4,707 matches
-
a fost asimilarea, în mod conștient, a civilizației romane. În anul 271, împăratul Aurelian a retras administrația și armata din Dacia nord-dunăreană. Dar o parte a populației romanizate a rămas la nord de Dunăre, pentru a exploata aurul din Munții Apuseni și sarea din bazinul Târnavelor. Între vechile centre urbane se numărau Sucidava, Dierna, Sarmizegetusa, Napoca, Porolissum, însă cea mai mare parte a locuitorilor vechilor orașe s-au retras spre ținuturile rurale din cauza populațiilor migratoare și au întemeiat așezări noi. Romanizarea
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
aceste înălțimi - la est Muntele Ksulot pe al carui povârniș se află orașul nou Natzeret Ilit, la sud Muntele Prăpastiei, (în ebraică Hâr Hakfitza, în arabă Djebel al Kafza) la vest Muntele Tzameret și la nord Muntele Avihu. Pe marginile apusene ale văii se află cartierul Orașului Vechi și Cartierul Latin, formate în marea lor parte de un labirint de ulițe pentru pietoni. Orașul modern s-a extins din această zonă în toate direcțiile, dar centrul sau se află la est
Nazaret () [Corola-website/Science/310509_a_311838]
-
cu un regim termic mai cald, cu desprimăvăriri timpurii și cu precipitații relativ reduse, fiind o climă favorabilă majorității culturilor agricole precum și pentru pomi fructiferi și viticultură. La sud- vest de localitatea Beltiug curge râul Crasna, care izvorăște în Munții Apuseni și se varsă în Tisa, iar la nord-est de aceasta localitate își are cursul râul Bolda. La 2,8 km de localitatea Beltiug, se află forajul de apă termală ( sonda FB 1 ) cu apă minerală iodurată, bicarbonatată, clorurată, sodică, hipermetală
Comuna Beltiug, Satu Mare () [Corola-website/Science/310724_a_312053]
-
instituțiile diferitelor puteri occidentale și aprecierile cele mai favorabile le-au primit sistemele judiciar și constituțional imperial german, care au fost de aceea adoptate de guvernarea Meiji. Cetățenii niponi au fost îndemnați să adopte din tot sufletul tot ce era apusean, în condițiile unui strict pragmatism corespunzător culturii tradiționale japoneze. Anumite tradiții și obiceiuri care legau Japonia de trecutul feudal au fost proclamate ilegale: purtarea în public a sabiei (katana) și a cocului bărbătesc, amândouă specifice clasei samurailor, care a fost
Imperiul Japonez () [Corola-website/Science/308754_a_310083]
-
sale nave au fost construite în șantierele navale britanice. Armata Imperială Japoneză a fost formată la început de consilieri francezi, iar mai târziu, după războiul franco-prusac, de consilierii germani, influențele franceze rămânând însă prezente. În 1873 a fost introdus sistemul apusean de recrutare, iar guvernul Meiji a făcut importuri mari de puști, tunuri și muniții europene și americane. Mai înainte de izbucnirea celui de-al doilea război mondial, Japonia își edificase un uriaș imperiu, care includea Taiwanul, Coreea, Manciuria și părți din
Imperiul Japonez () [Corola-website/Science/308754_a_310083]
-
exilului, în Țara Românească. Unii din fruntașii revoluționari însă, în frunte cu Avram Iancu, Ioan Buteanu, Axente Sever, Simion Balinț, Nicolae Vlăduț, Vasile Moldovean, adună legiunile pentru a organiza apărarea ultimelor puncte de rezistență ce au mai rămas, în Munții Apuseni. Spre mijlocul anului 1849 trupele maghiare sunt învinse de trupele țariste conduse de generalul Lüders, cu ajutorul miilor de transilvăneni organizați într-o armată de Avram Iancu. Începând cu 1850, pacea se restabilește și austriecii preiau încet-încet din nou controlul Ardealului
Comitetul Național Român (1848) () [Corola-website/Science/308797_a_310126]
-
