4,163 matches
-
de Alex. Ștefănescu drept un corespondent literar al Anei Pauker), fiind forțat să scrie zeci de declarații. Personajul nu se intimidează și începe să relateze întâmplări stranii care continuă la nesfârșit, dând naștere altor povestiri cu alte personaje. Fărâmă se aseamănă cu Șeherezada, povestind permanent în tradiția orientală a celor "O mie și una de nopți" pentru a-și salva viața într-un moment dificil. Ofițerii de Securitate ignoră aspectele fantastice ale povestirilor lui Fărâmă, căutând să descopere informații referitoare la
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
sensul realist inițial existent la început. Bătrânul învățător este comparat cu Șeherezada atât ca stil narativ (povestea care pare să nu aibă sfârșit), cât și ca motivație (nararea unor întâmplări interesante care constituie o încercare de supraviețuire). Numeroasele referiri mitologice aseamănă acest text eliadesc cu un basm. Nuvela a fost considerată „o lungă metaforă despre nașterea narațiunii”, adresată unui public care pare a fi pierdut apetitul pentru lectură și supune textul literar interpretării raționale, pierzând astfel înțelesul ascuns și ambiguu al
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
inhibitori ai reabsorbției de serotonină-noradrenalină și inhibitori ai reabsorbției de noradrenalină. Efectele adverse au un nivel similar în antidepresivele triciclice și inhibitorii reabsorbției de serotonină. Antidepresivele tetraciclice sunt o clasă de antidepresive care au apărut în anii '70. Ele se aseamănă cu antidepresivelele triciclice. Inhibitorii monoamin-oxidazei blochează activitatea familiei enzimatice a monoamin-oxidazelor. Ele au fost foloste un timp îndelungat în tratamentul depresiei și au o eficacitate înaltă în depresia atipică. Ele se mai folosesc în tartamentul bolii Parkinson și câteva alte
Antidepresiv () [Corola-website/Science/335819_a_337148]
-
ușilor. Nu sare, insă fuge foarte repede. Lungimea corpului de 7-10 mm, iar lățimea de 2-2,5 mm. Corpul se subțiază posterior. Este dăunătoare, căci mănâncă hârtie și distruge mai ales legătură cărților. Este comună în România. "Thermobia domestică" . Se aseamănă mult cu "Lepismă saccharina", este însă puțin mai mare, cu corpul mai lat și cu lațurile paralele. Trăiește tot în case, magazii, brutarii, ca și "Lepismă saccharina". "Ctenolepisma lineata" . Este o insectă mai mare că primele două specii, de 10-12
Tizanure () [Corola-website/Science/332564_a_333893]
-
aceeași funcție, celelalte nume masculine singulare de țări primesc prepoziția "à" contrasa cu articolul "le": au Japon" „în Japonia”. Înaintea numelor de țări la plural se folosește tot "à", contrasa cu "leș": "aux États-Unis" „în Statele Unite”. Adjectivul calificativ francez se aseamănă cu substantivul în privința formării femininului și a pluralului, si mai pune probleme referitoare la acordarea să și la gradele sale de comparație. Formarea femininului are loc cu adăgarea la forma de masculin a unui "-e" care a fost pronunțat până la
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
toate”. Și adjectivul poate avea mai multe complemente: "C’est très difficile à comprendre" „E foarte greu de înțeles”. Și un adverb poate avea complement exprimat prin adverb ori prin substantiv sau pronume cu prepoziție, iar construcțiile grupului adverbial se aseamănă și ele cu ale grupului adjectival: trop vite" „prea repede”, "indépendamment des circonstances „independent de împrejurări”, "contrairement à țoi" „spre deosebire de tine”. În câteva cazuri, complementul exprimat prin adverb urmează adverbul care îl subordonează: surtout aujourd’hui" „mai ales astăzi”, dar
