6,661 matches
-
la fel... De-abia a cincea noapte, când nu credeau că are să vie, a venit iar, mai sfidător, mai bațjocoritor... Au cheltuit zeci de obuze, dar lumina s-a plimbat nepăsătoare peste câmpurile brăzdate de șanțuri. A doua zi, pe la amiază, Bologa se pomeni iar cu Klapka la baterie. Era foarte palid și cu ochii mai tulburi și mai bulbucați ca de obicei. Îi spuse că adineaori colonelul i-a poruncit categoric să sfârșească scandalul cu reflectorul, fiindcă ajungem de râsul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
zise Cervenko cu o sclipire în ochi. Apostol Bologa trecu înainte prin șanțurile întortocheate, cu spatele încovoiat, cu ochii strălucitori, cu sufletul plin de încredere, împăcat și mulțumit, parcă s-ar fi purificat într-o baie de virtute. 9 Pe la amiază, pe când Bologa dormea încă, un zbârnâit strident, la căpătâiul lui, îl făcu să sară drept în picioare, îngrozit, ca și cum s-ar fi prăbușit adăpostul. În telefon răcnea aghiotantul regimentului: ― Locotenent Bologa!... Alo!... Chiar el?... Tu ești?... Ordin de la domnul colonel
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ce s-a întîmplat atunci, în noaptea ceea... Din povestirea lui, Apostol n-a aflat mare lucru: că a fost îngropat la marginea unei pâlnii de obuz, în dărâmăturile postului de observație, și că acolo l-a descoperit Petre, pe la amiază, după ce, cu ajutorul diviziei de schimb, muscalii au fost respinși în pozițiile inițiale... Povestirea soldatului însă i-a adus aminte nădejdile din noaptea aceea și i-a pus iarăși în fierbere toate gândurile de atunci. A avut câteva clipe de neliniște
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
soarelui, ca o pulbere de aur. Brazii nici acele nu și le clinteau, sorbind încremeniți bucuria primăverii. Apostol își auzea bătăile inimii, iuți, fierbinți, stăpânind cu gâlgâitul lor viu toată lumea dimprejur. " Am venit trei ore și ceva... S-a făcut amiază!" își zise el uitîndu-se deodată la ceas și pornind apoi, la întîmplare, drept înainte, fiindcă din schița lui nu putea înțelege mai nimic. Un artilerist îl călăuzi la postul de comandă al lui Klap-ka, numai la câțiva metri de drumul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și că moartea e povara cea mai grea!... Așa! Ține minte ce-ți spune un doctor ursuz și amărît: moartea cea mai eroică nu prețuiește în realitate cât viața cea ticăloasă!... A treia zi, ca niciodată, doctorul Meyer veni la amiază, triumfător, fluturând o hârtie în mână. ― Uite leacul-minune, prietene! zise dânsul cu o exuberanță atât de nepotrivită cu firea lui, încît părea silită. O lună concediu de convalescență! Asta-i sănătatea ta!... Crezi c-a mers ușor? Ehe." Dar nici
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
acasă, se schimbă și plecă iar la Făget. ― Poate să le fiu de folos bieților oameni, cu meseria mea, zise luîndu-și rămas bun de la Apostol și Ilona, închinîndu-se, Doamne ce năpastă!... Doamne, ferește!... A doua zi Vidor veni acasă la amiază, numai să dea de știre că cei trei au fost spânzurați într-o braniște, la marginea șoselei, jumătate calea între Lunca și Făget. ― Nici nu le-au ridicat spânzurători, povesti groparul, plângând ca o babă. I-au agățat, ca pe
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
în când, fulgera cîte-o lucire argintie. Deși n-a umblat pe aici decât o singură dată, Apostol avea impresia că merge pe o cărare bătătorită de mii de ori. Nu dibuia deloc. Pășea prin întuneric ca pe trotuar ziua în amiaza mare. Nu era obosit. În inimă simțea, ca o înțepătură, dorința de-a ajunge mai degrabă. Dar niciodată nu-i apăru în creieri întrebarea "unde", ca și cum nu l-ar fi interesat deloc sau ar fi știut prea bine unde trebuie
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
dictando astfel de cugetări pe care el le consideră adânci precum fântâna de la țară, până ajunge găleata la lichid fumezi o țigară! -, cei trei cheflii s-au regăsit din nou În echipă completă pe terasa cârciumioarei din cartier. Este după amiază, momentul festiv al oficializării europarlamentarilor a devenit deja tristă amintire, campionatul național de fotbal a tras pe dreapta - Gore dixit -, iar vinerea e zi de post. De la Gicu citire. Tot el a zis că dacă este post, atunci musai să
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