din Baia), precum și o catedrală catolică construită de Alexandru cel Bun (Catedrala Catolică din Baia, ale cărei ruine se mai văd și astăzi). Cu timpul, pe măsura dezvoltării altor orașe, Baia a început să decadă. Dacă în 1599 un călător apusean scria că în Baia erau 3.000 case (adică circa 15.000 locuitori), peste aproape un secol (în 1691) un alt călător străin scria că ""orașul Cotnari și orașul Baia sunt cu totul deșarte"". Conform tradiției locale, Biserica "Sf. Gheorghe
Biserica Albă din Baia () [Corola-website/Science/308813_a_310142]
-
raclă de lemn, este păstrat în noua biserică a mănăstirii la loc de mare cinste. În incinta curții bisericii nr. 2 de la Geoagiu de Sus, în curtea cu brazi se află un important monument reprezentând o troiță specifică zonei Munților Apuseni, lucrată în 1897 la Mănăstirea Râmeț, în vremea cât stareț al acelui sfânt lăcaș a fost Evloghie Oța. În primăvara anului 1953, starețul Evloghie Oța și toți călugării de la Mânăstirea Râmeț (raionul Aiud), de la cele două paraclise din Teiuș și
Evloghie Oța () [Corola-website/Science/308887_a_310216]
-
demnitate și succes. Fratele său, Ioan, s-a întors din călătoriile în Italia și Ungaria la începutul lui noiembrie 1424. Obținuse puțin. Regele catolic al Ungariei îl încunoștințase, cu evlavie, că șansele de a-și asigura un ajutor din partea creștinătă-ii apusene ar fi mult sporite dacă el și poporul său ar jura supunere papei și s-ar uni cu Biserica Romei. Sugestia era departe de a fi nouă. O auzise, mai înainte, și tatăl lui Ioan, Manuel. Dar o respinsese întotdeauna
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
și el printre nenumărații morți. Dar Varna era departe de Morea și veștile acestea nu l-au stânjenit pe Constantin. Incursiunea sa peste istm fusese un succes remarcabil. L-a savurat și el. Găsise și un nou aliat în lumea apuseană. Filip al V-lea, duce al Burgundiei, era un sprijinitor înfocat al războiului împotriva păgânilor. Se oferise să aprovizioneze corăbii pentru cruciada de la Varna. Era dornic să ajute cauza în Grecia și fusese în legături prietenești cu fratele lui Constantin
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
ducele florentin al Atenei, care fusese obligat să-i aducă omagiu lui Constantin, se plângea fostului său senior și stăpân, sultanului Murad, rugându-l să-l ajute să restabilească statu-quo-ul. Sultanul, refăcut după victoria sa împotriva forțelor unite ale creștinătății apusene, la care mulți dintre vasalii săi creștini luaseră parte, îl considera pe despotul Constantin o pacoste răzvrătită, un ghimpe mărunt în partea europeană a imperiului său. Așa încât ar fi fost fericit să-i curme acestuia visurile de cucerire. În iarna
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
opoziție cu sinodul condus de patriarh, pe care refuzau să-l recunoască. Constantin nu era un apărător fanatic al unirii de la Florența. Dar rămăsese convins că aceasta oferea speranța supraviețuirii. El și poporul său puteau spera să obțină, din partea creștinătății apusene, ajutorul concret de care aveau nevoie disperată, numai dacă erau recunoscuți ca sprijinitori ai unirii. Antiunioniștii socoteau că acesta era un argument materialist josnic. Era limpede pentru ei, cum spusese Ioan Eugenikos, ca împăratul și dregătorii săi ar fi făcut
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
ceea ce mai rămăsese din imperiu. În alte părți din apusul Europei, amintirea dezastrului de la Varna, din 1444, era încă proaspătă în mintea oamenilor, potolindu-le romantica hotărâre de a merge în cruciadă împotriva necredincioșilor. În orice caz, cei mai mulți dintre suveranii apuseni erau ocupați cu propriile războaie și se liniștiră la vestea că Murad, călăul de la Varna, murise și că noul sultan, Mehmed, era tânăr și nehotărât. Singurul monarh occidental care a continuat să se dovedească preocupat de soarta Constantinopolului era Alfons