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
ale Statelor Unite, decât după state (cum era tradiția pentru cuirasate) sau orașe (după care erau numite crucișătoarele), pentru a simboliza convingerea că aceste nave trebuiau să joace un rol intermediar între crucișătoarele grele și crucișătoarele de linie. Clasa "Alaska" se asemăna prin aspect cu cuirasatele de atunci ale SUA (în particular clasa "North Carolina", clasa "South Dakota" și clasa "Iowa"), incluzând bateria principală 2-A-1 și masiva suprastructură columnară, în același timp dilocând de două ori mai multă apă decât cele mai
Clasa Alaska () [Corola-website/Science/332630_a_333959]
-
le (Ceratopogonidae) este o familie de insecte diptere foarte mici, cele mai multe având 1-2 mm, puține specii fiind de 4-5 mm. Se asemănă cu țânțarii. Antena la masculul și femela este formată din 13 articole; la mascul adesea antena la bază este plumoasă. Adulții trăiesc de regulă pe flori și pe ierburi, mai ales în locuri umede. Adesea masculii zboară în roiuri. Femelele
Ceratopogonide () [Corola-website/Science/332714_a_334043]
-
câmpie, cu păduri și vegetație bogată, dar mai ales în pădurile montane (până la 3400 m) umede cu subarboret dens. Au o talie mică. Lungimea cap + trunchi = 10-15 cm; coada = 1-3 cm; greutatea = 45-70 g. Longevitatea este de 5 ani. Se aseamănă cu cu șoarecele de câmp ("Microtus arvalis") sau cu gimnurul, dar au coada scurtă. Corpul este alungi. Picioarele sunt destul de scurte. Capul este mare. Urechile bine dezvoltate cu vârfurile rotunjite. Ochii sunt relativ mari. Botul foarte lung și ascuțit în
Gimnurul mic () [Corola-website/Science/332737_a_334066]
-
prima dată structurile impresionant de complexe ale nebuloasei NGC 6543, printre care se numără straturile concentrice de gaze, jeturile de gaze și nodurile neobișnuite de gaze. Nebuloasa a fost descoperită de William Herschel pe 15 februarie 1786, care i-a asemănat aspectul cu cel al unui disc planetar. Ochiul Pisicii a fost prima nebuloasă planetară observată cu ajutorul unui spectroscop. Acest studiu a fost realizat de spectrscopistul pionier William Huggins pe 29 august 1864. Observațiile lui Huggins, care au relevat faptul că
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
acut și unul grav, este neobișnuită; la sfârșitul ultimei părți sunt lovite separat în alternanță. ""Cel mai mare contingent de coarde posibil"" Simfonia este alcătuită din cinci părți. Prima parte - compusă în Do minor - deși trece prin numeroase stări, se aseamănă cu un marș funebru. Structura formală a părții este de formă de sonată modificată. Expunerea este repetată în forme variate iar dezvoltarea prezintă câteva idei care vor fi utilizate mai târziu în simfonie, inclusiv o temă bazată pe Dies Irae
Simfonia nr. 2 (Mahler) () [Corola-website/Science/332898_a_334227]
-
care se întind până la capătul posterior al corpului, fiind uniți printr-o comisură inelară. "Sistemul excretor" are forma unei rețele periferice de vase. Girocotilidele nu au protonefridii. Peretele intern al vaselor poartă cili vibratili. "Aparatul genital" este unic și se aseamănă, în general, cu cel al monogenelor. La aparatul genital mascul lipsește punga cirului. Orificiul de pontă este separat de orificiul vaginal. Au 3 orificii genitale (pori genitali) separate și se deschid independent la exterior: mascul, femel (sau orificiul uterin) și
Cestodari () [Corola-website/Science/333541_a_334870]
-
