6,796 matches
-
ei care să predice. Dar fiindcă au devenit nedemni pentru aceasta din cauza vieții lor foarte rele și fiindcă nu posedau știința necesară, Domnul a pus în locul lor pe alții mai buni... (p. 596). ...Dar nu cred aceste lucruri cei cărora ambiția le-a îngrășat inima... Așa sunt preoții și clericii din aceste timpuri, care nu vor ca frații minori si frații predicatori să trăiască. Iar acest fapt este o mare cruzime, mai ales că aceștia sunt mai folositori Bisericii decât ei
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
fost de ajuns tribunatul, curia (senatul) fiind o apăsare prea mare pentru forțele sale; corpul său nu ar fi suportat, iar spiritul său nu ar fi fost potrivit pentru o astfel de muncă: într-un cuvânt, fugea de acea neliniștitoare ambiție: Sollicitaeque fugax ambitionis eram140 Dacă se ținea departe de a cânta în versuri faptele eroice ale lui Augustus și ale politicienilor lui, era pentru că îi lipsea talentul poetic necesar unor asemenea acțiuni grandioase: (eventuală) acuzație cu totul falsă, câmpul pe
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
la o obiecție care i-a fost făcută orice culpă, ci-i precizează proporțiile și felul. Cu se va vedea felul acestei culpe ne este sugerată de mai multe ori prin termeni precum: a îndrăzni, a fi cutezător, a avea ambiție, a sfida, menite să specifice propria-i vină, apelând la comparația cu unele personaje mitice. Cât despre acțiunea în sine, Ovidiu subliniază că propria sa atitudine de îndrăzneală, curaj, ambiție, sfidare nu s-a concretizat în niciun gest de ostilitate
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
prin termeni precum: a îndrăzni, a fi cutezător, a avea ambiție, a sfida, menite să specifice propria-i vină, apelând la comparația cu unele personaje mitice. Cât despre acțiunea în sine, Ovidiu subliniază că propria sa atitudine de îndrăzneală, curaj, ambiție, sfidare nu s-a concretizat în niciun gest de ostilitate adevărată împotriva împăratului și membrii casei imperiale. Așadar, comportarea lui nu a dăunat nimănui în afara propriei persoane. Mai mult: nu pot fi numit decât neînțelept (non sapiens) și timid (timidusque
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Evadne s-a rușinat de soțul său? Și când regele lumii (Jupiter) a stins focul cu fulgerele sale, Phaeton nu trebuia să fie renegat de ai săi? Semele nu s-a înstrăinat de tatăl ei Cadmus, pentru că a pierit datorită ambiției rugăciunilor sale? Nici ție concluzionează Ovidiu pentru că eu sunt lovit de fulgerele nemiloase (saevis ignibus) ale lui Jupiter, roșeața purpurie să nu-ți invadeze dulcele chip, ci, mai degrabă, aleargă să mă protejezi, fii pentru mine exemplul soției bune și
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
poetul sunt în măsură să ne sugereze și natura cauzei exilului ovidian. Acestea nu au absolut nicio legătură cu desfrânarea Iuliei minor. Capaneu, Phaeton, Semele, trecuți în revistă, își datorează tragicul, dar insinuează poetul mărețul lor destin temerității (temerarius Capaneus), ambiției nemăsurate (ambitiosa Semele). Ovidiu intenționează să-și compare propria situație cu acești eroi și nu cu aceea a unui "mediator de iubiri nepermise". Cum se știe, Capaneu, unul din cei Șapte împotriva Tebei, îl însoțise pe Polinice la asedierea acestui
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de aceea, a fost făcută cenușă de fulgerul lui Jupiter. În contrast absolut cu "timiditatea" erorii ovidiene, din natura exemplelor citate cu care se compară sulmonezul, reiese aici, parcă pentru a ne deruta și mai mult, atitutudinea sa de "temeritate, ambiție, provocare" față de Jupiter (= Augustus). E ciudat că, în ochii poetului, o asemenea atitudine de "temeritate, ambiție, provocare, orgoliu" nu reprezintă un păcat propriu-zis, o vină, ci aproape un act de virtute, de risc necesar față de o autoritate totalitară și tirană
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ovidiene, din natura exemplelor citate cu care se compară sulmonezul, reiese aici, parcă pentru a ne deruta și mai mult, atitutudinea sa de "temeritate, ambiție, provocare" față de Jupiter (= Augustus). E ciudat că, în ochii poetului, o asemenea atitudine de "temeritate, ambiție, provocare, orgoliu" nu reprezintă un păcat propriu-zis, o vină, ci aproape un act de virtute, de risc necesar față de o autoritate totalitară și tirană. Chiar cu ocazia unor asemenea exemple de virtute din partea eroinelor care și-au urmat fidele soții
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
și cu aceasta au murit cei ce au avut curajul să vorbeacă? Pentru a alimenta spun ei înaltele simțăminte ale celor mari este nevoie de libertate, pentru că ea știe să dea speranță și să înflăcăreze impulsul rivalității reciproce și a ambiției pentru primul loc. Mai mult, grație onorurilor publice care sunt puse la bătaie în democrații, superioritatea spirituală a oratorilor, prin antrenament, se ascute întotdeauna și se cizelează și, împreună cu chestiunile despre care tratează, firesc strălucește liberă. Noi însă, oamenii de