cei necăjiți. 12. El nimicește planurile oamenilor vicleni, și mîinile lor nu pot să le împlinească. 13. El prinde pe cei înțelepți în viclenia lor, și planurile oamenilor înșelători sunt răsturnate; 14. dau peste întuneric în mijlocul zilei, bîjbîie ziua în amiaza mare ca noaptea. 15. Astfel, Dumnezeu ocrotește pe cel slab împotriva amenințărilor lor, și-l scapă din mîna celor puternici. 16. Așa încît nădejdea sprijinește pe cel nenorocit, iar fărădelegea își închide gura. 17. Ferice de omul pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
ridica fruntea fără teamă; vei fi tare și fără frică; 16. îți vei uita suferințele și-ți vei aduce aminte de ele ca de niște ape care s-au scurs. 17. Zilele tale vor străluci mai tare decît soarele la amiază, întunericul tău va fi ca lumina dimineții. 18. Vei fi plin de încredere, și nădejdea nu-ți va fi zadarnică. Te vei uita în jurul tău, și vei vedea că te poți odihni liniștit. 19. Te vei culca și nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
pe care l-ai adus la masa vecină. -Sânteți și dumneavoastră din corpul de control al centralei?” „Un ins iese din cramă cam cherchelit și se adresează unui trecător: Fiți amabil, ce oră este? Patru și jumătate. Dimineața sau după amiază? Dimineața. Astăzi sau ieri?” „Pe o stradă merge un cetățean beat și se adresează unei fete, pe lângă care trece: Domnișoară, te rog spune-mi câte cucuie am în frunte? Trei, - răspunde fata speriată. Îți mulțumesc, - mormăi bețivul, - asta înseamnă că
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
o bătrânică plăpândă și blajină ca o bunicuță din strana unei biserici. Bătrâna doar îl privea și chiar dacă prințul încerca să intre în vorbă, ea nu reușea să spună nimic, pesemne era fermecată sau blestemată. În schimb, ziua, prin toiul amiezii, Andrico aude vocea stinsă și tremurată a femeii din trunchiul copacului, care îi cuvântă așa: - Dragul meu prinț din regatul Soarelui, dacă vrei să mai salvezi Soarele și fetele furate de balaurul Marco, ajutămă să mă prefac din nou în
Prințul Andrico by Adelina Ciocan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91480_a_92896]
-
nopților. -Dar cum aș putea să te ajut? întrebă mirat Andrico, neputând să nu se mire de o așa situație, și bineînțeles că trebuie să-l credem, pentru că fiecare copil ar fi mirat dacă ar auzi un pom vorbind în mijlocul amiezii. -Te voi îndruma eu ce să faci, dragul meu, se auzi mai clar glasul din trunchiul pomului cu fructe de safir. Adună în seara asta niște apă din fântâna fermecată de la capătul pădurii și culege multe mure. Eu o să mănânc
Prințul Andrico by Adelina Ciocan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91480_a_92896]
-
și au declarat-o și omologat-o... mașina lor de teren! O conduceau toți pasionați și nu se mai înțelegea nimeni cu Kenan, care toată ziua îi îndemna: -După-amiază să mergem la km. 45, mâine dimineață la km. 48, după amiaza următoare la km. 52, poimâine la Cumpăna, răspoimâine la Agigea! Și astfel se trezeau cu planificarea timpului gata pentru o săptămână, două înainte. Când motoreta străbătea distanțele în viteză uitau de tot, parcă zburau; aveau senzația de libertate supremă, simțeau
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
într-o oglindă uriașă cu marea ca fundal. N-au simțit nevoia să se mai despartă conștienți de clipele acelea inegalabile. Au alergat voioși, ținându-se strânși de mâini pe plaja întinsă dar pustie, scăldați în soarele dogorâtor al după amiezii, până s-au avântat în imensitatea mării. Când au intrat în apă cu viteză, rezistența ei i-a despărțit pentru o clipă și s-au jucat; nu aveau nevoie de minge; există multe surprize care localnicilor nu li se par
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
sărutul i-a unificat într-un tot organic. După un timp au privit perechea cealaltă în depărtare cum se apropia de țărm și i-au urmat. I-a plăcut atât de mult joaca încât fata l-a invitat oricând... după amiază, pe înserat dar cât mai curând posibil, numai să nu uite că este singură și plictisită de viața asta anostă! Laur nu avea cum să se gândească la altcineva decât, la fata neasemuită de lângă el care îl privea admirativ pierdută
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