și forță din spatele tuturor lucrurilor. Este o contopire a tuturor noțiunilor creației în personalitatea lui Amun, o sinteză care subliniază cum Amun transcende din toate zeitățile în ființă să „dincolo de cer și mai adâncă decât infernul”. Un mit teban a asemănat actul de creație al lui Amun cu strigatul unei gâște, care a rupt tăcerea apelor primordiale și a cauzat forma lui Ogdoad și Ennead. Amun era separat de lume, natura lui adevărată fiind ascunsă chiar și de ceilalți zei. În
Miturile creării Egiptului Antic () [Corola-website/Science/333644_a_334973]
-
caiman ("Lepisosteus osseus") atinge o lungime de 1,8 m. și are o greutate de circa 22,7 kg, iar peștele aligator ("Atractosteus spatula") atinge o lungime de 3 m și are o greutate maximă de 137 kg. Lepisosteiformele se aseamănă cu știuca prin corpul lor sagitiform, cu capul turtit, dorso-ventral, prevăzut cu un bot alungit în vârful căruia se găsesc nările, și prin înotătoarele dorsală și anală deplasate în apropierea cozii. Coada este heterocercă însă nu este bifurcată ca și
Lepisosteiforme () [Corola-website/Science/333788_a_335117]
-
au criticat deschis sistemul sovietic, fiind descrise cu mult curaj nedreptățile colectivizării din Basarabia și perioada de foamete ce a urmat. Dezvăluirea faptului că porumbul confiscat de autorități de la țărani putrezea într-o gară în plină perioadă de foamete se aseamănă cu dezvăluirile abuzurilor petrecute în România în timpul „obsedantului deceniu”. Scriitorul prezintă, de asemenea, înstrăinarea existentă între conducerea colhozului și țărani, precum și sterilitatea ședințelor îndelungate ale conducerii organizației de partid („narеadurilе celea еrau un fel de teatru fără început și fără
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
substratul filozofic al textului, prin analiza psihologică profundă și mai ales prin frazele sale artistice pline de poezie, de plasticitate și de armonie. Astfel, acest roman devine „o emblemă strălucită a întregii creații druțiene”. Scrierile lui Ion Druță au fost asemănate deseori cu cele ale lui Ion Creangă sau Mihail Sadoveanu. Se pot face însă și alte analogii stilistice. Astfel, elogiul satului arhaic și sentimentalismul liric al naturii ar putea asemăna romanul druțian cu narațiunile epice "Desculț" al lui Zaharia Stancu
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
a întregii creații druțiene”. Scrierile lui Ion Druță au fost asemănate deseori cu cele ale lui Ion Creangă sau Mihail Sadoveanu. Se pot face însă și alte analogii stilistice. Astfel, elogiul satului arhaic și sentimentalismul liric al naturii ar putea asemăna romanul druțian cu narațiunile epice "Desculț" al lui Zaharia Stancu și "Cartea Oltului" al lui Geo Bogza, dar critica basarabeană acceptă cel mai adesea că proza lui Ion Druță seamănă cu cea sadoveniană prin „cultul tradiției, ritualismul gesturilor, mistica anotimpurilor
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
mistica anotimpurilor, perspectiva paseistă, filosofia sceptică și fatalistă”. Fiorul liric profund al romanului îi conferă un caracter mai mult baladesc-rapsodic decât realist și romanesc. Personajul principal al romanului, Onache Cărăbuș, este un păstrător al tradițiilor, privind lumea cu ironie și asemănându-se cu personajele Ivan Turbincă și Dănilă Prepeleac din scrierile lui Ion Creangă. "„Ciutura a avut de furcă mulți ani la rând. De mic copil le turna cu nemiluita, și nu era niciun chip să-i astupi gura. Deseori le
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
potrivea atât de bine, încât vorbele lui aduceau a zicală, dar nu erau zicale pe care le știa satul, erau dintre cele de care nu se mai auzise încă”". Alți critici (precum Constantin Cubleșan, Ion Simuț sau Ioan Milea) îl aseamănă pe Onache Cărăbuș cu Ilie Moromete, remarcându-i aceeași fire independentă și același conservatorism, dar și legătura profundă cu pământul care îl ajută să treacă cu tărie prin vitregiile destinului. Nimic nu reușește să-i frângă credința în tradiții și