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
în ceea ce scriau 20. Katherine Verdery are dreptate să descifreze aceste confruntări din interiorul comunităților profesionale istorici, literați, cineaști ca expresii ale unei lupte pentru putere 21: ca de multe alte ori însă, aceste competiții aveau și mize care depășeau ambițiile personale ale participanților, și pe care nu cred că trebuie să le ignorăm. Ele comportau o confruntare între libertatea de cercetare și creație promisiunea niciodată împlinită a anilor inaugurali ai dictaturii lui Ceaușescu și opresiunea ideologică a național-comunismului, tot așa cum
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
opresiunea ideologică a național-comunismului, tot așa cum se puteau traduce și prin opoziția dintre izolaționismul egolatru și deschiderea europeană. Impunerea unor teze și interpretări elaborate de diletanți furioși, adesea tributari imaginarului șovin al naționalismului extrem, extindeau câmpul acestei confruntări mult dincolo de ambițiile individuale, către lupta pentru păstrarea demnității profesionale și chiar personale a celor angajați în aceste bătălii neștiute. Exasperarea creștea, în condițiile unei agravări constante a penuriei în toate domeniile, de la cele invizibile penurie de informație, de contacte și schimb de
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
dovedește a fi dificil. Pe de altă parte, mi se pare că această postură se afirmă în defavoarea eficacității politicii regionale a Bucureștiului. Mă gândesc la evoluția Balcanilor occidentali, la dosarul foarte complex al Serbiei și Kosovo. Fără a reveni la ambițiile pe care le nutrea celebrul istoric român Nicolae Iorga, cred că România are un rol important de jucat în spațiul balcanic. Și am putea visa la o expertiză românească elaborată într-un program solid privind evoluția Balcanilor. Președinția Băsescu a
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
începe să-l folosească, contextele și configurațiile vecine, regionale și internaționale vor permite o clarificare a perioadei postcomuniste a României. Astfel, sfârșitul războiului rece nu a însemnat căderea zgomotoasă a puterii de la Moscova. Bucureștiul s-a repoziționat în funcție de natura și ambițiile rușilor și ale decidenților lor. Sfârșitul războiului rece nu a însemnat exportarea miracol sau contaminarea cu visul american. Și în această privință România navighează... foarte euforic atlantistă în 2003 și 2004, mai rezervată din 2006. Între aceste date geopolitice de
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
compuse din persoane cu specializări funcționale și care sunt capabile să colaboreze cu ceilalți in vederea realizării unui obiectiv. Echipa oferă un potențial de performanță mai mare decât suma realizărilor individuale Calitățile unui manager sunt : flexibilitate și capacitate de adaptare, ambiție și angajament, bun ascultător și comunicator cu oamenii, posedă imaginație, creativitate și autodisciplină, organizat, capabil de a identifica și rezolva probleme, promovează un climat de lucru motivant, are experiență în tehnicile și procedurile managementului de proiect, carismă și este interesat
Idei și proiecte by Elvira Grigoraș () [Corola-publishinghouse/Science/1213_a_2053]
-
plăcerea vulgară a copilului de a râde zgomotos, cu gura până la urechi, de farsele grosiere, cu multă frișcă și picioare în fund. Eroarea amuzamentului gratuit, mecanic, se cerea corectată, prompt, printr-o pedagogie "nobilă" dictată de imperativul etic și de ambiția intelectuală a receptării comicului pe latura sa mai profundă, adică "dureroasă". După cum am putut constata, Lovinescu era încredințat că numai suferința e izvorul creativității umane și că geneza artei are la bază, după Freud citire, un proces de refulare menit
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
modalități complementare de construcție a dramei moderne, abia aceasta având o dimensiune dialogică și personaje complexe, cu psihologii hieroglifice 64. Pe scurt, în teatrul modern, după cum am anticipat, tragicul definește o perspectivă a lecturii și a contemplației (trezind spiritul analitic, ambiția cunoașterii de sine), în timp ce melodramaticul reflectă o perspectivă a trăirii directe, nemediate. Nu întâmplător s-a și demonstrat 65 că tragedia ar sta, simbolic, sub semnul orbirii (nu i-a scăpat lui Lovinescu, mare admirator al lui Freud, situația paradigmatică
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
vii, memorabile, Lovinescu era sortit din capul locului la eșec. În orice caz, până a ajunge la izvorul unei creativități autentice, de la nivelul căreia să vorbească nestingherit despre sine (Memoriile marchează momentul de grație), scriitorul a nutrit încă de la debut ambiția obiectivării (expresie a bovarismului teoretizat în cărțile de doctrină), experimentând mai întâi postura de autor dramatic, cu intenția temerară de a privi lumea de undeva, din afara propriului eu ("de peste prag"), ca simplu spectator. Prin urmare, titlul sugerează foarte elocvent caracterul
