4,354 matches
-
aproape, sub lumina lămpilor, să le vadă toată lumea și să se îndemne. - Masă pricopsită, făcu Aglaia, din partea finului Tache, aici de față, patru prosoape lucrate de mâna nevestei și două sute de lei! Ruda se sculă în picioare și mulțumi pentru aplauze. 40 Muierea ajunse la cuscrul Vasile, îl ciupi de ureche, a întrebă pe șoptite ce dă și strigă apoi: - Alde Vasile dă o lampă și o sută de lei! Ar fi dat mai mult, dar îi pleacă băiatul la armată
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o disprețuiești? Însă e chiar ultima? Valoarea sentimentelor e dată de importanța lor socială. Care anume dintre ele poate fi de o utilitate mai mare pentru societate decât căutarea neliniștită a confirmării de către ceilalți, decât această sete de nestins după aplauzele galeriei care, atunci când e vorba de lucruri importante, se cheamă iubirea gloriei, iar În cazul celor mărunte - vanitate? Să fie iubirea, prietenia, orgoliul? Iubirea, În miile sale de nuanțe și cu nenumăratele sale derivații, prietenia și chiar orgoliul pornesc de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
o secundă. Săritura mă lăsă fără suflare, deși o așteptam. Nu-ți puteai da seama că era suspendată; saltul păru a fi cu adevărat spontan, iar ea ateriză la fel de ușor ca o picătură de apă. Spectatorii izbucniră în ropote de aplauze, iar Tabitha, roșie în obraji de mândrie, își ieși puțin din rol și schiță o reverență. —OK, foarte frumos, dar se poate și mai bine, zise MM, sărind jos de pe scaunul înalt și urcând pe scenă. Îmbrăcată în blugi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
avem de unde să știm, zise Hugo, pentru că n-am intrat încă. Dar dacă era o întrebare pur teoretică... —L-am luat de aici, zisei eu, împingându-l pe Hugo în sus, pe scări. Vă rog să ne scuzați. Hugo triumfase; aplauze furtunoase, complimente din toate părțile și o reacție extatică din partea impresarului. Plutea în cele mai înalte sfere, fără ajutorul vreunei substanțe artificiale. În seara aceea, eram pe post de funie care ținea balonul cu heliu pe pământ. Ușa de la intrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
and then Every time I try and every time I win And if I ever have a son I think I’m gonna name him - Bill! Or George! Anything but Sue!“1 —Și data viitoare, strigă Hugo, printre uralele și aplauzele publicului extrem de entuziast al lui Johnny Cash, e rândul tău să vii să zici: „Hai să ne împăcăm!“ Mi-am luat fusta mini, din latex, de pe cuier și am privit-o îndelung, gânditoare, întrebându-mă dacă mergea cu noua vestă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
o încalce. Stai puțin, cred că liderul israelian tocmai a ajuns... Un flux de energie străbătu mulțimea, mii de oameni întorcându-se spre scenă. Cel care se apleca spre microfon era vicepremierul, care fu întâmpinat cu un ropot politicos de aplauze. Deși în mod oficial era coleg de partid cu prim-ministrul, mulțimea știa totuși că fusese mult timp cel mai înverșunat dușman al său. Vorbea prea mult, fiind aclamat doar când pronunța cuvintele „În concluzie...“. În cele din urmă, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Acum agentul de pază începu să-și facă și el loc prin mulțime, risipind un mic grup de adolescenți. Vru să scoată arma, dar se răzgândi: ar fi stârnit panică. Mai strigă o dată, dar vocea îi fu imediat acoperită de aplauze susținute. Nu-i iubim pe palestinieni și nici ei nu ne iubesc pe noi, afirma premierul. Nu-i vom iubi niciodată și nici ei pe noi... Agentul se afla tot la trei rânduri de Guttman, care se îndrepta acum spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
aruncatul gunoaielor, fluieratul și tropăitul, ghionturile și scrâșnetele, gâlgâiturile și râgâiturile, tusea și sughițul, hohotul și cârâiala, spasmele și orgasmele, am zis! Nu se vor mai vinde bilete, nu va mai fi garderobă, se vor interzice pauzele între spectacole și aplauzele. Totul va trebui să fie un unic și continuu spectacol, în vecii vecilor, amin! Vor fi dărâmate clădirile, arenele și circurile unde se joacă teatru. Teatral se va juca în stradă, o dată pentru totdeauna! TOȚI: În stradă! în stradă! Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Ce? BRUNO: Asta o fi vrut să zică. MAJORDOMUL: Cine? Autorul? BRUNO: El a gândit-o. Precis asta trebuie să fie. (Cei doi dispar în groapă.) Ieșirea publicului se face prin groapă; actorii nu mai apar în scenă la eventualele aplauze; actorii se pot alinia pe traseul ieșirii prin groapă și pot împărți publicului pliante cu următorul conținut: MINCIUNA, PROSTIA ȘI URA AU FOST PERSONAJELE PRINCIPALE ALE ACESTEI PIESE. FIECARE SPECTATOR ESTE UN’PERSONAJ PRINCIPAL. NU IEȘIȚI ÎN STRADĂ. S-AR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Guvern, așa cum sperase de Silva, procesul șefilor militari - care are loc în ziua de 27 septembrie la Școala Navală, se transformă într-o răsunătoare biruință a revoluționarilor. Acuzații se apără în fața unei săli pline, entuziaste, care subliniază prin ropote de aplauze o mărturisire de credință naționalistă, orice șarjă împotriva ticăloșiei politicienilor. Generalul Carmona se transformă din acuzator în apologet. Juriul achită pe toți complotiștii, care se pot întoarce la unitățile lor și-și pot relua activitatea revoluționară. Citirea sentinței dă prilej
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
bătăile lor regulate; freamătul și gemetele a o mie de copaci, armonia locală a gureșelor păsări de vară și, peste râu, dincolo de copacii ritmici, vacarmul haotic și entuziast produs de tinerii satului care se scaldă, ca un fundal sonor de aplauze furtunoase. Capitolul 9 1 Am În față un dosar mare și jerpelit, legat În pânză neagră. În el sunt acte vechi, diplome, ciorne, jurnale, cărți de identitate, bilete scrise cu creionul și câteva tipărituri, care s-au aflat În păstrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
sticloși, neavând În mâini nimic pentru a-l ancora de această lume, Își azvârlea capul spre spate și Își recita poezia plasmodiind curgător și Îngrozitor de enervant, iar la sfârșit se oprea brusc, trântind ușa În nas ultimului vers și așteptând aplauzele să populeze tăcerea. Și mai era bătrânul cher maître depănând perlă după perlă dintr-o admirabilă povestire pe care o citise de nenumărate ori și Întotdeauna la fel, cu același aer dezgustat pe care-l avea chipul lui cu nobile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
atâta tot. Dacă vrei altceva, îți gătești. Și-ți și cumperi cu ocazia asta. Și eu am avut o zi lungă, să știi. Ce naiba e cu tine? Nu, nu sunt sarcastic. Carnea tocată e bună - la ce te aștepți? La aplauze? Nu mai fi așa obraznic, Ben. M-am dus înapoi în bucătărie și am trântit ușa după mine. Am stat nemișcată vreme de o clipă, încruntându-mă, apoi m-am dus la chiuvetă și am luat alt cartof. De ce fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
a oprit din citit. III. Un mort viu - iată un mort fericit Visez la un templu din care să mă excomunic singur. Brunschwig Nevoia maniacă de glorie este singura formă de tulburare psihică ovaționată public, în masă, și salutată cu aplauze. Nu vom duce niciodată lipsă de astfel de troglodiți; specia are nevoie de ei pentru a-și echilibra depresia gene tică, aplecarea către comportamentul pocăit, spectru al con fuziei între moarte și pedeapsă, între viață și vino văție. „Regenerarea“ speciei
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
înainte de vreme, către partidele care începuseră deja să jongleze cu voturile în alb ca și cum ar fi fost o vie bună de cules, iar ei, culegătorii, către ziare și celelalte mijloace de comunicare în masă, pentru ușurința cu care trec de la aplauzele din capitoliu la aruncările de pe stânca tarpeană, ca și cum ele însele n-ar fi fost o parte activă în pregătirea dezastrelor. Ceva dreptate aveau zeflemiștii din provincie, însă nu atâta câtă credeau ei. Pe sub agitația politică ce străbătea toată capitala ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și vasul, această busolă care, pe scurt, ne ghidează pe toți, se află aici, alături de noi, orientându-ne mereu cu vasta sa experiență, însuflețindu-ne mereu cu sfaturile sale înțelepte, instruindu-ne mereu cu exemplul său fără egal, mii de aplauze, prin urmare, și mii de mulțumiri, excelenței sale domnului președinte al republicii. Ovațiile au fost și mai călduroase decât primele, părea că nu voiau să se termine și nu aveau să se termine atâta timp cât prim-ministrul continua să bată din palme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ziua de mâine, vă jur că acesta nu mi se va stinge niciodată din memorie, va fi cununa mea de glorie în ceasurile fericite, consolarea mea în ceasurile amare, din toată inima vă mulțumesc, cu toată inima vă îmbrățișez. Alte aplauze. Momentele perfecte, mai ales când ating sublimul, au inconvenientul extrem de grav al duratei scurte, ceea ce, fiind evident, n-ar mai trebui menționat dacă n-ar fi împrejurarea existenței unei contrarietăți mai mari, care constă în a nu ști ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
