5,098 matches
-
11 bombardiere. 45 de aviatori americani au fost luați prizonieri. * * * Raidul se va repeta a doua zi, pe 5 aprilie, de această dată fiind atacat orașul Ploiești și zona petrolieră aferentă. Acest areal era apărat de 83 de baterii de artilerie antiaeriană (38 românești și 45 germane). Iată cum se prezenta în acel moment apărarea aeriană a acestui oraș, prin baloane captive, în descrierea lui Petre Constantinescu: "De Ploiești însă, nu te poți apropia oricum. Orașul este înconjurat de un sistem
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
aceștia n-au putut-o uita. Bombardamentele regulate ale americanilor (ziua) și ale englezilor (noaptea) începuseră, după cum am arătat, încă de la 4 aprilie. Superiori tehnic și numeric, aliații anglo- americani erau totuși jenați în raidurile pe care le efectuau de artileria noastră antiaeriană, precum și de aviația română de vânătoare, care ripostau cu tenacitate. În scopul anihilării acesteia din urmă, printr-o lovitură dată prin surprindere, Forța a 15-a Americană de la Foggia a decis efectuarea unui raid la joasă înălțime, care
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
Noone, acesta povestește că, înainte de misiune, căpitanul Kevin Jackson le dăduse piloților asigurări liniștitoare: vor distruge aerodromurile și avioanele inamice de la prima trecere, nu vor avea a se teme de vânătoarea română, care este ca și inexistentă, singurul pericol fiind artileria antiaeriană, la care trebuie să fie atenți. Iată cum povestește începutul acestui raid un alt participant american, lt. Herbert "Stub" Hatch, comandant al grupului "Green Flight", de această dată din 1 FG: "În dimineața zilei de 10 iunie ne-am
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
ce fel de misiune va fi, dintr-o dată s-a făcut liniște și nu ne venea să credem că va trebui să zburăm peste 900 km ca să bombardăm rafinăria Româno- Americană, cu bombe și rezervoare suplimentare în acel incredibil flak [artilerie antiaeriană n.a.]. Am răsuflat ușurați aflând că 82 FG va executa bombardamentul, iar noi, 1 FG, vom fi escorta lor. Am decolat la ora 5,05, am întâlnit 82 FG și ne-am îndreptat spre coasta Jugoslaviei. Cine a zburat
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
Grupului 6 Vânătoare IAR-80 comandat de cpt. Dan Vizanty (Monșer). În această luptă cade și colegul nostru de promoție Nicolae Limburg " Generalul", regretat de toți". Talentatul zburător și îndrăgitul camarad Nicolae (Nae) Limburg, poreclit "Generalul", fiul unui ofițer superior de artilerie, intrase în coliziune cu avionul lui Mihail Tari, prăbușindu-se amândoi. În articolul său, citat mai sus, slt.av. Lulu Ionescu afirmă că Limburg, angajat de trei aparate americane, ar fi fost lovit și s-ar fi ciocnit de un Lightning
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
7 și 9 Vânătoare (în total, 33 de avioane). S-ar ridicat de asemenea, "la americani", 66 de aparate ale vânătoarei germane, care doboară 15 Lightning-uri. Alte aparate americane vor fi doborâte de aviația de vânătoare românească (30) și de artileria noastră antiaeriană, foarte eficientă (8). În jurnalul de operații al comandamentului acesteia se poate citi, pentru această zi: "10 iunie 1944. Între orele 8,10-9,45, bombardierele americane, cu bazele în sudul Italiei, au executat o misiune pe teritoriul țării
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
mă făcu să surâd: era cu mult timp în urmă, înainte de război, la bordul unui De Havilland Moth (piesă de muzeu în 1935) plecam de pe un teren improvizat din luminișul unei mari păduri, unde se afla centrul de trageri al artileriei, având ca pasager un tehnician radio (maistrul Braun), care ocupa, bineînțeles, locul din față și, după ce-și îndeplinise misiunea, ne întorceam mulțumiți la bază (aerodromul Pipera, București). Abia decolasem, aveam cca. 25 m altitudine, când motorul începe să "pocnească
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
bărbierească între ei. Mă aflam deci în fața acestui om cu barba roșcată și chip de negustor armean. M-a întâmpinat cu multă căldură. Era de mai multă vreme decât mine în pușcărie și cunoștea toate dedesubturile anchetelor. Era locotenent-colonelul de artilerie Orezeanu, nepot al generalului Orezeanu, care fusese director al Căilor Ferate Române. Acest ofițer al statuluimajor fusese și el arestat odată cu valul de teroare, încă din 14 iulie. Îmi amintesc de această dată, fiind sărbătoarea națională a Franței. Cum eu fusesem arestat
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