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
îngroapă, te duci și nu mai ești”". Criticul Ion Simuț considera "Povara bunătății noastre" o adevărată Cântare a Basarabiei, modul de prezentare al Basarabiei din acest roman ca o țară frumoasă și mândră, dar săracă și nefericită din cauza vitregiei vremurilor, asemănându-se cu prezentarea patriei în "Cântarea României" a lui Alecu Russo. Elogiul liric al frumuseților naturii, a fertilității pământului și a dârzeniei și dărniciei oamenilor se împletesc cu lamentația destinului nemeritat al țării, dar diferența majoră o reprezintă faptul că
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
retrage pe proprietatea lui. Acolo se gândește mereu la iubita pierdută și stă mereu în alertă în fața forțelor răului, despre care știe că se pot întoarce oricând. Considerat primul roman gotic românesc de la "Golia" (1933) lui Ionel Teodoreanu, "" a fost asemănat cu proza fantastică a lui Edgar Allan Poe. "Be Where the City Is!" consideră că romanul prezintă „un decupaj cinematografic și un suspans bine strunit”, lucru susținut și de George Sauciuc care observă că „are o acțiune bine închegată, ecranizabilă
...Și la sfârșit a mai rămas coșmarul () [Corola-website/Science/333797_a_335126]
-
el ar fi murit în 1992, Boas a decedat la 17 ianuarie 1991. Ca urmare a acestui presupus eveniment, Boas a susținut că a suferit de greață și slăbiciune, precum și de dureri de cap și leziuni pe piele care se asemănau cu orice fel de vânătăi ușoare. În cele din urmă, el l-a contactat pe jurnalist Jose Martins, care plasase un anunț într-un ziar cu privire la faptul că era în căutarea unor persoanele care au avut experiențe cu OZN-uri
Antônio Vilas Boas () [Corola-website/Science/333877_a_335206]
-
mai vechi printre fosilele de la Chengijang, cum sunt "Haikouichthys" sau "Myllokunmingia", arată că nu este neapărat necesară cuticula pentru conservare, întrecând acest argument. Dar prezența tentaculelor rămâne intrigantă, iar animalul nu poate fi plasat altundeva decât în Cephalocordata. Anatomia se aseamănă strâns cu cea a genului modern "Branchiostoma". "Pikaia gracilens" avea aproximativ 3,8 cm în lungime. Înota deasupra fundului mării undulându-și corpul și mișcându-și aripioara de la coadă. Este posibil să fi filtrat particule de hrană în timp ce se mișca. Tentaculele
Pikaia gracilens () [Corola-website/Science/333042_a_334371]
-
talie mică, fiind cele mai mici dintre toate rumegătoarele. Lungimea cap + trunchi = 45-85 cm, lungime cozii = 2-15 cm, înălțimea la greabăn = 20-40 cm. Greutatea = 2-15 kg. Sunt mamifere mici, grațioase și seamănă oarecum cu cerbii mici ("Cervidae"), la exterior se asemăna și cu aguti ("Rodentia": "Dasyproctidae"), dar sunt mai apropiate de camelide și de suide decât de cervide. Spatele rotund arcuit, gâtul scurt. Capul este mic, iar botul ascuțit. Capătul botului golaș. Nasul îngust, golaș și cu nările înguste în formă
Tragulide () [Corola-website/Science/333175_a_334504]
-
3•1•3•3 x 2 = 34. Incisivii superiori absenți. Caninii superiori sunt bine dezvoltați (în special la masculi), înguști, curbați, ascuțiți și ies în afară de sub buze și au rolul unor defense (arme de apărare și atac). Caninii inferiori se aseamănă cu incisivii. Dinții jugali (măselele) de tip brahiodont sunt aranjați într-un șir neîntrerupt. Aproape toți ultimii premolari servesc pentru tăierea hranei; nu au premolari asemănători cu caninii. Molarii au creste de smalț în formă de semilună pe coroanele lor
Tragulide () [Corola-website/Science/333175_a_334504]