4,412 matches
-
1208, i-a invitat pe cei doi duci ai Poloniei Mari, pe Arhiepiscopul de Gniezno și pe Episcopii de Wroclaw, Lubusz și Poznań, la o întâlnire în Głogów. După lungi discuții, s-a ajuns la o înțelegere între Vladislav și Arhiepiscopul Kietlicz, care putea reveni în Gniezno și i se restaurau toate bunurile sale, în schimbul ridicării anatemei împotriva ducelui. Cu toate acestea, conflictul dintre unchi și nepot a rămas nerezolvat. În 1210, Vladislav l-a sprijinit de Mieszko al IV-lea
Vladislav al III-lea Picioare Groase () [Corola-website/Science/330632_a_331961]
-
rezolva problemele și misterul Bulii Papale. Mieszko al IV-lea Picioare Zgomotoase nu s-a prezentat la întâlnire; cu ajutorul unei aramte și datorită sprijinului familiei Gryfici, el a reusit să intre în Cracovia și să preia Wawelul. Cu toate acestea, Arhiepiscopul Kietlicz nu intenționa să accepte situația, primind sprijin de la tinerii prinți și de la bisericile locale, pentru a retrage Bula Papală fatidică. Acest lucru a avut succes, iar când Mieszko al IV-lea Picioare Zgomotoase a murit în mai 1211, Leszek
Vladislav al III-lea Picioare Groase () [Corola-website/Science/330632_a_331961]
-
Zgomotoase a murit în mai 1211, Leszek cel Alb a fost capabil să se întoarcă la tronul din Cracovia. Intențiile vechii generații nu au reușit. În 1215, poziția lui Vladislav al III-lea era slăbită în continuare de creșterea puterii Arhiepiscopului Henric Kietlicz, care a sprijinit prevederile celui de-al IV-lea Consiliu Luteran, și a congresului principilor juniori în Wolbórz, unde Leszek I cel Alb, Conrad I de Masovia, Vladislav Odonic și Cazimir I Opole, nu doar au fost deacord
Vladislav al III-lea Picioare Groase () [Corola-website/Science/330632_a_331961]
-
tânărul prinț a primit întregul district Poznań și cetățile sale). Acordul dintre unchi și nepot a fost confirmat de Bula Papală emisă de Papa Honorius al III-lea pe 9 februarie 1217. A fost, de asemenea, o reconciliere oficială cu Arhiepiscopul Kietlicz, care a primit privilegiul de la Vladislav al III-lea, de a i de restitui veniturile de la mănăstirea din Łekno. Termenii de reconciliere din 1216 au durat mai puțin de un an. Atitudinea mândră și ambițioasă a Arhiepiscopului Kietlicz a
Vladislav al III-lea Picioare Groase () [Corola-website/Science/330632_a_331961]
-
oficială cu Arhiepiscopul Kietlicz, care a primit privilegiul de la Vladislav al III-lea, de a i de restitui veniturile de la mănăstirea din Łekno. Termenii de reconciliere din 1216 au durat mai puțin de un an. Atitudinea mândră și ambițioasă a Arhiepiscopului Kietlicz a descurajat susținătorii săi și au oprit amestecul său în afacerile Dinastiei Piast. Importanța sa a suferit o scădere continuă după înfrângerea politicilor Papei Inocențiu al III-lea. În 1217 a fost încheiat un tratat neașteptat între Leszek I
Vladislav al III-lea Picioare Groase () [Corola-website/Science/330632_a_331961]
-
capturat în 1209 de către Conrad al II-lea, și recuperat ulterior de Henric I cel Bărbos un an mai târziu). Tratatul de la Sądowel a fost ratificat de către o Bulă Papală eliberată special pe 9 mai 1218, care a rupt puterea Arhiepiscopului Kietlicz. După moartea Arhiepiscopului Kietlicz în 1219, adunarea comună a ales pentru postul de Arhiepiscop, pe cancelarul Wincenty z Niałka, unul dintre asociații apropiați ai lui Vladislav al III-lea. În ciuda multor beneficii primite de Vladislav al III-lea după
Vladislav al III-lea Picioare Groase () [Corola-website/Science/330632_a_331961]
-
