13,069 matches
-
Nici una. Mititelului, nu. Mititelul primul. Lașule, ticălosule, cum se poate, cum ai putut... Dacă-l găsesc, se gândește, dacă-l găsesc Îl... A făcut-o deja. Urme de sânge Îl poartă În camera de alături. Agentul principal trece pe sub un arc, face câțiva pași și dă peste o pereche de papuci de cauciuc. I-a dat jos. Cum de altfel și-a dat jos și costumul de culoarea nisipului pe care Îl purta, murdar de sânge, l-a Împăturit pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cred că ne era, pentru că, deși nu ne spusese nimeni ce-o să fie, stăpânul ne-ndemnase să luăm și arme, în cazul meu, toporul ăl mare de crăpat rădăcini și mai aveam în căruță și barda. Mai era Mărineci cu arcul de la ta-său mare și încă doi argați mai tineri cu satârele. Măria sa, spătarul, Dumnezeu să-l ierte, avea sabie și buzdugan la brâu. Nu credeam c-o să fie luptă, dar ne era frică. Am stat pe loc și ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
îl știa bine, încă de pe când era copil. Cu baloanele plutitoare legate de talie, înotase ușor până la stufărișul de lângă insulă. Era frig, dar era învățat și-și lăsase hainele într-o scorbură, ca să le ia repede după aceea. Avea un arc care trimitea săgeata cu vârtej și-l ținea doar pentru evenimente speciale. A tras în el cum l-a văzut pe mal, zgribulit ca o cioară plouată, și nici nu s-a mai uitat să vadă cum cade; a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pe insulă, curge din plin. Lăsând gluma la o parte, am fost impresionat până la lacrimi de săracele dobitoace, care munceau fără să crâcnească în arșița aceea de iad, urcând pe muntele de piatră seacă. Datorită vulcanului, Santorini, are forma unui arc de cerc, pentru că numeroase porțiuni s-au scufundat, iar apele mării au invadat craterul cel mare și au rămas două insulițe Nea Kameni și Thira, botezate astfel de dorieni și unde se află încă două cratere. Valurile tsunami formate în urma
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
au stricat peisajul cu statuia lui Lenin! Modul brutal în care natura s-a jucat cu pământul a creat o priveliște de basm: Plaja Neagră formată din pietre, în unele porțiuni mici și asemănătoare cu nisipul și acel portic, un Arc (Kamara în limba greacă), care a făcut parte în Antichitate dintr-un sanctuar închinat lui Poseidon, Plaja Roșie - care îți dă senzația SF că ești pe Marte, Plaja Îndrăgostiților și Plaja Albă - de unde poți admira muntele, din care mușcă marea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
copilăriei mele. Copilăria are o rețetă unică nescrisă: o rază de soare, o stea strălucitoare, o picătură de ploaie, câțiva fulgi de nea , un curcubeu, un câmp înverzit și o mare nesfârșită de un albastru copleșitor. Deodată, aurora ca un arc se ivește pe cer, iar zbuciumul pământului mă trezește din visul meu... O ultimă strigare de lumină, o rază de pasiune și totul se ascunde în umbra nopții! E ireal! Câtă durere, chin, jale! Departe, se vedea satul ca într-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mai întâi pe o șosea plină de mașini care îl claxonau, deoarece mergea nestingherit prin fața lor. Era impresionat de ceea ce vedea: case mari, oameni mulți, mașini colorate, iar cerul senin luminat de soarele puternic îi încălzea puternic spatele, unde avea arcul cu săgețile. Se luă după câțiva oameni și intră într-un magazin. Prâslea era foarte nedumerit, deoarece el nu mai văzuse nimic asemănător până atunci. Totul i se părea straniu. Ajuns în magazin, văzu că niște oameni luau niște obiecte
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