fost pierdere de timp ! Secretarul pe secție, maistrul Ilie îl înțelegea întotdeauna, oricum nu putea să îl pună absent fiindcă nu se accepta așa ceva și cum maistrul întocmea procesele verbale mergea mucles. Treaba i-a mers până într-o după amiază; în timp ce se învârtea prin secția pustiită de oameni și se întreba ce s-o fi întâmplat, Berti iese din sală și dau nas în nas. Bucuros că l-a zărit pe fereastră îi spune cu satisfacție vădită, - Laur hai la
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Egipt, și s-au înfățișat înaintea lui Iosif. 16. Cum a văzut Iosif pe Beniamin cu ei, a zis economului său: "Bagă pe oamenii aceștia în casă, taie vite și gătește; căci oamenii aceștia au să mănînce cu mine la amiază." 17. Omul acela a făcut ce-i poruncise Iosif, și a dus pe oamenii aceia în casa lui Iosif. 18. Ei s-au temut cînd au văzut că-i bagă în casa lui Iosif, și au zis: Ne bagă înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
și pe Simeon. 24. Omul acesta i-a băgat în casa lui Iosif; le-a dat apă de și-au spălat picioarele; a dat și nutreț măgarilor lor. 25. Ei și-au pregătit darul pînă la venirea lui Iosif, la amiază; căci aflaseră că au să mănînce la el. 26. Cînd a ajuns Iosif acasă, i-au dat darul, pe care i-l aduseseră, și s-au aruncat cu fața la pămînt înaintea lui. 27. El i-a întrebat de sănătate; și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
portal de marmură pictat iluzionist pe un zid și ne arată, sub acel portal, marea, de asemeni pictată, pe care corăbii pictate simt imposibilitatea mișcării, așa cum o postula Zenon. Simțim încremenirea, blestemul timpului zenital, viețuirea în aceeași lumină spectrală de amiază a lui Herodot, a lui Doinaș și a noastră. Este butaforie, miroase a clei și a scândură proaspătă, dar tocmai prin asta poemul e actual și ne seamănă, căci la fel sânt scufundate într-o creație ironică, la mâna a
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ci "se băga" curajos în toiul dezbaterii, deschizând, ca din întîmplare, trasee noi, aruncând nade în care ne prindeam cu o naivitate pasionată, urma partea cea mai plăcută: plecarea, împreună, spre casă, fie vară, fie iarnă, fie noaptea sau la amiază. Căutam cu toții un loc cât mai aproape de profesor, ca să nu pierdem nimic din ce ne povestea. Traversam pe la Eva, neatenți la ce e-n jur, gata să fim călcați de mașini, și ajungeam în fața blocului din Dionisie Lupu, unde mai
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
gândul la bunicul meu, țăran din câmpia Dunării, care nu știa carte și nu se pricepea la politică. Dar instinctul său sigur, nevoia lui de a trăi liber și demn, îl făceau să iasă în fiecare zi din casă, pe la amiază, și să privească cerul, cu speranța că într-o zi va fi primul care să strige satului întreg vestea cea mare: "Vin americanii!" 250 Am fost într-o vreme, pe când viața începuse să mi se pară atât de cenușie încît
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
unul pentru merinde și cort. Tu să-ți iei arc, lance, scut, cât mai multe săgeți. Ia și cuțit de aramă călită, bine ascuțit. Sclavul n-are arme. Tu îl păzești și te aperi. El cunoaște drumul. În ceasurile de amiază, vă odihniți; seara, noaptea și dimineața, mergeți. În fiecare noapte aprindeți câte un foc, acolo de unde-l mai putem zări noi. Să aprindeți copaci, flacăra lor se vede mai bine. Dacă nu vedem foc, noi stăm. Vă urmăm numai dacă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nu întîlniseră nici un om. Când arșița nu se mai putu îndura, își desfăcură cortul și se culcară la adăpostul lui. Ațipeau și numaidecât se trezeau înăbușiți. Aerul se scurgea în flăcări din soare, peste nisip și pietre. Se auzeau zgomotele amiezii acestui deșert ucigător: în arșiță, crăpau pocnind pietrele. Iahuben se vânzolea pe nisipul din cort. - Douăsprezece zile am mers cu toții de la țărm. De trei zile suntem pe drum noi doi. Oare cât ne-a mai rămas de mers, Auta? Dar
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
chiar în astfel de împrejurare cumplită, Mai-Baka era liniștit. Acum înțelegea urgia robiei și începea să bănuiască ce îl așteaptă, dar știa că nu se cade să se vaite tocmai omul cel mai voinic din toată oaza. Timpul era spre amiază. Numărătoarea și înscrierea noilor robi se sfîrșise: erau peste trei mii. Obosit de starea sufletească în care se afla, Auta s-a așezat la umbra unei colibe pustii. Deocamdată, nimeni nu avea nevoie de el. Văzîndu-l obosit și crezîndu-l înfometat
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]