Conrad al II-lea, și recuperat ulterior de Henric I cel Bărbos un an mai târziu). Tratatul de la Sądowel a fost ratificat de către o Bulă Papală eliberată special pe 9 mai 1218, care a rupt puterea Arhiepiscopului Kietlicz. După moartea Arhiepiscopului Kietlicz în 1219, adunarea comună a ales pentru postul de Arhiepiscop, pe cancelarul Wincenty z Niałka, unul dintre asociații apropiați ai lui Vladislav al III-lea. În ciuda multor beneficii primite de Vladislav al III-lea după Congresul de la Sądowel, el
Vladislav al III-lea Picioare Groase () [Corola-website/Science/330632_a_331961]
-
Bărbos un an mai târziu). Tratatul de la Sądowel a fost ratificat de către o Bulă Papală eliberată special pe 9 mai 1218, care a rupt puterea Arhiepiscopului Kietlicz. După moartea Arhiepiscopului Kietlicz în 1219, adunarea comună a ales pentru postul de Arhiepiscop, pe cancelarul Wincenty z Niałka, unul dintre asociații apropiați ai lui Vladislav al III-lea. În ciuda multor beneficii primite de Vladislav al III-lea după Congresul de la Sądowel, el nu a participat la campania națională împotriva prusacilor păgâni. Motivul pentru
Vladislav al III-lea Picioare Groase () [Corola-website/Science/330632_a_331961]
-
pretext, a preluat cea mai importantă cetate poloneză la Santok și a asediat regiunea Lubusz. Henric al II-lea a moștenit, de asemenea, de la tatăl său, disputele cu Conrad de Masovia, cu Vladislav Odonic și cu Biserica, conduși de Pełka, Arhiepiscop de Gniezno, care pretindea beneficiile promise de Henric I. Din fericire pentru Henric al II-lea, situația s-a schimbat în mod neașteptat, după moartea lui Odonic din 5 iunie 1239, lăsând doi fii minori: Przemysl I și Boleslav cel
Henric al II-lea cel Pios () [Corola-website/Science/330649_a_331978]
-
de Silezia la Wrocław din 1266 și Mare Duce al Poloniei din 1288 până la moartea sa în 1290. Fiind minor la moartea timpurie a tatălui său în 1266, Henric al IV-lea a fost plasat sub tutela unchiului său patern, Arhiepiscopul Vladislav de Salzburg. Arhiepiscopul considera că drumurile constante între Cracovia și Salzburg erau nepotrivite pentru un copil, astfel în 1267, l-a trimis pe Henric la Praga pentru a fi ridicat la curtea regelui Ottokar al II-lea al Boemiei
Henric al IV-lea cel Drept () [Corola-website/Science/330655_a_331984]
-
din 1266 și Mare Duce al Poloniei din 1288 până la moartea sa în 1290. Fiind minor la moartea timpurie a tatălui său în 1266, Henric al IV-lea a fost plasat sub tutela unchiului său patern, Arhiepiscopul Vladislav de Salzburg. Arhiepiscopul considera că drumurile constante între Cracovia și Salzburg erau nepotrivite pentru un copil, astfel în 1267, l-a trimis pe Henric la Praga pentru a fi ridicat la curtea regelui Ottokar al II-lea al Boemiei. După moartea lui Vladislav
Henric al IV-lea cel Drept () [Corola-website/Science/330655_a_331984]
-
a luat Ducatul Opole al fratelui vitreg a lui Henric, Jarosław. Mieszko își dorea mai multe proprietăți, inclusiv cele ale lui Henric, însă nu le-a putut dobândi, confruntându-se cu opoziția bisericii care îl sprijinea pe Henric. Datorită intervenției Arhiepiscopului de Gniezno, Henric Kietlicz și a Episcopului de Wrocław, Ciprian, Henric și-a menținut granițele sale, deși a trebuit să plătească 1.000 de bucăți de argint pentru susținătorii săi. Când Sfântul Imperiu Roman se afla în mjilocul luptelor dintre
Henric I cel Bărbos () [Corola-website/Science/330645_a_331974]
-