lume și iar lume, numai eu lipseam. Ce să fac? Iată că mă recunoaște doamna Uzunov: Dar unde-i celălat cavaler, că domnișoarei Baranovschi i s-au aprins călcâile după el? Păi, unde să fie? La jandarmerie. Din ofițer de artilerie, Iancu Dimofte a ajuns subofițer dar cu masa, îmbrăcămintea și ceva bani de buzunar la sigur. Domnul Uzunov mă lua cu el ca să-l ajut la efectuarea statelor, la diverse lucrări de cancelarie și nu în ultimul rând mă
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
fi îndreptat armele împotriva guvernului Antonescu erodat ca imagine și vlagă de legionari. C-a fost mareșalul un mare patriot? Posibil. Asta e treaba istoriei și a politicii. Noi înotam în nenorocire. În dimineața de 22 iunie 1941 a început artileria grea să bată din spatele nostru malul stâng al Prutului. Se cutremura pământul. Bătea artileria românească dincolo, unde erau sate românești! Așa-i războiul. De dincolo nici un răspuns. Sovieticii nu se așteptau la un război prin surprindere. Trebuia să trecem pentru
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
a fost mareșalul un mare patriot? Posibil. Asta e treaba istoriei și a politicii. Noi înotam în nenorocire. În dimineața de 22 iunie 1941 a început artileria grea să bată din spatele nostru malul stâng al Prutului. Se cutremura pământul. Bătea artileria românească dincolo, unde erau sate românești! Așa-i războiul. De dincolo nici un răspuns. Sovieticii nu se așteptau la un război prin surprindere. Trebuia să trecem pentru cercetare. Comandantul grupei era sublocotenentul în rezervă Sfetcu Ion, basarabean din orașul Reni, județul
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Dtru Ungureanu cumnatul meu: "Veniți mâne la Râșca, că-i înmormântarea Floricăi a lui dl. Brigadir Silvic Vasile Grigoriu ". Și ne-am dus călări, că aveam două iepe: Nastasia și Dochița. Eugenia soția mea mergea călare ca un sergent de la artilerie. Ea a încălicat pe Nastasia și eu pe Dochița. Era în postul mare și o ciurfalanie foarte mare. Eugenia singură încălica și descălica. Și acolo ce-am văzut ? În odaia cea frumoasă din față era întinsă pe-o masă, Florica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
brutal pădurea, au prezentat la Ministeru de război o schiță cu pădurea în care erau incluse 3 sate: Bogata, Sinca și Slătioara, dar ei nu le-au trecut pe schiță. Ministerul avea nevoie de un mare poligon pentru trageri de artilerie. Au fost totuși chemați 32 de cetățeni și ademeneți să fie de acord cu mutarea satului. Iată întâmpinarea: Domnule Președinte, Subsemnații locuitori din satul Bogata, comuna Baia, județul Fălticeni avem onoare a supune cunoștinței dvs. următoarele: În anul 1928 în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
comunist; a fugit în Rusia, la Odessa, unde a pregătit celebrul atentat din 8 decembrie 1920 de la Senat; 30. Carol I (1839-1914), al doilea fiu principelui Karl Anton De Hohenzollern-Sigmaringen; a urmat Școala de cadeți de la Munster (1856); Școala de Artilerie și Geniu din Berlin (1857); sublocotenent (1857), căpitan (1866); a participat ca voluntar la războiul dintre Prusia și Danemarca; domnitor de la 10 mai 1866, rege al României de la 14 martie 1881, a contribuit la modernizarea Statului român; a avut un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
absolvit gimnaziul la Târgu Mureș, s-a angajat la fabrica de cherestea 'Lomaș' pentru a putea face Liceul Industrial, iar după Dictatul de la Viena din august 1940, s-a refugiat la Brașov, unde s-a încorporat voluntar în Regimentul 41 Artilerie. A luptat în cel de-al doilea război mondial atât pe frontul de est, fiind primul ostaș român care a trecut Prutul, cât și pe cel de vest, unde a fost comandant de companie. S-a întors în țară în
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
întâmplare, pedeapsa colectivă a fost severă. Optsprezece morți în urma ultimului raid, din care opt copii, cinci femei și cinci bărbați. Fiare contorsionate, balcoane smulse, pereți găuriți, înnegriți: un teren viran acum. Tsahalul* a ocupat localitatea după un intens foc de artilerie grea. Familia lui Athamana, mai bine zis ce-a rămas din ea, stă într-un bloc lovit de proiectile, în mijlocul unui morman de ruine. Tatăl îmi face semn să urc scările la etaj. A plâns prea mult, acum nu mai
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cu vedere spre munții din Galileea, se înălța închisoarea administrată nu demult de armata zisă "a Libanului de Sud", în fapt subordonată Tsahalului. Drapelele galbene ale Hezbollahului flutură peste ruine, în mijlocul carcaselor unor blindate israeliene și ale unor piese de artilerie abandonate. Nu-i chiar un muzeu, dar pare a fi devenit deja un loc de pelerinaj, cel puțin pentru cei care locuiesc în apropiere (străinii îl ignoră sau îl ocolesc). Ici și colo, printre grămezi de moluz, panouri cu fotografii
