5,099 matches
-
pândește lumea la toate colțurile. Contradicția nu e numai sensul vieții, dar și al morții. Orice act este identic tuturor celorlalte. Nu există nici nădejde și nici deznădejde, ci toate sânt deodată. Mori trăind și trăind mori. Absolutul este simultaneitate: amurguri, lacrimi, muguri, bestii și roze; toate înoată în beția indistinctului. Ah! singurătățile pline - cu senzația de Dumnezeu în transă - și-n care ești gelos pe tine însuți! Dacă nu simți că marea îți poate servi de pseudonim, n-ai gustat
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Ca un bolnav astral, senzații tulburător de fine să te apropie de taina muzicală a ființei. Auzi totul, plânsul eteric al unei lumi ascunse? Parcă florile și-au rupt rădăcinile în inimă... și ai rămas singur cu suspinele lor... Asculți amurgul unui crin? Sau melodia sfâșietoare a unui parfum necunoscut? De-am mirosi un trandafir până la sunet, ce marș funebru ne-ar deschide mai delicat o lespede-n azur? Și azurul însuși nu-și pierde strălucirea, suptă-n o muzică scoborând
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nu ești mai capabil de un fior religios prin faptul simplu de a privi. O viață plină, cu un nimb de absolut, ar fi aceea în care orice percepție ar fi o revelație. Ești pe cale a o realiza în sugestia amurgurilor marine... Uita-voi vreodată înserarea unică de la Mont-Saint-Michel, când, între un soare în agonie și o cetate mai singură ca soarele, toate apusurile lumii mă chemau spre o măreție tristă, întrezărită-n presimțiri? Și apoi, să te primbli cu acel
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
germană - n-a degenarat în sănătate? După înălțimile ei istorice, i s-a "așezat" sângele, și oamenii, în locul palorii, au preferat o apoteoză a untului. Sau Suedia, nu moare eșuată-n prospețime? - Ce o împiedică să se usuce glorios în amurg? Și cum pot fi țări care n-au soartă, din teamă de anemia consecutivă "istoriei"? Devenirea universală înregistrează numai popoarele ce nu se cruță, ce nu-și cumpănesc destinul, ci se îndreaptă triumfător și nemilos spre agonie. Primejdiile creației îndepărtează
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
aminte mai mult de cer ca fiorurile prin care am vrea să-l uităm. Doar prin moarte încetează omul de a fi o buruiană a devenirii și câștigă ceva din boala pură a florilor. - Și precum gândurile izvorăsc dintr-un amurg fraged al cărnii, așa florile dintr-o anemie visătoare a materiei. Ca să crezi nestrămutat în om trebuie să nu fii capabil de introspecție și să nu cunoști istoria. Numai un psiholog și un istoric au dreptul să disprețuiască "idealurile". Într-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nu mai poți crede c-ai trăit vreodată fără să-l cunoști... sau c-ai trecut cândva cu ochii închiși prin dulceața peisajelor de agonie. Ce înviorare ciudată îți descoperă verdețurile stingerii și înflorirea suspinelor fără de capăt! Pururi tânăr în amurguri, întremat în sfârșituri, căutând întinderile morții fiindcă viața nu-i destul de-ncăpătoare și încetinindu-ți răsuflarea ca zgomotul viețuirii să nu acopere depănările visului final! Sânt după-amieze de toamnă de o atât de melancolică nemărmurire, încît ți se oprește respirația
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
prin răutate și de viață prin umbre, la ce poți ajunge dacă nu la o mistică negativă și la o filozofie nocturnă? Crezi fără să crezi și trăiești fără să trăiești... Paradoxul îl rezolvi într-o duioșie însîngerată, întărit de amurguri și cernit de aurore. Vrăjit de surmenajul cunoașterii, doar într-un târziu ajungi să resimți imensa oboseală ce urmează insomniei spiritului. Și atunci începi să te trezești din cunoaștere și să oftezi după farmecele orbirii. Cum gândul răsare în paguba
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
însuflețește descompunerea măreață și funebră a gândului. Unde sînteți voi, cețuri crude și amăgitoare, de nu vă răsturnați încă pe o minte împăienjenită? În voi aș vrea să-mi sfâșii amarul și să-mi ascund o spaimă mai vastă ca amurgul plutirii voastre! Ce Nord mi se lasă-n sînge! A fi? O lipsă de pudoare. Aerul îmi pare o mânăstire în care Nebunia e stareț. Tot ce nu-i fericire este un minus de iubire. Omul nu poate crea nimic
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a nu ști totul? Și câte clipe numeri în viață de fericire sfâșietoare a cunoștinței? Nici un văl nu mai ascunde nici un lucru. - Dar să ne întoarcem la taine ca să putem respira... De ce amiezele au mai multă obiectivitate decât înserările? De ce amurgul e interior și belșugul de lumină rămâne în afară, în el însuși? ...Orice-i sugestie de sfârșit reprezintă un plus de subiectivitate. Viața ca atare nu se petrece în inimă. Numai moartea. De aceea-i ea fenomenul cel mai subiectiv