a dus la mai multe confuzii politice. Vladislav Odonic se aștepta să primească exact aceleași terenuri de la unchiul său, Vladislav al III-lea iar aceasta decizie l-a exclus. Odonic a continuat să aibă susținerea bisericii, care era condusă de Arhiepiscopul Henric Kietlicz de Gniezno. Cu toate acestea, Vladislav al III-lea s-a dovedit a fi mai puternic și a reușit să-i exileze pe cei doi adversari, Odonic și Arhiepiscopul de Gniezno. Aceste evenimente l-au plasat pe Henric
Henric I cel Bărbos () [Corola-website/Science/330645_a_331974]
-
continuat să aibă susținerea bisericii, care era condusă de Arhiepiscopul Henric Kietlicz de Gniezno. Cu toate acestea, Vladislav al III-lea s-a dovedit a fi mai puternic și a reușit să-i exileze pe cei doi adversari, Odonic și Arhiepiscopul de Gniezno. Aceste evenimente l-au plasat pe Henric într-o situație dificilă, pentru că avea o datorie față de Arhiepiscop, care îl ajutase la începutul domniei sale. După o scurtă ezitare, Henric a decis să-l susțină pe Vladislav al III-lea
Henric I cel Bărbos () [Corola-website/Science/330645_a_331974]
-
III-lea s-a dovedit a fi mai puternic și a reușit să-i exileze pe cei doi adversari, Odonic și Arhiepiscopul de Gniezno. Aceste evenimente l-au plasat pe Henric într-o situație dificilă, pentru că avea o datorie față de Arhiepiscop, care îl ajutase la începutul domniei sale. După o scurtă ezitare, Henric a decis să-l susțină pe Vladislav al III-lea. Pe de altă parte, el a dat noul teren dobândit de la Kalisz lui Odonic, cu excepția regiunii Poznań. Această politică
Henric I cel Bărbos () [Corola-website/Science/330645_a_331974]
-
cucerit rapid Cracovia și a preluat titlul de Mare Duce. Bula fusese emisă la cererea unui duce anonim din Silezia, car ar fi putut fi doar Henric. Situația a devenit confuză pentru că numeni nu era sigur cine deține puterea reală. Arhiepiscopul Henric Ketlicz (care se întorsese din exil cu ceva timp înainte), a decis să cheme un sinod în Borzykowa, unde încerca să găsească o soluție la această problemă delicată. La convenție, în plus față de ierarhia bisericii, Henric și celilalți duci
Henric I cel Bărbos () [Corola-website/Science/330645_a_331974]
-
cetățenilor cu privile la cine anume era responsabil, a dus la preluarea capitalei fără a se lupta. Aceasta a fost perioada de apogeu a lui Mieszko, care a murit o lună mai târziu în anul următor. Abia atunci a reușit Arhiepiscopul Kietlic să facă un apel la Roma, în scopul de a obține inversarea Bulei. Deși acum Henric era cel mai mare dintre ducii juniori, și-a îndreptat atenția în altă parte. Leszek I cel Alb s-a reîntors în Cracovia
Henric I cel Bărbos () [Corola-website/Science/330645_a_331974]
-
au au fost emise în numele Sf. Isidor din Sevilla. Autorii, care au scris sub pseudonimul "Isidor Mercator", erau probabil un grup de clerici franci din a doua jumătate a secolului nouă. Aceste documente urmau să protejeze drepturile episcopilor față de abuzurile arhiepiscopilor și ale celorlalte fețe bisericești de amestecul laic. Decretele evidențiau și autoritatea papei în defavoarea celei a arhiepiscopilor. Acest corp de documente era format din legi, scrisori papale și hotărâri ale conciliilor ecleziastice, unele dintre ele autentice, dar cele mai multe false (printre
Decretele pseudo-isidoriene () [Corola-website/Science/330715_a_332044]
-
erau probabil un grup de clerici franci din a doua jumătate a secolului nouă. Aceste documente urmau să protejeze drepturile episcopilor față de abuzurile arhiepiscopilor și ale celorlalte fețe bisericești de amestecul laic. Decretele evidențiau și autoritatea papei în defavoarea celei a arhiepiscopilor. Acest corp de documente era format din legi, scrisori papale și hotărâri ale conciliilor ecleziastice, unele dintre ele autentice, dar cele mai multe false (printre care și faimoasa donație a lui Constantin). Pe la sfârșitul secolului X erau încă în vigoare și abia