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Casație, corul partizanilor lui Dreyfus și al mediilor israelite din diferite țări ale lumii. Explicație prea simplistă față de Marele stat major și armata franceză care, prin Ecole Polytechnique, pe jumătate civilă și pe jumătate militară, număra în rîndurile sale, pentru artilerie și geniu mulți ofițeri israeliți ajunși la gradul de colonel și chiar de general (generalul Valabrègue, printre alții...). Pe cînd eram ministru la Sofia, am cunoscut un militar de mare valoare: colonelul Bonnand, reprezentantul lui Creusot în Bulgaria (el a
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
făcea figură frumoasă în uniformele sale îngrijite, restul corpului de armată nu era decît o adunătură de locotenenți bătrîni cu barbă albă, de soldați desculți și fără arme moderne, mereu sub drapel, mereu așteptînd solda și iahnia. Regimentul local de artilerie primise tunuri Krupp cu tir rapid, dar piesele zăceau ambalate în lăzile lor; o singură baterie, montată de misiunea germană din Essen, făcuse o demonstrație în fața lui Hilmi Pașa, apoi acesta ordonase să nu mai fie folosite "pentru a nu
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
turma de arhiduci, inclusiv și mai ales ginerele său, Franz Salvator. Din această grămadă de Habsburgi se detașau cîteva figuri: arhiducele Leopold Salvator avea într-adevăr competență militară și în această postură îi urmase faimosului Kropacek la Inspectoratul General de artilerie, armă rămasă credincioasă formulei tunului de bronz. Arhiducele Eugen era frumos, de o frumusețe spaniolă, iar cînd, în calitatea sa de Mare Maestru al Ordinului Teutonic, își punea acel costum de secol XVII, pălărie cu pene lungi, căzătoare, capă largă
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
era pe cale de a le zdrobi.). Cînd eu voi fi stăpînul, va trebui să sfîrșim cu toate acestea: nici o delegare de puteri către Budapesta, iar la Cluj o Dietă, într-un Mare Ducat al Transilvaniei; și cum ungurii nu au artilerie, vor trebui să se supună și să stea la locul ce le revine în Imperiu, de voie sau de nevoie"... Voi avea ocazia să revin asupra rolului jucat de Franz Ferdinand în politica internă și externă a monarhiei în timpul crizei
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
oficiale, dar nereale, și în pofida informațiilor contrare furnizate de atașatul militar, Maiorul Dabija, pe care îl aveam în subordine, a angajat prima armată română în defileul unde pe hartă era marcat un drum național, de fapt inexistent. Pe poteci abrupte, artileria înainta cu o roată în pămînt, iar cu cealaltă în gol, pe umerii tunarilor, încet ca un melc, cu riscul ca o singură mitralieră dușmană, bine plasată, pe o creastă, să prăvălească oameni, cai și tunuri în adîncul prăpastiei. Situație
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
coboare spre Marea Egee trebuiau să se opună amenințării, din flanc, ce venea de la fortăreața Adrianopol, care trebuia izolată prin încercuire. Dar armata lor nu avea material de asediu necesar, în timp ce sîrbii aveau baterii de obuzerie grele de la Skoda (material de artilerie special făcut pentru Austria, de care s-a folosit Germania pentru a distruge forturile de la Liège, în 1914) și a fost nevoie să se recurgă la el pentru a încercui Adrianopolul și a-i învinge apărarea. Trase de cîte zece
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
constituit contribuția eficientă a Serbiei la ofensiva bulgară motiv de mîndrie pentru sîrbi și de nemulțumire la Sofia (căci aliații balcanici calculau deja fiecare in petto, partea lui de pradă, în funcție de aportul fiecăruia și al succesului diverșilor parteneri, iar rolul artileriei sîrbești în fața cetății Adrianopol putea fi o garanție pentru noi pretenții sîrbești, în momentul victoriei finale). Se pare că în aceste calcule făcute înainte de război, bulgarii se așteptau să vadă aliatul sîrb jucînd doar un singur rol, util, de oprire
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
român persista totuși, traducîndu-se, în practică, printr-o serie de refuzuri la cererile noastre de ordin militar. Dacă tehnicienii noștri obțineau să facă o comandă de cartușe și de camioane, Cadorna, în schimb, refuza să ne dea o baterie de artilerie grea de care aveau absolută nevoie căci nu voia să "furnizeze arme care ar putea să servească mîine împotriva soldaților italieni"! Cel mai mare efort la care diplomații asistau ca observatorii pasionați era cel depus de Franța în duelul dintre
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]