23,518 matches
-
a secolului al XVII-lea a venit în țările române prin Petru Movilă, mitropolitul Kievului și a toată Ucraina. Legăturile culturale se țes mai ales cu Kievul lui Petru Movilă. De acolo vin în Muntenia, atât meșterii, cât și întregul atelier, cu scule, literă și clișee. În tipografiile de la Câmpulung, Govora, Dealu și Târgoviștes-au tipărit în limba slavă cărțile de cult, și nu numai, pentru ca să poată fi folosite în întreaga țară, în timp ce în limba română vedeau lumina tiparului scrieri de drept
SFÂNTUL IERARH PETRU MOVILĂ de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383147_a_384476]
-
erau nevoiți să lucreze, pentru a câștiga bani, încă de la vârste fragede. A fost nevoie, așadar, de reforme în domeniile legislației muncii și protecției sociale. Mai multe țări vest-europene au promulgat legi prin care limitau muncă prestata de copii în ateliere și fabrici, astfel încât aceștia să poată merge la scoala. Dar în rândul clasei muncitoare și al țărânilor domină încă ideea că un copil de 8-9 ani reprezintă o pereche de brațe de muncă, mai degrabă decât un creier ce trebuia
ARTICOL PRELUAT DE PE NET de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383130_a_384459]
-
tivite cu hermină. Așa îi văzuse el într-o poză din manualul ... XXIII. NUIAUA FERMECATĂ-FANTEZIE FEERICĂ DIN VOL. MAGIA COLINDEI(PARTEA ÎNTÂI), de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 1800 din 05 decembrie 2015. NUIAUA FERMECATĂ Decembrie nouă sute douăzeci... În atelierul mecanic al morii din Lisa, cei trei meșteri se cufundaseră într-un interminabil joc de cărți. Astăzi nu venise nici un mușteriu la moară. Era Ajunul Crăciunului și gospodarii aveau alte treburi cu prepararea porcului tăiat de Ignat. Domnul Ionescu, patronul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
fiecare la casele voastre! Care case? Că Anton țiganul zis Arapu era neînsurat și venetic. Se aciuase la o văduvă cu care se certa destul de des. Și, când se certau, femeia îi arunca bocceluța peste gard. Atunci dormea aici, în atelier, lângă nea Ghiță, alt pripășit fără familie și fără cuibul lui. Citește mai mult NUIAUA FERMECATĂDecembrie nouă sute douăzeci...În atelierul mecanic al morii din Lisa, cei trei meșteri se cufundaseră într-un interminabil joc de cărți.Astăzi nu venise nici un
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
cu care se certa destul de des. Și, când se certau, femeia îi arunca bocceluța peste gard. Atunci dormea aici, în atelier, lângă nea Ghiță, alt pripășit fără familie și fără cuibul lui. Citește mai mult NUIAUA FERMECATĂDecembrie nouă sute douăzeci...În atelierul mecanic al morii din Lisa, cei trei meșteri se cufundaseră într-un interminabil joc de cărți.Astăzi nu venise nici un mușteriu la moară. Era Ajunul Crăciunului și gospodarii aveau alte treburi cu prepararea porcului tăiat de Ignat.Domnul Ionescu, patronul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
fiecare la casele voastre!Care case? Că Anton țiganul zis Arapu era neînsurat și venetic. Se aciuase la o văduvă cu care se certa destul de des. Și, când se certau, femeia îi arunca bocceluța peste gard. Atunci dormea aici, în atelier, lângă nea Ghiță, alt pripășit fără familie și fără cuibul lui.... XXIV. TRANDAFIRUL SIRENEI-13, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 1794 din 29 noiembrie 2015. 20- Doi incoruptibili Printre vălătucii grei de negură, solzii argintii ai șoselei abia se
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
așa ceva? Nimic, răspunse messer Pietro, iar ceilalți scuturară și ei din cap. Dar, de altminteri, acestea nu sunt chestiuni care Îi privesc pe călugări. Comuna nu finanțează acest tip de școli, ci doar pe acelea pentru cei ce lucrează În ateliere. Oricum, e un lucru bun că, În sfârșit, și la Florența va apărea o Universitas, fiindcă, În felul acesta, concetățenii noștri nu vor mai fi nevoiți să se spetească ca să Își trimită copiii la Padova sau la Bologna. Sau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de bătălii, pentru declanșarea lor de comun acord, pentru stabilirea unor peșcheșuri rezonabile, umane. în vremea lui, deși imperiul otoman n-a cunoscut mari extinderi cantitative, este de subliniat faptul că s-a îmbunătățit mult calitativ. S-au înființat numeroase ateliere meșteșugărești, unde săbiile de Toledo erau obținute printr-un procedeu turcesc. Oglinzile de Murano erau fabricate la Plevna, iar icrele de Manciuria erau pescuite din Dardanele. A crescut longevitatea turcului mediu, a sporit numărul de soții. Pe bună dreptate, Beșiktaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