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
femeii secretele vieții le sânt diafane. Ei par a se fi învoit să greșească împotriva veghii duhului, dar nu reușesc decât să-și privească uitarea și să-și diminueze, prin gândire, farmecul dispariției orizontale. Astfel introduce luciditatea o notă de amurg în suspinele acelui ieftin absolut. Nu dezamăgirile, nici ura și nici orgoliul ne scutesc de oameni, cât tăriile sufletului, care se înstăpînesc în noi cu forța unei revelații subite. Atunci ce-ai mai putea spune cuiva și de ce i-ai
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
interminabilul dizolvant... și recăderea surdă a motivelor într-un subteran melodios și indefinit. O neurastenie a... sângelui, la artistul care și-a proiectat fastuos și măreț nervii în mitologie. Și de aceea, în încîntarea wagneriană, valuri îndepărtate și pline de amurg tălăzuiesc în preajma tâmplelor obosite sau răstoarnă peste vine adormite leacuri de vis și de pieire. Răbufnirile morții împestrițează peisajul gramatical al existenței, așa cum ni-l prezintă excesul de sistem al plictiselii, și-n locul lipsei de surprize ne așază la
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
întoarce mai mult împotriva lui ca singurătatea. Oare de ce amintirile nu mai au legătură cu memoria? Și patimile, de ce și-or fi pierdut rădăcinile din sînge? Balcanism ceresc... Razele răsfirate ce emană din Dumnezeu nu ți se-arată decât în amurgul minții. Apropierea de extaz e singurul criteriu pentru o ierarhie a valorilor. Experiența om a reușit doar pentru clipele în care acesta se crede Dumnezeu. Timpul se destramă în ondulații vagi, ca o spumă solemnă, de câte ori moartea împovărează simțurile cu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
epocă trebuie să respire inconștient în necondiționatul unui principiu, pentru a-l recunoaște ca atare. A ști răstoarnă orice urmă de certitudine. Conștiința - fenomen de limită a rațiunii - este o sursă de îndoieli, ce nu pot fi înfrînte decât în amurgul cugetului treaz. Luciditatea este un dezastru pentru adevăr, dar nu pentru cunoaștere, pe ale cărei baze se înalță o arhitectură complicată de erori, numită spirit din nevoie de simplificare. Duhul meu nu-și mai află îndestulare decât în metafizică și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mine, în ritmul cel mai trepidant să se deschidă florile și să strălucească putregaiul sufletului meu. Nimic din calculul meschin și din aprecierea rațională a existențelor curente să nu mai îngreuneze tensiunea nemărginită a vijeliei mele interne, a durerilor și amurgurilor mele. Cu sălbăticia impetuoasă a resurselor neexploatate din mine și cu încrederea bestială a patimilor comprimate, să înghit lumină și întuneric pentru orgia mea lăuntrică, pentru voluptățile și chinurile haosului meu, pentru tragicele încîntări ale deznădejdii și ale bucuriilor mele
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Noi, dimpotrivă, știm și trebuie să știm că începem, sîntem obligați a avea luciditatea începuturilor de viață, conștiința vie și reflectată a aurorei. Trezirea noastră la viață coincide cu o dilatare de perspectivă, pe care celelalte popoare o cunosc în amurgurile lor. Paradoxul acesta este inerent popoarelor ce se nasc la viață când altele mor, ai căror ochi întrezăresc lumină când alții se măresc pentru a nu-i copleși întunericul. De nu vom avea atâta tărie în conștiință pentru a da
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
el poate îndura în comun tragicul decadenței; îi rămâne însă subterfugiul politic, prin care, uzând de deficiența marilor puteri, el și-ar putea accelera ascensiunea. Nu este un mare merit a te afirma în vremurile când marile puteri își sărbătoresc amurgul. Este chiar o cvasibarbarie să-ți trâmbițezi o vitalitate nesemnificativă, după ce alții și-au cheltuit viața în sensuri. Barbaria veritabilă înseamnă biologie pură și poartă nereflectat și nedrept stigmatele barbariei. Căci ce este barbaria, dacă nu un imperialism ce nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
romanticei, identității ei, nevoii de a-și defini afinitățile. Epocile creatoare sânt mult prea rotunjite în sâmburele lor pentru a fi prea încăpătoare. Universalismul conștient, căutat, dezvoltat până la obsesia cuceririi extensive a spiritului, este un element definitoriu al epocilor de amurg, al acelor epoci de sinteză și de sincretism avide de toate valorile, juxtapunîndu-le, dar neînsumîndu-le, alăturîndu-le steril, într-un agregat axiologic. Divergența valorilor este pasiunea alexandrinismului. Sterilitatea spiritului îl face încăpător pentru orice și viziunea retrospectivă, reactualizând lumile de valori