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
Italiei. Papa Nicolae a răspuns împăratului la 27 sept 1451. Mesajul său era pur și simplu acela că împăratul putea și trebuia să-și dea toată silința pentru a-și convinge clerul și poporul că prețul ajutorului concret din partea creștinătății apusene era acceptarea fără echivoc a unirii de la Florența. Patriarhul Grigorie trebuia repus în drepturi, iar numele papei, pomenit cum se cuvineîn bisericile grecești. Grecii care nu puteau fi convinși să accepte acești termeni trebuiau trimiși la Roma pentru o cură
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
I-au răspuns la 16 noiembrie 1452. Au pretins că făcuseră deja, pe cont propriu, planuri pentru împrejurări neprevăzute vizând apărarea Constantinopolului. L-au îndemnat pe împărat să i se adreseze papei pentru organizarea unei coaliții a tuturor puterilor creștine apusene și au promissă-și folosească bunele oficii pe lângă papa Niocolae și cardinalii venețieni din Curie ca aceștia să se îngrijească de întreprinderea unei acțiuni urgente. Scrisoarea venețienilor se afla în drum spre împărat când s-a petrecut incidentul scufundării uneia dintre
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
au fost cu siguranta șterse de viituri dar în Sala Minunilor, în masă imensă de chiropterit cu siguranta se găsesc stratificate viețile miilor de generatii care au trăit aici. În plină epoca a bronzului când probabil a fost descoperit aurul Apusenilor, așezările umane explodează și urcă de pe văile fertile ale râurilor pe vârfurile munților, până la 1300 m altitudine. La Sălciua, lângă peșteră Huda lui Papara, au fost descoperite morminte tumulare vechi de 5 milenii. De aici, povestea merge mai departe... De la
Peștera Huda lui Papară () [Corola-website/Science/309416_a_310745]
-
categoria binecunoscută a ofrandelor din peșteri. Solomonar, solomonar în Apuseni este unul dintre cele mai enigmatice personaje ale mitologiei populare românești. Stăpâni ai vanturilor și călători prin nori, solomonarii trăiesc în poveste, dar și prin pădurile Bucovinei sau prin cătunele Apusenilor. Ei sunt inițiați în științele astrologiei, ale prezicerii viitorului, dar mai ales in stăpânirea tuturor fenomenelor meteorologice. Ei se trag din vechii preoți asceți traco-geti - kapnobatai călători prin nori sau umblători prin fum, cei care săgetau norii spre a opri
Peștera Huda lui Papară () [Corola-website/Science/309416_a_310745]
-
de guerilă cu autoritățile sovietice în timpul ocupației sovietice în timpul celui de-al doilea război mondial și în perioada postbelică. Mișcări de rezistență antisovietice similare au luptat împotriva dominației străine și în alte țări din Europa Răsăriteană - Polonia, România sau Ucraina apuseană. Uniunea Sovietică a trecut în 1940 - 1941 la ocupația militară a celor trei state baltice independente și, după o perioadă ocupației naziste, din 1945 până la proclamarea independenței lor. În special în perioada de până la moartea lui Stalin, represiunile sovietice au
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
Cluj-Napoca, obținând diploma de "Manager în Administrația Publică". Ca urmare a studiilor absolvite, a îndeplinit funcțiile de Șef de serviciu la Agenția pentru Dezvoltare Regională "Centru" (1999-2001) și de Director al Unității de Implementare " Proiectul de dezvoltare rurală a Munților Apuseni" - finanțat de FIDA (2001-2002). În anul 2005, a absolvit și Colegiul Național de Apărare. În prezent, este student la cursurile de masterat în "Relații Publice și Comunicare" ale Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative (SNSPA). este membru al Partidului
Dan Motreanu () [Corola-website/Science/304944_a_306273]
