numită colțar, cu trei coloane din olane suprapuse prin care circula fumul și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
frânturi din alte veri. Horia Lovinescu, prăbușit într-un fotoliu, pe terasă, cu ochii pironiți în gol, fără să vadă pe nimeni. Era grav bolnav. La fel ca Laurențiu Fulga pe care l-am zărit ultima oară plimbîndu-se, singur, pe aleea stropită de primele frunze galbene. Au dispărut și alții. Deșliu s-a înecat în mare. A plecat în larg și nu s-a mai întors. A fost găsit după câteva zile. Încă un cuvânt, domnilor specialiști, după care nu vă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
la sud. Mergem (cu autocarele) mai întîi la un mausoleu. Trecut mumificat. Manie a mausoleelor. Trec grăbit prin fața sarcofagelor de marmură și a vitrinelor cu arme feudale. Am făcut o reverență pioasă dinaintea vestigiilor trecutului, pot să mă plimb pe aleile însorite ale parcului! Mă întorc, după câtva timp, în mausoleu să-mi satisfac o curiozitate răutăcioasă. Vreau să văd ce figuri au scriitorii turci când se uită la tablourile unde e glorificată lupta antiotomană. Dar nu observ nici un scriitor turc
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]