fiecare venețian era marinar. Cum, din datele de care dispunem, nicăieri nu se autentifică faptul că venețienii nu făceau oale, nu ni se pare lipsit de interes să susținem că măcar o parte mică din ei erau olari. Aveau și ateliere de profil, așa-numitele „olării”, unde, din tată în fiu, se transmitea acest plăcut meșteșug. Când nu erau nobile, femeile erau casnice. Desigur, nu trebuie să înțelegem cuvântul „casnic” în sensul peiorativ pe care unii s-au grăbit să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
tocmai atinsese suta. Pe lângă micile atenții primite de la turiști, venețienii mai reușeau să facă și să vândă coșulețe de nuiele împletite, figurine din dopuri, fluierici, sandale romane, iar câțiva ce stăteau bine cu plămânii, și pahare de sticlă suflate în atelierul de sticlărie de lângă chei. Cam asta visa noaptea doctorul Peleto. Când se trezea dimineața la hâda realitate în care se mișcau haotic tineri obraznici, impulsivi, fără respect, doctorul ofta și-abia aștepta să vină seara să se cufunde din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și mă urc din nou pe motocicletă cu speranța că n-o să-mi rup gâtul. Dacă o să ajung la Cairo între primii cinci, mă vor plăti ca să continui să alerg, dacă nu, va trebui să mă spetesc din nou în atelier - pufni. Restul nu mă interesează și te rog un singur lucru: să nu mă bagi în povestea asta. — N-am să te bag. Pe cuvântul meu. Hans Scholt încă se mai gândea la un mod în care să-l abordeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
-i convină. Profită de el ca de un adăpost confortabil. Da, răspunde ea, alb, tăios, rece. Apoi după cîteva secunde, altfel: ...un spectacol? Ce drăguț... cum, cu cine?... nu se poate, o să fie o bombă... nu bănuiește nimic... unde? La atelier?... a, la Wanda... atentat la... cum? da ești un Îngeraș, știu... Ce face? În chiloței de damă și cu peruca ei blondă?!... da, da, mi-l imaginez slăbănog și păros cum e... Domnul D. stă În continuare aplecat atent asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ești un Îngeraș, știu... Ce face? În chiloței de damă și cu peruca ei blondă?!... da, da, mi-l imaginez slăbănog și păros cum e... Domnul D. stă În continuare aplecat atent asupra caietului cu cifre. Nu mai scrie. Vede atelierul fotografului, tapetul roșu, canapeaua Îmbrăcată În piele, scîrțîind de cîte ori te așezi pe ea, sticlele de vodcă În jurul șemineului, nefolosit de ani de zile, de pe cînd trăia profesorul, storurile care nu se ridică niciodată, obrazul jovial și rotofei a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pa, pa. În odaie se așterne liniștea. Doar pixul domnului D. se mișcă ordonat pe foaia cu pătrățele. Doamna E. Își vede de treabă la bucătărie. Se apropie și Niki de cincizeci și face pe tinerelul Îi dă mîna, mașină atelier la Șosea vad bun clientelă selectă cine nu-l cunoaște e un artist orice s-ar spune și se ține bine se bat pipițele pe el de cînd Îl știu a fost galanton doamne ce chefuri trăgeam noi la Zissu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mai telefonat s-o fi speriat Îmbrobodit cum e ca Ulisse de cîntecul sirenelor ori madam Mali a pus piciorul În prag) ...ce crezi că-mi face? Mă anunță că vine sîmbătă seara cu un taxi să ne ia de la atelier, În mașina mea nu Încăpeam toți. Corect. Nu l-am Întrebat unde are de gînd să ne ducă, doar eram invitații lui țbravo Marcelică, te-ai purtat ca un lord) — Nu Înțeleg, atunci ce-i reproșezi? — Păi tocmai asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Wandei „Mulți ani trăiască! Mulți ani trăiască!“ țo delegație de șapte tineri purtînd cocarde la rever se apropie, mă Încercuiesc căpitanul e chiar În fața mea mă Îmbăloșează cu ritul lui Îi văd ochișorii vicleni sub genele albe Îmi oferă cheia atelierului pe o pernă de catifea roșie aplauze furtunoase mă calcă pe picioare are copite mici despicate sub ciorapii verzi veniți să toastăm În cinstea sărbătoritului crengi de măslin coboară peste mine bice bice spinarea mea valurile bălții albe spinarea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