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Titu Maiorescu, atunci ești obligat a recunoaște că primul este o piatră unghiulară a României, pe când ultimul un profesor mare și onorabil, pe care memoria națională îl va înregistra, cu timpul, tot mai înspre periferie. Începuturile unei culturi, ca și amurgurile, se desfată într-un haos pe care nu trebuie să-l disprețuim, fiindcă efervescența lui se purifică în epocile ei clasice. Eforturile stupide și absurde, ininteligibile, ale lui Eliade-Rădulescu, schimbarea limbii și filozofia îndoielnică, multilateralitatea confuză și en-gros-ismul lui cultural
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și nici un fel de remușcare. Marii dominatori care au suferit de o problemă etică și-au ratat destinul politic și istoric. Un Carol al V-lea sfârșește la mânăstirea Yuste în Estremadura, într-o retragere voluntară. Îndoielile lui au apropiat amurgul hegemoniei spaniole, întocmai ca obsesiile religioase ale urmașului său, Filip al II-lea. Filip al III-lea a fost și mai mult un maniac religios. Regii Spaniei, din cauza interesului lor pentru alte lumi, au dus țara de râpă, au închis
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ascendent, creator de cultură. El apare numai în perioadele ce urmează după epocile de mari libertăți și de instincte necontrolate. Există chiar o alternanță, un ritm periodic, care fixează cezarismul după fiecare perioadă democratică. Totuși, locul istoric al lui rămâne amurgul culturilor. Atunci izvorăsc personalități, fiindcă nu mai sânt idei și nu mai sânt idei dinamice. Într-un astfel de moment istoric, cezarismul suplinește un vid al culturii. Dacă tirania n-are nici un asentiment al colectivității, cezarismul este acceptat și uneori
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
specială, care aduce gestul, sentimentul, starea, tăcerea, lumina ochilor, apropierea trupurilor În cuvânt: erosul Începe și sfârșește În Lexicon: ,,A venit să-i primesc/ Sufletul/ În arborii mei de iarnă/ I-am povestit despre/ Poezie și șansa/ Tăcere sub fruntea amurgului/ Mi-a Întins mâna către/ Cu Întrebări și vestigii/ Din manuscrisele trecutului/ S-au Închis brusc/ Toate căile/ Spre/ Cel mai tânăr filosof/ Al timpului zero/ Am povestit alături/ Despre atingere/ În abstractul fără chirie/ Din Lexicon/ De atunci/ Ne
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
a revoltat împotriva unui astfel de spectacol rușinos. Împotriva acestei manifestări degradante de dispreț față de demnitatea vieții omenești. Cum să se bucure de moartea pe care mii de oameni o împart cu dărnicie în dreapta și-n stânga din zori până-n amurg, fără să trebuiască însă s-o înfrunte ei înșiși? Și, mai ales, fără să verse vreo lacrimă pentru sacrificiul celor care le multiplică miza pariurilor și a câștigurilor. Clatină din cap cu tristețe. Este într-adevăr ușor să fii curajos
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
compania unor alte asemenea revelații. Eram pe cale să pătrund În miezul unui mesaj secret În formă de Theatrum raționalist, repede repede, aveam să explorez eu după aceea, Între ora Închiderii și miezul nopții, obiectele acelea care În lumina oblică a amurgului Își dobândeau adevărata fizionomie, de figuri, și nu de instrumente. Sus, doar am trecut prin sălile dedicate meseriilor, energiei, elctricității, căci și așa nu m-aș fi putut ascunde În vitrinele acelea. Pe măsură ce descopeream sau intuiam sensul acelor Înșiruiri, eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
din viața mea n-a fost a mea - cum, de altfel, n-a fost a nimănui, prin definiție. M-am Îndrăgostit rapid de unica femeie În stare să facă totul fără mine. Apoi Marilena (Marylena? Mary Lena?). Să descriu liric amurgul, părul auriu, funda mare albastră, eu stând drept, cu nasul În sus În fața unei bănci, iar ea mergând În echilibru pe muchia spătarului băncii, cu brațele desfăcute, cumpănindu-și oscilațiile (delicioase extrasistole), fustița fluturându-i ușor În jurul coapselor rozalii. Fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
tragă imediat cortina atunci când vedea că Îl iau prea În serios. Reevoca propriu-i trecut, dar numai cu titlu de exemplum, ca să pedepsească vanitatea cuiva. „Eu mă Întreb unde o s-ajungem până la urmă”, zisese el Într-o zi. „Vorbiți de amurgul Occidentului?” „Ce, apune? La urma urmei, e specialitatea lui, nu crezi? Nu, vorbeam de lumea asta care scrie. Al treilea manuscris Într-o săptămână, unul despre dreptul bizantin, unul despre Finis Austriae și al treilea despre sonetele lui Baffo. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]