două dintre ele, cel al mulțumirilor exprimate de președinte și cel al expunerii prim-ministrului când a susținut o nouă strategie unanim aprobată de cei prezenți și la care mă voi referi în această intervenție, nu pentru a-mi retrage aplauzele, departe de mine o asemenea idee, ci pentru a amplifica și facilita efectele acestei strategii, dacă modesta mea persoană poate aspira la atât de mult, mă refer la faptul că domnul prim-ministru a spus că nu contează pe obținerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
adresat invitaților înșirați în fața publicului : „Se pare că Piața nu și-a atins scopul dacă acum, la prezentarea evenimentelor de acolo, noi stăm tot aici, în sală, și ne uităm la dumneavoastră, «reperele epistemice», tot acolo, pe scenă, în fața noastră !”. Aplauze în picioare din partea tinerilor din sală... Nu era doar o simplă problemă de amplasare a scaunelor, ci o „pildă”, o modalitate spațială de a exprima o poziție - și opoziție - generațională. La o scară mai largă, aceeași atitudine s-a impus
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
intrarea solistul, mai dau chix suflătorii sau se supără dirijorul și oprește muzica și-i ceartă pe toți, de-a valma, totul e fragmentar și mereu reluat de la capăt, dar la concertul propriu-zis melodia se va lega fără cusur și aplauzele Europei... — Și când o să fie concertul ăsta, domnule Procopiu? întrerupse Pavel cu glasul lui șoptit încărcat de data asta de un sarcasm nelalocul lui, dat fiind că el era cel mai tânăr. — Înainte să te însori dumneata, replică ușor iritat
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
abia la miezul nopții, când m-am întors de la operă, iar ieri am fost plecat la Giurgiu. — Ce-a fost la operă? — Rigoletto, cu domnișoara Olimpia Mărculescu în rolul Gildei. N-am mai văzut așa ceva, a fost o furtună de aplauze și flori ca-n luna mai, nu ca-n decembrie. Generalul remarcă, în treacăt, că nu i-a spus cine-a fost Rigoletto, ci Gilda, și-l invită să intre. Barzoiul le deschise drumul, întorcând capul să vadă dacă vin
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
perimetrul rațiunii Să defilăm cu steagul valorilor sentimentale. Identitatea de mahala trebuie transformată în una de centru, nu doar mutată. Precum melcul, Brâncuși și-a dus la Paris satul. Patima câștigului financiar usucă toate celelalte idealuri. Adevărata virtute nu așteaptă aplauze. Lumea ar trebui să evolueze de la frica de celălalt spre grija pentru alții. Marile spirite savurează provocarea. Cine poate să spună repede de ce trăiește? Într-o comunitate nu trebuie să gândească toți la fel, ci împreună. Esențial în viață e
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
stors așa de tare, că nu a mai rămas decât geniul din ei. Gloria e superlativul notorietății. Nimbul valorii intră în sarcina posteriorității. La masa unde se tranșează gloria, niciodată nu există un tacâm în plus. Marile genii fug de aplauze. V. Hugo, Napoleon dar și franțuzoaicele au cucerit Europa. Spiritual, popoarele trăiesc din respirația elitelor. Găsesc mai ușor drumul spre glorie îndeosebi cei frustrați de elogii. Geniile apar, din când în când, ca stimulent. Dar și ca avertizare. În cazul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și ticăloșii celor învinși. Și moliile au, probabil, impresia că muncesc din greu la restructurarea stofelor. Singurele greșeli pe care le recunosc bărbații căsătoriți sunt cele de ortografie. Nu mizați prea mult pe lipsa de precizie a plutoanelor de execuție. Aplauzele pot stimula talentul. Dar și paranoia. Cândva, cuvântul om suna ca o promisiune. A existat iluzia că democrația creează în mod spontan caractere și prosperitate. O nenorocire mai mică decât cea prognozată poate trece drept un soi de fericire. Nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și indispensabilă. Uneori, inspirația este divină. Alteori - ocultă. Arta deschide ferestre, nu dărâmă pereți. Arta provoacă lumea. Culturii i se potrivește universalizarea, nu globalizarea. Un tablou în casă e o fereastră spre tine însuți. Marii artiști disprețuiesc banii, nu și aplauzele. În artă ca și în politică, unii călăresc tigri, alții - mârțoage. Arta este aria de convergență și de interferență a întrebărilor fundamentale. Plebeii au rămas în artă. Politicienii s - au refugiat în divertisment. Criticul de artă trebuie să aibă caracter
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]