Decretele pseudo-isidoriene () [Corola-website/Science/330715_a_332044]
-
Sieradz. În conformitatea cu Gallus Anonymus, aroganța lui Zbigniew l-a enervat pe Boleslav, acesta aranjându-i o pedeapsă: "La trei zile după ce fratele său, Zbigniew, făcuse jurământul de fidelitate, acesta a fost înșelat și orbit" Boleslav a fost excomunicat de către arhiepiscopul de Gniezno, Martin I, care a rămas un susținător puternic pentru Zbigniew. Cu toate acestea, în conformitate cu Gallus Anonymus, Boleslav a fost iertat de Zbigniew. Nu se știu foarte multe detalii despre moartea lui Zbigniew. Istoricii se referă la un necrolog
Zbigniew al Poloniei () [Corola-website/Science/330728_a_332057]
-
au fost Stanislav Skarbimierz, Paulus Vladimiri și Albert de Brudzewo. Precursorii umanismului polonez, Ioan de Ludzisko și Grigore de Sanok, au fost profesori la univeritate. Curtea lui Geigore a fost partea de societate literară timpurie în Lviv, după ce a devenit arhiepiscop acolo. Știința a fost reprezentată de Jan Ostroróg, un publicist politic și reformist, iar Jan Długosz a fost un istoric a cărui anale erau cele mai mari din istoria Europei și o sursă funademntală pentru istoria medievală din Polonia. Filippo
Istoria Poloniei în timpul Dinastiei Jagiellonilor () [Corola-website/Science/330777_a_332106]
-
n. 26 iunie 1580 Villalpando, Spania - d. 28 decembrie 1645, Madrid) a fost un cardinal spaniol, ecleziastic și politician. Este membru al familiei Borgia (deși el a folosit întotdeauna pronunția spaniolă de Borja), și a servit ca Primat al Spaniei, Arhiepiscop de Sevilla, Arhiepiscop de Toledo și guvernator de Napoli. Borja s-a născut în Villalpando, Spania. Tatăl său a fost Francisco Tomás de Borja y Centellas, al 8-lea Duce de Gandia, la rândul său, fiul sfântului Francisc Borgia (al
Gaspar de Borja y Velasco () [Corola-website/Science/330818_a_332147]
-
1580 Villalpando, Spania - d. 28 decembrie 1645, Madrid) a fost un cardinal spaniol, ecleziastic și politician. Este membru al familiei Borgia (deși el a folosit întotdeauna pronunția spaniolă de Borja), și a servit ca Primat al Spaniei, Arhiepiscop de Sevilla, Arhiepiscop de Toledo și guvernator de Napoli. Borja s-a născut în Villalpando, Spania. Tatăl său a fost Francisco Tomás de Borja y Centellas, al 8-lea Duce de Gandia, la rândul său, fiul sfântului Francisc Borgia (al 4-lea Duce
Gaspar de Borja y Velasco () [Corola-website/Science/330818_a_332147]
-
Borja a fost lipsită de diplomație și în represalii Urban l-a forțat să părăsească Roma în 1634, iar Spania îi ia titlul de ambasador al lor. Borja apoi a revenit la Arhiepiscopia de Sevilla, în care a fost deja arhiepiscop. Vrăjmășia dintre Urban al VIII-lea și Cardinalul Borja a luat amploare atunci când Urban a refuzat propunerea lui Filip al IV-lea ca Borja să fie Arhiepiscop de Toledo, deși el a primit postul de la succesorul lui Urban, Papa Inocențiu
Gaspar de Borja y Velasco () [Corola-website/Science/330818_a_332147]
-
Borja apoi a revenit la Arhiepiscopia de Sevilla, în care a fost deja arhiepiscop. Vrăjmășia dintre Urban al VIII-lea și Cardinalul Borja a luat amploare atunci când Urban a refuzat propunerea lui Filip al IV-lea ca Borja să fie Arhiepiscop de Toledo, deși el a primit postul de la succesorul lui Urban, Papa Inocențiu al X-lea în 1645, cu puțin timp înainte de moartea sa, în Toledo mai târziu în același an. Este înmormântat în Catedrala din Toledo. El apare în
Gaspar de Borja y Velasco () [Corola-website/Science/330818_a_332147]