modelajele de la Casa Pionierilor, figurile din desenele animate făcute din placaj traforat și apoi pictate broșurile franțuzești, nemțești, americănești și iugoslave cu benzi desenate, pe care le primisem de la foștii colegi ai lui tata, cuțitul de vânătoare, un tomahawk, praștia, arcul, pistoalele de jucărie, trei patroane vechi care încă mai miroseau a praf de pușcă, cele trei echipe de fotbal cu nasturi, șahul cioplit manual a cărui cutie, înăuntru, avea și joc de table, posterele mele, unul câte unul, calendarul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cățăra atât de sus ăia de le-au făcut, erau și destul de tocite și nici ce anume reprezintă nu se vedea prea bine, parcă am recunoscut în ele niște case și animale și o mulțime de siluete umane, unele țineau arcuri în mână, altele vânau cu lancea mistreți și urși de pe un car tras de cai, mai era acolo și un uriaș, culcat la pământ, dar nu-mi dădeam seama dacă era femeie sau bărbat, pentru că din figură îi rămăseseră doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cît era de lungă peste ocupantul al cărui bust gol ieșea de sub cuvertura kaki rezervată prizonierilor. Lucas, trezit brusc, se Încruntă văzîndu-i chipul la doar cîțiva centimetri de obrazul lui. Marie Încercă să se ridice, dar, În gestul ei rapid, arcurile patului se mișcară, bara de sprijin alunecă, așa că se prăvăli din nou peste el. - De două ori la rînd, asta e deja provocare, murmură el imobilizînd-o cu brațele. Își aținti privirea În ochii ei. - Nu pe el Îl iubești. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
La raionul medical de la FNAC, descoperi o carte scrisă de o sexologă americană, care pretindea că-i poate Învăța pe bărbați să-și controleze ejacularea printr-o serie de exerciții. Trebuia, În special, tonifiat un mic mușchi În formă de arc situat chiar sub testicule, mușchiul pubo-coccigian. Prin contractarea puternică a acestui mușchi Înaintea orgasmului, Însoțită de o inspirație profundă, era teoretic posibil să se evite ejacularea. Bruno Începu să facă exerciții; era un țel, merita să i se consacre. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
întrerupe Maya. Își pune mâinile pe umerii mei. Samantha, ești incredibil de tensionată. Ai umerii încordați, inima îți bate foarte repede... din câte văd eu, ești pe punctul de a ceda nervos. Mă simt foarte bine. Ești întinsă ca un arc ! — Ba nu ! — Trebuie să te hotărăști să o lași mai moale, Samantha. Mă privește în ochi. Numai tu poți hotărî să-ți schimbi viața. Ai de gând să faci asta ? — Păi... ăăă... Mă opresc cu un tresărit de surpriză, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
că n-ai mai jucat până acum ! spune sceptic după ce-mi agăț pe panou dubla de opt câștigătoare. — Păi n-am mai jucat, zic nevinovată. N-are nici un sens să-i pomenesc de cei cinci ani de tras cu arcul pe care i-am făcut la școală. În cele din urmă, Nathaniel sună din clopoțel pentru Ultimele comenzi și, o oră și ceva mai târziu, ultimii câțiva clienți răzleți se îndreaptă spre ușă, unde se opresc să-și ia la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
zîmbesc cît de veselă pot. Nu te teme, Lissy. O să fiu bine. Și asta și am de gînd, să mă duc acasă. Dar, cînd ajung afară, Îmi dau seama că nu-mi vine deloc să plec. SÎnt Încordată ca un arc. Nu am stare nici să mă duc la petrecere și să fac conversație - dar nici să rămîn uitîndu-mă la cei patru pereți ai dormitorului meu. Nu Încă. În loc de asta, traversez zona cu pietriș, spre sala goală. Ușa e descuiată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
crengi din acelea cum aveau vânătorii În toată firea, trăgând cu sulițele lor mici Într-un trunchi de copac doborât. Doi bătrâni se plimbau printre ei, fără să-i scape din ochi, certându-i ori de câte ori sulițele mici nu nimereau trunchiul. - Arc, Îmi spuse Vindecătorul lor. Arc și săgeți. Îți spun numele lor, deși nu mai ai nevoie de cuvinte. Nici de ochi. Nici de gură și nici de găurile de jos. - Pfuuh, o să mă dai Umbrei, m-am sumețit eu. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vânătorii În toată firea, trăgând cu sulițele lor mici Într-un trunchi de copac doborât. Doi bătrâni se plimbau printre ei, fără să-i scape din ochi, certându-i ori de câte ori sulițele mici nu nimereau trunchiul. - Arc, Îmi spuse Vindecătorul lor. Arc și săgeți. Îți spun numele lor, deși nu mai ai nevoie de cuvinte. Nici de ochi. Nici de gură și nici de găurile de jos. - Pfuuh, o să mă dai Umbrei, m-am sumețit eu. El clătină capul, semn că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