-
cucerirea teritoriilor pe care le pretindeau, după care să ceară Franței și Angliei încetarea ostilităților. Pentru a apăra aceste teritorii, Marele Stat Major polonez a încercat să contrabalanseze slăbiciunea strategică a forțelor sale prin masarea efectivelor de-a lungul frontierelor apusene, pentru apărarea celor mai importante zone industriale și a celor mai bine populate regiuni ale țării, în special ariile înconjurătoare ale orașelor Poznań și Łódź. În momentul în care s-a hotărât efectuarea retragerii strategice pe linia râului Vistula, era
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
propagande în favoarea prieteniei cu aliatul sovietic și care așteptase plină de speranță încheierea războiului și ar fi acceptat cu greu declanșarea unei noi conflagrații, dar și de o bună parte a clasei politice occidentale, mult mai interesată de refacerea economiilor apusene secătuite de război, decât de soarte țărilor est-europene. Mikołajczyk și colegii săi din guvernul polonez în exil au insistat pentru menținerea neschimbată a granițelor poloneze interblelice, sau măcar pentru schimbări teritoriale limitate, aceasta fiind o poziție imposibil de apărat în
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
cu diferite nume Arva, Haram, Chery sau Orovcakk. Primele începuturi ale acestei localităti sunt conjugate cu tendintele de dezvoltare a mineritului încă din vremea romanilor. În "Istoria românilor din cele mai vechi timpuri și până astăzi", se menționează: "„În Munții Apuseni, erau opt centre de exploatare a aurului cele mai însemnate din toată Dacia... alte două în Banat la Sasca și Moldova."", iar profesorul universitar Victor Stanciu amintește Oravița printre localitățile din care romanii exploatau aurul. Un alt argument privind vechimea
Oravița () [Corola-website/Science/297035_a_298364]
-
stabili conducerea sovietelor în Belarus și Ucraina. Înaintarea către vest a Armatei a 16-a avea să ducă la izbucnirea războiului polono-sovietic din 1919-1920. După semnarea Tratatului de la Brest-Litovsk, noua graniță ruso-germană era controlată din partea rușilor de așa-numita Secțiunea apuseană a trupelor de acoperire (Западный участок отрядов завесы), sau mai simplu Acoperirea vestică. Aceste trupe erau formate din subunități puțin numeroase și eterogene. Comandantul lor general era Vladimir Egoriev. (Funcția sa oficială era aceea de "conducător militar - военный руководитель", fostele
Armata de Vest (Rusia) () [Corola-website/Science/305017_a_306346]
-
frontieră au fost transferate în zonele fierbinți ale fronturilor războiului civil. Mai apoi, recrutările pentru completarea efectivelor Armatei Roșii au permis reorganizarea detașamentelor din zona de frontieră în divizii ale armatei regulate, care aveau să fie reunite în noua Regiunea apuseană de apărare - Западный район обороны. Documentul care a oficializat nașterea noii regiuni militare a fost Ordinul № 3/2 septembrie 1918. Regiunea se extindea de la Petrograd până la marginea frontului sudic și era comandat de Andrei Snesarev. La scurtă vreme după anularea
Armata de Vest (Rusia) () [Corola-website/Science/305017_a_306346]
-
a oficializat nașterea noii regiuni militare a fost Ordinul № 3/2 septembrie 1918. Regiunea se extindea de la Petrograd până la marginea frontului sudic și era comandat de Andrei Snesarev. La scurtă vreme după anularea Tratatului de la Brest-Litovsk de partea sovietică, Regiunea apuseană de apărare a fost transformată în Armata de Vest pe 15 noiembrie 1918, cu garnizoana principală în Smolensk. Această armată era formată din Divizia de infanterie lituaniană Pskov, Divizia a 7-a de pușcași Vitebsk și unitățile teritoriale ale celui
Armata de Vest (Rusia) () [Corola-website/Science/305017_a_306346]