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
foarte reușită melodramă. N-a fost să fie. De altfel, caracterul schematic al piesei sare în ochi chiar din textele de escortă (didascaliile), extrem de lapidare, în maniera strict funcțională a teatrului clasic (altminteri stau lucrurile în cazul unor dramaturgi cu ambiții reformatoare, precum Camil Petrescu sau Eugene O'Neill, care au profitat din plin de inovațiile tehnice ale melodramei). Elementele de decor sunt minime, iar autorul ține să respecte cu strictețe regula aristotelică a celor trei unități (1. acțiunea: se petrece
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
cîntecele de leagăn, aluiu, cuvîntul se îndulcește. Așadar: Alui-lùiu. D. Cealaltă maică În textele mioritice (la care se adaugă balade, legende, etc.), maica este temperamentală, aprigă și rea. Își însușește chipul de bătrînă-bătrînă, chiar urîtă. Este o reprezentare arhetipală, cu ambiția de a apăra nu numai tinerețea fiului ei, de drept, dar și viața în general. Pare un mod de întoarcere către origini, acolo unde sălășluiesc puterile lumii, Gea, Magna Mater, Mutter Erde. Sfînta Fecioară îi întîmpină pe trecători, cum am
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
știi mai bine ca noi pentru ce trebuie să trăiești. Pe scara socială ocupai o treaptă de marmură albă, dăltuită cu sârguință de tristețile și lipsurile din copilărie, de rarele plăceri ale adolescenței, iar la maturitatea deplină, de munca și ambiția de a deveni “cineva”. Ți-ai șlefuit starea nativă prin inteligență și voință. Norocul l-ai căutat, poate că l-ai avut de câteva ori în viața ta scurtă, dar ai făcut cu el cum fac unii care sunt nebuni
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
identificarea. Ea dezvoltă un mod de găndire pozitiv în oameni. Dar identificarea cu cine? Oamenii nu mai vor să se identifice cu starurile. Aceștia preferă oamenii simpli, oameni care au luptat și au reușit în viață, pentru că astfel ia naștere ambiția de aș depăși propria condiție. Dar oare oamenii pot deveni proprii lor eroi? Potrivit lui Ehrenberg , răspunsul este afirmativ„de ce nu tu? Ești la fel de interesant ca aceia pe care îi vezi la televizor, deci ai un rol de jucat”. Multă lume
Puterea de influenţă a televiziunii. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Baldovin () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2289]
-
deveni proprii lor eroi? Potrivit lui Ehrenberg , răspunsul este afirmativ„de ce nu tu? Ești la fel de interesant ca aceia pe care îi vezi la televizor, deci ai un rol de jucat”. Multă lume este de acord cu aceste lucru, dacă motivația și ambiția este suficientă, se poate deveni erou în/cu propria viața. Un alt aspect specific televiziunii, este capacitatea de a arăta altceva decăt ceea ce ar trebui să arate, adică, să ascundă arătănd. Aceasta prezintă o anumită informație a cărei importanță este
Puterea de influenţă a televiziunii. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Baldovin () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2289]
-
Omul este obligat de acum să nu mai conteze decăt pe el însuși fără nici o speranță și să mențină singur în sine, vigilență și viguroasă, voința sa de putere. Aceste cuvinte au fost adeseori interpretate ca exprimănd o sfidare prometeană, ambiția unui om care deghizăndu-se în “supraom” voia de fapt să fie Dumnezeu. Moartea lui Dumnezeu, absența sa, posedă în opera filosofului o prezență mai puternică decăt în multe teodicei. Este vorba de o absență infinit multiplicată, care îl provoacă necontenit
Nietzsche – critic al creştinismului. Semnificaţia sintagmei „Dumnezeu a murit”. Supraomul (Der Ubermensch). In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Liliana Cantemir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2277]
-
fereastră. Se furișară înapoi după ce închinară copiii și, închizând ușa, Constantin îi șopti Maricăi: — Abia acum înțelesei ce-mi veni cu povestea aia. Cred că este într-un fel o dorință de firesc, aș vrea ca lumea cu intrigile și ambițiile ei să rămână dincolo de porțile bătăturii mele. Visele beizadelei Gheorghe sunt o urzeală a măriei sale doamna Maria. Ea le-a scornit și a plătit slugi să le poarte pe la cafenea, prin Slobozie, prin târg. Vrea să-i strice liniștea și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe spate. Sudoarea îi șiroia dâre pe față, la primul pas un „ah” discret umplu inimile bărbaților de față de o milă adâncă. Compasiunea pentru un semen de-al lor era atât de puternică, încât șterse diferențele, regulile de protocol și ambițiile politice. Marele vizir bătu din palme și două umbre albe se desprinseră din zidul viu care sprijinea pereții sălii și se repeziră la Constantin bei să-l ajute să înainteze spre stăpânul lor. Ajuns în fața lui Rami Pașa, schiță doar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]