În apă? Am dat să-l Întreb, dar chiotele urmăritorilor noștri se auzeau din ce În ce mai tare. Alergau pe mal, unii dintre ei Își azvârleau de pe ei blănurile de urs, alții se pregăteau să arunce cu sulițele, iar alții aținteau spre noi arcurile. - Blana, strigă Runa din apă. Peste Enkim! Am Înțeles deîndată și m-am tras pe cât de repede puteam deasupra prietenului meu care dădu un screamăt de durere. O suliță plescăi În apă, chiar lângă noi. Noroc că volbura din jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Împărțiți vorbele tăntălăilor ăstora care nu le pricep! Ei o să facă alte și alte vorbe și, din cauza asta, lucrurile o să se Încurce de tot. - Vorbele Tatălui nu mai ajung, Scept. Pe vremea Tatălui nu erau nici case, nici luntre, nici arcuri, nici numere... nu era mai nimic. - Nici nu era nevoie de asemenea lucruri și vorbe noi. Cu vorbe, sau fără, crezi că cei ca Dilc o să fie mai breji decât Tatăl? Căzăturile astea?! Ei să ne pună la adăpost de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
bine că venim cu tine, Îmi ziseră cu același gând parcă. Am pus Într-o traistă blănuri, pietre de mână și ierburi de leac. Minos ne-a dat câte o pereche de sulițe fiecăruia, iar Runei i-a dăruit un arc meșteșugit de Însuși Dilc. Apoi, ne conduse spre marginea satului, Împreună cu Selat și cu bătrânul Philo. Am ajuns din nou la apa care curge, la o aruncătură de băț de lucrul acela făcut de Enkim. Mi-am iscodit prietenul dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pe gânduri. Aruncă un vreasc pe foc și se uită la vânătorii lui care Înlemniseră privindu-mă. - Hm. Ia zi: cum se cheamă sulițele alea mici ale lui Krog? Întrebă Vindecătorul după o vreme, micșorând ochii. - Săgeți. Le pui În arc așa, și le ațintești asupra vrăjmașului. Runa! am strigat În minte, iar ea s-a ridicat, cu burta mare de-acum, și a scos arcul cu săgețile din traiste. A văzut un trunchi de copac rătăcit În peșteră și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mici ale lui Krog? Întrebă Vindecătorul după o vreme, micșorând ochii. - Săgeți. Le pui În arc așa, și le ațintești asupra vrăjmașului. Runa! am strigat În minte, iar ea s-a ridicat, cu burta mare de-acum, și a scos arcul cu săgețile din traiste. A văzut un trunchi de copac rătăcit În peșteră și a tras În el trei săgeți care s-au Înfipt una lângă alta, alcătuind ceea ce Selat numea un triunghi perfect. - Oh, făcură vânătorii strânși În jurul focului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
luntrele mele, are să-mi dea ceva În schimb. M-am uitat la el. Ce să-i dau? Vânat de prisos n-aveam. Ierburile de leac le știau și ei. Blănurile noastre erau roase și rupte. Sulițe aveau și ei, iar arcul Runei... - Dă-ne un nume, Krog, zise Vindecătorul atunci. Pune-ne un nume! Să fim noi primii care primim nume de la toiagul Tatălui, de la fratele de sânge al lui Moru, de la cel ce duce vestea În lume. Am izbucnit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de parcă ne-am fi mișcat pe pământuri atâta amar de vreme fără țintă, de parcă nici n-am fi apărut vreodată, de parcă nici drept să lăsăm urme n-am avea. E ca și cum am fi făcut case degeaba, ca și cum am fi făcut arcuri și sulițe degeaba, ca și cum ne-am fi bucurat degeaba, ca și cum pruncii, chiar, ni s-ar fi născut prostește, pentru că nimeni n-o să mai rămână ca să-și amintească. Și, chiar dacă ar rămâne careva, cu ce vorbe să-și amintească? Cu alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Se uitară la sulițele noastre iar câțiva, mai curajoși, ni le traseră din mâini și Începură să se joace cu ele. Se vedea că erau obișnuiți cu armele, numai că ale noastre erau prea grele pentru ei. Se mirară de arcul Runei și o puseră să-l mânuiască. Amuțiră cu toții la vederea săgeții care despică una dintre frânghiile acelea din lemn ce cobora din copaci, răsucită și subțire. Apoi, izbucniră În râs și ne făcură semn să-i urmăm. Casele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
o parte și În alta, doar-doar or afla cât de bine se știa Logon cu vrăjmașii mei. Așa au făcut. Enkim Își lăsase părul și barba să crească, iar Runa Își azvârlise Într-o râpă sulițele, pietrele de mână și arcul, astfel Încât nimeni să nu-i recunoască, după care se amestecaseră cu puhoaiele de oameni care mă urmăreau. Se lipiseră de niște vânători de pripas, care Își părăsiseră pământurile de unii singuri, astfel Încât ai fi zis că Runa și Enkim porniseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]