hîrtie roșie de la Dockrell, un șiling și nouă pence duzina. Noaptea cînd făcea Milly baie. Cumpăram săpun american - flori de soc. Ce miros plăcut avea apa din cadă. Și ce nostimă era, săpunită toată. De pe atunci era frumoasă. Acuma fotografiile. Atelierul de dagherotipie de care mi-a povestit tata, săracul. E o Înclinație ereditară.“ Și jetul acela de apa curgînd continuu În băiță - șuvoiul vieții - și săpunul topindu-se, irosindu-și tăria acolo, pierzîndu-și sensurile, pierzîndu-și forma. O urnă În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
curgînd continuu În băiță - șuvoiul vieții - și săpunul topindu-se, irosindu-și tăria acolo, pierzîndu-și sensurile, pierzîndu-și forma. O urnă În care curg spații inaccesibile. Totul a fost folosit. Mai presus decît lumea, vocile celor din cărți, din morminte. În atelierul lui Niki Bârsan, o femeie Între două vîrste, Într-un taior de vară de etamină ecru se plimbă prin fața fotografiilor care acoperă pereții. Se apropie, se distanțează, Își scoate ochelarii și-i șterge cu batista, se-ncruntă, zîmbește, din cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nu ne vede nimeni decît dacă udăm cu sîngele nostru nisipul arenei? Oare sîngele, rănile, disperarea cu care ne dezvelim pieptul În fața țevilor de pușcă sînt singurele noastre merite? SÎntem noi un popor care nu știe decît să moară? Dar atelierele noastre secrete, retortele Încinse la maximum În care inteligența și talentul se volatilizează continuu Într-o competiție clandestină, pe acestea cine le captează, cine le Înregistrează? Ce bucurie mai este și aceea și ce glorie, cînd poetul dispare sub umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
am ieșit de la pîrnaie și m-a primit În casa lui el avea nevoie de mine că era singur cuc și eu Îi aducem lumea În casă și ce l-am compromis cu ceva l-am decepționat mi-am instalat atelierul În biroul lui acum chiar că i-am adus lumea În casă era dreptul meu intrasem În asociație Îmi aranjasem și niște relații ăia de la consiliu știi că pe cutare l-au dat afară știi că fondurile ba bine că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
sub malaxor să-și ia marfa În primire și s-o transforme, amestecînd-o continuu pentru că betonul trebuie Împiedicat să ia altă formă decît cea care i-a fost destinată. Acest malaxor, despre care credeai că este o mașină infernală, un atelier al morții, nu macină nimic, nu zdrobește nimic. Angrenajele rămîn aceleași dinainte, el doar le prinde Între paletele lui și le amestecă, le amestecă, le amestecă pînă cînd tot ceea ce era separabil devine inseparabil, devine o massă și trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
copii, unde voiau să mă educe cu orice preț, chiar cu forța, dacă trebuia. Cam pe la mijlocul drumului către institut, sora i-a spus șoferului să oprească, iar noi am coborât în fața clădirii cu cele două turnuri care încadrau măcelăria și atelierul de croitorie. — Aici este centrul - a spus ea - iar asta e cea mai vestită croitorie. Poate că ție nu au să-ți coase niciodată ceva aici, dar o să-ți dăm noi alte haine. Croitorul e foarte bătrân. Iar alături e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
încolo, unde, aparent, se vor ocupa numai de corpul tău. Dar rezultatul va fi o minunăție: singurele haine perfecte care ți se pot crea. În ziua în care îți vor deveni prea mici, te vei întrista profund. Vei merge din atelier în atelier, dar toți croitorii vor clătina din cap. Cu toate că atunci nici nu vei mai avea nevoie de ele. Numai că omul renunță greu la tinerețea lui. Tu poate că le vei păstra ca amintire sau vei croi o pătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
aparent, se vor ocupa numai de corpul tău. Dar rezultatul va fi o minunăție: singurele haine perfecte care ți se pot crea. În ziua în care îți vor deveni prea mici, te vei întrista profund. Vei merge din atelier în atelier, dar toți croitorii vor clătina din cap. Cu toate că atunci nici nu vei mai avea nevoie de ele. Numai că omul renunță greu la tinerețea lui. Tu poate că le vei păstra ca amintire sau vei croi o pătură din materialul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Aveam senzația că nu erau niște cadouri adevărate. — L-am căutat pe Engelhard. — Cine e Engelhard? - am întrebat-o eu. — E fotograf într-o stațiune balneară. Fratele bunicului tău. A semnat hârtiile. Te scoate de aici. Îl vei ajuta în atelier. — Și de ce mă scoate de aici? Ce înseamnă că e ziua mea? Ce înseamnă să urmăresc timpul? De ce m-ai dat? Nu țipam. Am întrebat-o în șoaptă. Era așezată în iarbă la fel de aproape ca Dumnezeu și mă dăduse. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]